Recurs in casatie pentru cazul in care s-a dispus in mod gresit incetarea procesului

In cazul recursului in casatie intemeiat pe dispozitiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - prin care se sustine ca instanta de apel a dispus in mod gresit incetarea procesului penal ca efect al retinerii unei cauze de nepedepsire - Inalta Curte de Casatie si Justitie, constatand ca in mod gresit s-a dispus incetarea procesului penal de catre instanta de apel intrucat dispozitiile legale care reglementeaza cauza de nepedepsire nu sunt incidente, admite recursul in casatie, caseaza decizia pronuntata in apel si dispune rejudecarea de catre instanta de apel, conform art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Prin sentinta nr. 755 din 30 septembrie 2013, Tribunalul Bucuresti, Sectia I penala, in baza art. 260 alin. (1) C. pen. anterior, l-a condamnat pe inculpatul A. pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa.

In baza art. 174 si art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior si in baza art. 20 raportat la art. 174 si art. 176 alin. (1) lit. a) si b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, i-a condamnat pe inculpatii B. si C.

Prin sentinta nr. 469 din 9 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a lI-a penala a admis cererea de stramutare a dosarului si a stramutat judecarea dosarului la Tribunalul Ilfov.

Ca efect al stramutarii cauzei, sentinta penala nr. 755 din 30 septembrie 2013 pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti, Sectia I penala, a fost in mod definitiv desfiintata.

Prin sentinta nr. 714 din 19 noiembrie 2014 pronuntata de Tribunalul Ilfov, Sectia penala, s-au hotarat urmatoarele:

In baza art. 174 si art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior si in baza art. 20 raportat la art. 174 si art. 176 alin. (1) lit. a) si b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, au fost condamnati inculpatii B. si C.

In baza art. 260 alin. (1) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul A. pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa.

Prin decizia nr. 998 din 10 iulie 2015, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala, in baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat, intre altii, de apelantul inculpat A. impotriva sentintei nr. 714 din 19 noiembrie 2014, pronuntata de Tribunalul Ilfov, Sectia penala.

A desfiintat, in parte, sentinta penala apelata si, pe fond, rejudecand, in baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., cu referire la art. 260 alin. (2) C. pen. anterior si art. 5 alin. (1) C. pen., a incetat procesul penal declansat impotriva inculpatului A. sub aspectul infractiunii de marturie mincinoasa prevazuta in art. 260 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a retragerii marturiei mincinoase.

Impotriva hotararii instantei de apel a declarat recurs in casatie, intre altii, procurorul.

Prin cererea de recurs in casatie, procurorul a invocat cazul de recurs in casatie prevazut in art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - ``in mod gresit s-a dispus incetarea procesului penal.``

Avand in vedere dispozitiile art. 448 C. proc. pen. referitoare la solutiile ce pot fi pronuntate la judecata recursului in casatie, procurorul a solicitat, in baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea recursului si rejudecarea cauzei de catre Curtea de Apel Bucuresti.

Prin incheierea nr. 377/RC din 10 noiembrie 2015, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala a admis, in principiu, cererea de recurs in casatie formulata de procuror impotriva deciziei nr. 998 din 10 iulie 2015 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala, privind pe inculpatul A.

Examinand recursul in casatie declarat de procuror, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Recursul in casatie este calea extraordinara de atac, in anulare, ce poate fi exercitata impotriva deciziilor penale definitive, pronuntate de curtile de apel, ca instante de apel, pentru cazurile de casare strict si limitativ prevazute de lege, al carei scop este de a supune Inaltei Curti de Casatie si Justitie judecarea conformitatii hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotararile sunt supuse casarii cand ``in mod gresit s-a dispus incetarea procesului penal.`` Acest caz de casare este corespondentul fostului art. 3859 alin. (1) pct. 16 C. proc. pen. anterior, astfel incat jurisprudenta referitoare la acest caz de casare poate fi valorificata pentru a stabili incidenta cazului de recurs in casatie prevazut in art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

In cauza, inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa, prevazuta si pedepsita de art. 260 alin. (1) C. pen. anterior, retinandu-se in esenta ca, fiind audiat in calitate de martor, la data de 12 iulie 2010, desi cunostea imprejurarile in care victimele D., E. si F. au fost agresate la carmangeria G., in ziua de 26 iunie 2010, agresiuni in urma carora F. a decedat, iar victimele D. si E. au avut nevoie de ingrijiri medicale, a negat cunoasterea acestor aspecte.

