Decizia C.C.R. nr. 770/2018 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 304 alin. (1) din Codul de procedura civila

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 304 alin. (1) din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de A.V.S. in Dosarul nr. XXXXX/299/2015 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. XXXXD/2017.
2. La apelul nominal se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal indeplinita.
3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate. Acesta arata ca instanta de contencios constitutional s-a mai pronuntat asupra prevederilor legale criticate.
C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
4. Prin Incheierea din 14 martie 2017, pronuntata in Dosarul nr. XXXXX/299/2015, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 304 alin. (1) din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de A.V.S., intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei plangeri formulate impotriva unei incheieri de carte funciara .
5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata, in esenta, ca prevederile legale sunt neconstitutionale, intrucat termenul de decadere reglementat de dispozitiile legale criticate este termenul la care se discuta probatoriul cauzei, respectiv termenul la care partea adversa intelege sa se foloseasca de inscrisul invocat. Or, atat timp cat falsificarea unui inscris reprezinta o infractiune si impieteaza negativ asupra solutionarii procesului in situatia in care se dovedeste ca este fals, se incalca principiul rolului activ al judecatorului de a cerceta chestiunea, ceea ce echivaleaza cu prescrierea faptei sau cu o cauza de nepedepsire. In aceste conditii, se incalca dreptul la un proces echitabil.
6. Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Instanta arata ca accesul liber la justitie al partilor presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justitia se infaptuieste si este competenta exclusiva a legiuitorului sa instituie regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti.
7. Instanta a mai retinut ca principiul accesului liber la justitie trebuie interpretat si prin prisma art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale cu privire la care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut, existand posibilitatea limitarilor implicit admise chiar in afara limitelor care circumscriu continutul oricarui drept (Hotararea din 21 februarie 1975, pronuntata in Cauza Golder impotriva Regatului Unit, paragrafele 37 si 38), iar accesul liber la justitie implica, prin natura sa, o reglementare din partea statului si poate fi supus unor limitari, atat timp cat nu este atinsa substanta dreptului. Astfel, a mai aratat instanta, instituirea unui termen imperativ pentru formularea declaratiei de inscriere in fals intra in marja de apreciere a statului, fiind, totodata, si o garantie a dreptului la aparare.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
9. Guvernul arata ca prevederile legale criticate sunt constitutionale. Se arata ca legiuitorul traseaza partilor un interval procesual inauntrul caruia declaratia prevazuta de art. 304 alin. (1) din Codul de procedura civila poate fi formulata, care incepe cu depunerea intampinarii si este epuizat la primul termen dupa ce inscrisul a fost incuviintat ca proba in dosar, termenul fiind privit ca peremptoriu, astfel ca depasirea limitei sale este sanctionata cu decaderea, potrivit art. 185 alin. (1) din Codul de procedura civila. Se mentioneaza ca, in doctrina, s-a mai precizat ca decaderea partii pentru depasirea termenului procedural nu echivaleaza cu imposibilitatea de a mai pune in discutie falsul, insa, nu in procesul civil, ci printr-o sesizare directa a organelor de cercetare penala.
10. Se mai arata ca instanta de contencios constitutional, prin Decizia nr. 754 din 12 mai 2009 si Decizia nr. 1.081 din 16 septembrie 2010, a constatat constitutionalitatea solutiei legislative corespondente din Codul de procedura civila din 1865 cuprinsa in art. 180 alin. 1.
11. Avocatul Poporului arata ca prevederile legale criticate sunt constitutionale. Se arata ca termenul legal fiind unul imperativ, nerespectarea acestuia atrage, in mod firesc, sanctiunea decaderii, potrivit art. 185 alin. (1) din Codul de procedura civila. Instituirea unui termen in cadrul procedurii de verificare a inscrisurilor desfasurate in fata instantei de judecata este fireasca, intrucat aceasta poate fi folosita in cazul inscrisurilor autentice, care fac dovada pana la declararea falsului, precum si in cazul inscrisurilor sub semnatura privata.
12. Procedura falsului reglementata de prevederile art. 304-308 din Codul de procedura civila aduce, in realitate, o nota de normalitate, daca se are in vedere ca intreaga constructie juridica, dar si hotararea judecatoreasca pronuntata de instanta se bazeaza si pe inscrisurile propuse de parti ca probe, care ulterior pot fi incuviintate si administrate de judecator. Continuarea procesului avand la baza un inscris a carui veridicitate este incerta poate conduce la pronuntarea unor hotarari judecatoresti cu efecte negative asupra stabilitatii raporturilor juridice existente intre parti, iar inserarea unui termen este de natura tocmai sa preintampine asemenea situatii.