Prin sentinta nr. 714 din 19 noiembrie 2014 pronuntata de Tribunalul Ilfov, Sectia penala, inculpatul A. a fost condamnat pentru infractiunea de marturie mincinoasa si a fost respinsa, ca neintemeiata, cererea de incetare a procesului penal formulata de catre inculpat.

Prin decizia nr. 998 din 10 iulie 2015, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala a admis, intre altele, apelul inculpatului A. si a dispus incetarea procesului penal in ceea ce il priveste, ca urmare a retragerii marturiei mincinoase.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a concluzionat ca din interpretarea dispozitiilor legale rezulta ca retragerea marturiei, in sensul dispozitiilor art. 260 C. pen. anterior, inseamna manifestarea de vointa a persoanei, care intelegand consecintele faptei sale - de a da o declaratie de natura a produce efecte juridice, intelege sa-si retracteze acea declaratie pentru ca respectivele efecte sa nu se mai produca.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, raportat la datele spetei, apreciaza solutia instantei de apel ca fiind contrara dispozitiilor legale aplicabile, referitoare la retragerea marturiei.

Conform art. 260 C. pen. anterior, marturia mincinoasa consta in ``fapta martorului care intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat.``

``Fapta prevazuta in alineatul precedent nu se pedepseste daca, in cauzele penale mai inainte de a se produce arestarea inculpatului, ori in toate cauzele mai inainte de a se fi pronuntat o hotarare sau de a se fi dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, martorul isi retrage marturia .

Daca retragerea marturiei a intervenit in cauzele penale dupa ce s-a produs arestarea inculpatului sau in toate cauzele dupa ce s-a pronuntat o hotarare sau dupa ce s-a dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, instanta va reduce pedeapsa potrivit art. 76.``

Astfel, conform dispozitiilor legale enuntate, va fi calificata drept marturie mincinoasa relatarea eronata, necorespunzatoare realitatii a unor imprejurari in legatura cu cauza sau tacerea care se opune clarificarii unor imprejurari esentiale despre care martorul este intrebat si pe care le cunoaste, in timp ce refuzul expres de a da marturie sau de a raspunde (dupa ce persoana a acceptat sa depuna ca martor) nu poate primi calificarea de marturie mincinoasa. Ratiunea pentru care cele doua tipuri de refuz nu sunt incadrate ca fiind marturii mincinoase este aceea ca, fiind exprimate clar, nu induc in eroare organele judiciare, ci le avertizeaza de la inceput ca trebuie sa administreze alte probe pentru a afla ceea ce martorul refuza sa spuna.

Fata de cele doua atitudini pe care subiectul activ al infractiunii le poate aborda (comisiva sau omisiva), acestea trebuie sa se manifeste in raport de imprejurari esentiale (caracterul esential fiind determinat de obiectul probei, de necesitatea acesteia pentru rezolvarea cauzei si de aptitudinea de a influenta raspunderea faptuitorului) si despre care este intrebat.

Conform dispozitiilor art. 260 alin. (2) C. pen. anterior, fapta prevazuta in art. 260 alin. (1) nu se pedepseste daca, in cauza penala mai inainte de a se produce arestarea inculpatului, iar in toate cauzele mai inainte de a se fi pronuntat o hotarare sau de a se fi dat o alta solutie, ca urmare a marturiei mincinoase, martorul isi retrage marturia .

Astfel, relativ la aceasta cauza de nepedepsire, in raport cu modalitatea in care a fost exprimata in speta asa-zisa retragere a marturiei mincinoase, momentul la care s-a produs si cadrul procesual, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca ea nu intruneste conditiile de a fi aplicata.

Se constata ca, in cauza, prin rechizitoriul din 10 iulie 2012, inculpatul B. (retinut si arestat la 27 iunie 2010) a fost trimis in judecata pentru omor deosebit de grav si tentativa la omor, retinandu-se ca la 26 iunie 2010, intr-o hala a carmangeriei G., a exercitat acte de violenta fizica asupra numitilor D., E. si F. cu intentia de a le suprima viata, cel din urma decedand. Prin acelasi act, a fost trimis in judecata si inculpatul C. (arestat la 3 noiembrie 2010), retinandu-se ca in acelasi cadru descris anterior si asupra acelorasi persoane, impreuna cu B. si G. (arestat in lipsa la 20 iulie 2010), a exercitat violentele cu urmarile sus-mentionate, dupa care l-a transportat pe D. la o ferma aflata pe un camp apropiat, cu scopul zadarnicirii urmaririi penale.

A. a fost audiat initial ca martor (Ia 12 iulie 2010) in dosarul in care erau cercetati cei doi inculpati, B. si C. Acesta nu a inteles sa se prevaleze de dispozitiile art. 80 alin. (1) C. proc. pen. anterior (martorul este ruda de gradul II si III cu inculpatii B. si C.) si a aratat ca nu cunoaste nimic in legatura cu imprejurarile concrete in care s-a produs agresiunea, negand si ca ar fi purtat orice discutie legata de acest subiect . Mai mult, cunoscand ca G. se sustragea urmaririi penale, a incercat sa plaseze responsabilitatea comiterii faptelor in sarcina acestuia.

Intrucat, ulterior, din probele administrate in cauza a rezultat faptul ca avea cunostinta despre imprejurarile esentiale pentru aflarea adevarului si solutionarea cauzei, impotriva lui A. s-a inceput la 31 octombrie 2011 urmarirea penala pentru comiterea infractiunii de marturie mincinoasa, la data de 24 noiembrie 2011 fiind audiat in calitate de invinuit, ocazie cu care a declarat ca nu este adevarat ca la momentul audierii sale, in calitate de martor, cunostea imprejurarile in care au fost agresate victimele, agresiuni soldate cu decesul lui F.

La data de 25 februarie 2013, in contextul audierii sale, in calitate de inculpat, A. a mentinut in fata judecatorului aceeasi declaratie data la 24 noiembrie 2011, in sensul ca nu cunoaste conditiile in care persoanele vatamate au fost agresate si nici daca decesul lui F. a intervenit ca urmare a actelor de violenta exercitate de B., C. si G.

Ulterior, la termenul din data de 20 mai 2013, a fost depusa de catre aparare declaratia inculpatului A., semnata si de aparatorul sau ales, prin care acesta arata ca intelege sa isi retraga declaratia din 12 iulie 2010 si ca isi exercita dreptul de a nu da nicio declaratie in cauza, fata de raporturile de rudenie cu coinculpatii B. si C.

La termenul de judecata din data de 26 august 2013, in dosarul in care avea calitatea de inculpat, la interpelarea instantei cu privire la declaratia de retragere a marturiei mincinoase din 12 iulie 2010, inculpatul A. a mentionat ca declaratia din 12 iulie 2010 nu este mincinoasa si corespunde adevarului, insa intelege sa si-o retraga, fiind un drept al sau si pentru a beneficia de efectul art. 260 alin. (2) C. pen. anterior.

Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca pentru aplicarea cauzei de nepedepsire, prevazuta in art. 260 alin. (2) C. pen. anterior, conditia ceruta de legiuitor se refera la retragerea marturiei mincinoase, iar nu a unei declaratii reale, corespunzatoare adevarului. A considera ca aceste dispozitii sunt aplicabile pentru retragerea declaratiilor conforme adevarului inseamna a denatura atat litera, cat si spiritul acestor dispozitii legale, care sunt menite a incuraja pe cel care declara mincinos sa recunoasca acest lucru si sa dea declaratii reale, care sa slujeasca la aflarea adevarului.

Or, in prezenta cauza, inculpatul nu si-a retras declaratia mincinoasa, ci practic si-a mentinut-o. Retragerea declaratiei mincinoase presupune ca martorul sa ofere detalii pe care le-a perceput direct (aspect dovedit), care erau esentiale si despre care fusese special intrebat si nu saAA�-si mentina declaratia anterioara care continea aspecte contrare realitatii.