13. Totodata, se aminteste ca principiul accesului liber la justitie semnifica faptul ca orice persoana poate sesiza instantele judecatoresti in cazul in care considera ca drepturile, libertatile sau interesele sale legitime au fost incalcate, iar nu faptul ca acest acces nu poate fi supus niciunei conditionari. Mai mult, principiul mentionat presupune posibilitatea neingradita a tuturor celor interesati de a utiliza aceste proceduri in formele si in modalitatile instituite de lege, nicio lege neputand exclude de la exercitiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau vreun grup social.
14. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
15. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
16. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 304 alin. (1) din Codul de procedura civila, care au urmatorul cuprins: "(1) Daca cel mai tarziu la primul termen dupa prezentarea unui inscris folosit in proces una dintre parti declara ca acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnaturii, ea este obligata sa arate motivele pe care se sprijina."
17. In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile legale criticate incalca dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 1 privind statul roman, art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului si in art. 21 privind accesul liber la justitie.
18. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca instanta de contencios constitutional s-a mai pronuntat asupra aceleiasi solutii legislative, prin raportare la critici similare, constatand constitutionalitatea acesteia.
19. Astfel, prin Decizia nr. 754 din 12 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 3 iulie 2009, Curtea a statuat ca dispozitiile art. 180 alin. 1 din Codul de procedura civila din 1865, care continea aceeasi solutie legislativa ca cea criticata in dosarul de fata nu incalca dreptul partilor de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime si de a beneficia de un proces echitabil.
20. Distinct de cele de mai sus, Curtea mai retine ca in jurisprudenta sa a statuat ca accesul liber la justitie nu este un drept absolut, putand fi limitat prin anumite conditii de forma si de fond impuse de legiuitor, prin raportare la dispozitiile art. 21 din Constitutie . Aceste conditionari nu pot fi acceptate daca afecteaza dreptul fundamental in chiar substanta sa. Prin urmare, limitarile aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar in masura in care vizeaza un scop legitim si exista un raport de proportionalitate intre mijloacele folosite de legiuitor si scopul urmarit de acesta (a se vedea, in acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr. 176 din 24 martie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005). In consecinta, Curtea constata ca stabilirea unor conditionari pentru introducerea actiunilor in justitie nu constituie, in sine, o incalcare a accesului liber la justitie, el presupunand accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, fiind de competenta exclusiva a legiuitorului de a institui regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, solutie ce rezulta din dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie (a se vedea, in acest sens, Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).
21. In acelasi sens este, de altfel, si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, in care s-a statuat ca o caracteristica a principiului liberului acces la justitie este aceea ca nu este un drept absolut (Hotararea din 28 mai 1985, pronuntata in Cauza Ashingdane impotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin insasi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitari, atat timp cat nu este atinsa insasi substanta sa (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 478 din 18 iunie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, paragrafele 15 si 16).
22. De, altfel, in jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca in materie procedural civila, sanctiunile sunt definite, in doctrina, drept masuri cu caracter de constrangere menite sa garanteze respectarea normelor juridice care prescriu formele si conditiile dupa care trebuie sa se desfasoare activitatea judiciara in pricinile civile. Ele indeplinesc o dubla functie: de a-i preveni pe participantii la procesul civil sa respecte disciplina procesuala si de a-i sanctiona pe cei care o incalca. Acestea pot fi nulitatea, decaderea, perimarea, suspendarea cauzei, amenzile judiciare, prescriptia dreptului de a cere executarea silita, despagubirile pentru partea prejudiciata sau in materie civila nulitatea, reductiunea, inopozabilitatea, prescriptia extinctiva, uzucapiunea etc. (a se vedea Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 76).
23. De asemenea, Curtea constata ca textele legale criticate reprezinta expresia vointei legiuitorului de a asigura celeritatea desfasurarii procesului in vederea asigurarii solutionarii cauzelor intr-un termen rezonabil.
24. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de A.V.S. in Dosarul nr. XXXXX/299/2015 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila si constata ca prevederile art. 304 alin. (1) din Codul de procedura civila sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta din data de 29 noiembrie 2018.