Ratiunea cauzelor de nepedepsire nu este aceea de a oferi ``gratuitati`` celor care initial inteleg sa dea declaratii mincinoase, ci sunt menite a stimula faptuitorul ca, dupa ce prin afirmatiile sale mincinoase determina organele judiciare sa faca cercetari raportat la situatii sau imprejurari nereale, inapte sa conduca la aflarea adevarului, sa isi retraga marturia inainte de a se produce efecte grave sau chiar ireversibile, iar cercetarile sa fie reorientate intr-o directie eficienta pentru solutionarea corecta a cauzei si tragerea la raspundere exclusiv a persoanei vinovate de comiterea infractiunii, pentru corecta infaptuire a justitiei.

Pe de alta parte, chiar daca s-ar aprecia ca retragerea marturiei mincinoase este reala, se constata ca aceasta s-a realizat in propriul proces, dupa inceperea urmaririi penale si punerea in miscare a actiunii penale impotriva inculpatului A.

Or, potrivit doctrinei si practicii judecatoresti, cauza de nepedepsire nu este aplicabila in cazul in care impotriva martorului mincinos a fost pornit procesul penal pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa, chiar daca retragerea marturiei mincinoase a avut loc anterior solutionarii definitive a cauzei in care aceasta marturie a fost facuta (Avram Filipas, ``Infractiuni contra infaptuirii justitiei``, Ed. Academiei, p. 66; Ioan Sandru, ``Probleme in legatura cu incidenta cauzelor de impunitate ori de reducere a pedepsei la infractiunea de marturie mincinoasa``, Revista Dreptul nr. 8/2007; Tribunalul Suprem, decizia penala nr. 114/1982, Revista romana de drept nr. 5/82).

Art. 260 alin. (2) C. pen. anterior conditioneaza aplicabilitatea cauzei de impunitate de calitatea de martor a celui care si-a retras marturia mincinoasa; prin urmare, retragerea marturiei trebuie sa se situeze intre momentul consumarii infractiunii de marturie mincinoasa si cel al declansarii urmaririi penale impotriva martorului mincinos. Daca martorul este pus sub acuzatie, devenind invinuit sau inculpat, retragerea marturiei mincinoase nu mai atrage beneficiul cauzei de impunitate prevazuta in art. 260 alin. (2) C. pen. anterior.

La aceeasi concluzie ne conduce si interpretarea istorico-teleologica a textului analizat, Inalta Curte de Casatie si Justitie constatand ca in Codul penal de la 1936 cauzele de impunitate privind infractiunea de marturie mincinoasa, prevazute in art. 281, limitau temporal retragerea declaratiei mincinoase la momentul deschiderii actiunii penale impotriva martorului.

Practic, declaratia de retragere a marturiei mincinoase a martorului facuta in procesul penal pornit impotriva sa pentru infractiunea de marturie mincinoasa nu are caracterul de retragere a marturiei in cauza in care a fost depusa, ci de recunoastere a comiterii acestei infractiuni, in aceeasi cauza in care are calitatea de inculpat, recunoasterea facuta in aceste conditii neputand duce la apararea de pedeapsa sau la reducerea obligatorie a acesteia, ea putand eventual constitui o circumstanta atenuanta facultativa.

Fata de cele mentionate, sustinerile inculpatului A., in sensul ca declaratia sa a fost data dupa ce inculpatul B. fusese deja arestat, desi adevarate, nu au relevanta asupra incidentei cauzei de nepedepsire, cum nu are nici imprejurarea ca, ulterior declaratiei din 12 iulie 2010, au fost arestati inculpatii C. (3 noiembrie 2010) si G. (20 iulie 2010), cata vreme luarea masurilor preventive nu a fost cauzata de afirmatiile inculpatului A.

Raportat la cele anterior expuse, Inalta Curte de Casatie si Justitie considera incident cazul de casare prevazut in art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.; Curtea de Apel Bucuresti, in mod gresit, a dispus incetarea procesului penal fata de inculpatul A., in temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. cu referire la art. 260 alin. (2) C. pen. anterior si art. 5 alin. (1) C. pen., ca urmare a retragerii marturiei mincinoase, interpretand eronat ratiunea cauzelor de nepedepsire si conditiile in care acestea isi pot produce efectele .

Fata de cele retinute, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a admis recursul in casatie declarat de procuror impotriva deciziei nr. 998 din 10 iulie 2015 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala, privind pe inculpatul A.

A casat, in parte, decizia atacata, numai in ceea ce il priveste pe inculpatul A. si a trimis cauza la Curtea de Apel Bucuresti pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul A.