ICCJ - Actul de control efectuat de Curtea de Conturi nu marcheaza inceputul termenului de prescriptie a actiunii pentru raspunderea patrimoniala a salariatului

Completul competent sa judece recursul in interesul legii este constituit conform art. 516 alin. (2) din Codul de procedura civila si art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare (Regulamentul I.C.C.J.).
Sedinta este prezidata de doamna judecator Gabriela Elena Bogasiu, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Colegiul de conducere al Curtii de Apel Constanta este reprezentat de domnul judecator Mihail Stanescu-Sas, iar Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, de doamna procuror Diana Berlic.
La sedinta de judecata participa domnul Aurel Segarceanu, magistrat-asistent desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regulamentul I.C.C.J.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare sesizarea formulata de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Constanta cu privire la urmatoarea problema de drept:
"
Interpretarea dispozitiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Codul muncii), raportat la art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat (Decretul nr. 167/1958), si a dispozitiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 62/2011), ambele cu aplicarea art. 12 din Decretul nr. 167/1958, respectiv a art. 2.526 din Codul civil, urmand a statua daca actul de control intocmit de Curtea de Conturi sau de alt organ cu atributii de control, prin care s-a stabilit in sarcina angajatorului obligatia de a actiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat (in baza art. 254 din Codul muncii) ori rezultat in urma platii catre acesta a unor sume necuvenite (in baza art. 256 din Codul muncii), marcheaza sau nu, in functie de data intocmirii, comunicarii sau dobandirii caracterului executoriu, inceputul termenului de prescriptie extinctiva a actiunii pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a salariatului."
Magistratul-asistent prezinta referatul privind obiectul recursului in interesul legii, aratand ca la dosar au fost depuse rapoartele intocmite de judecatorii-raportori, precum si punctul de vedere formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Presedintele completului de judecata, constatand ca nu exista chestiuni prealabile sau exceptii, acorda cuvantul reprezentantilor Colegiului de conducere al Curtii de Apel Constanta si procurorului general, pentru sustinerea recursului in interesul legii, respectiv pentru prezentarea punctului de vedere cu privire la acesta.
Reprezentantul autorului sesizarii prezinta, pe scurt, obiectul sesizarii si argumentele care au stat la baza formularii acesteia, punand concluzii pentru admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor legale in discutie, conform primei orientari jurisprudentiale, in sensul ca actul de control intocmit de Curtea de Conturi sau de alt organ cu atributii de control nu are relevanta in privinta momentului de la care incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva a actiunii pentru antrenarea raspunderii patrimoniale.
Doamna procuror pune concluzii pentru admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor legale vizate, in sensul propus de prima orientare jurisprudentiala prezentata in sesizare, pentru argumentele expuse in punctul de vedere exprimat in scris si aflat la dosar.
Presedintele completului de judecata declara dezbaterile inchise, iar completul de judecata ramane in pronuntare asupra recursului in interesul legii.

INALTA CURTE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

I. Problema de drept care a generat practica neunitara. Orientarile jurisprudentiale divergente
1. Prin Sesizarea nr. 7 din 13 februarie 2019, formulata potrivit Hotararii nr. 4 din 7 februarie 2019 a Colegiului de conducere al Curtii de Apel Constanta, Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost investita cu problema de drept referitoare la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Codul muncii), raportat la art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, si a dispozitiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ambele cu aplicarea art. 12 din Decretul nr. 167/1958, respectiv a art. 2.526 din Codul civil, urmand a statua daca actul de control intocmit de Curtea de Conturi sau de alt organ cu atributii de control, prin care s-a stabilit in sarcina angajatorului obligatia de a actiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat (in baza art. 254 din Codul muncii) ori rezultat in urma platii catre acesta a unor sume necuvenite (in baza art. 256 din Codul muncii), marcheaza sau nu, in functie de data intocmirii, comunicarii sau dobandirii caracterului executoriu, inceputul termenului de prescriptie extinctiva a actiunii pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a salariatului.
2. In sesizarea Colegiului de conducere al Curtii de Apel Constanta, analizandu-se jurisprudenta la nivel national, cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor legale sus-mentionate, s-a aratat ca exista practica neunitara in ceea ce priveste problema de drept ce face obiectul sesizarii.
3. In acest sens s-a invederat ca problematica sesizarii poate fi clarificata in functie de regimul juridic aplicabil inainte de si, respectiv, de la intrarea in vigoare a Legii nr. 62/2011 - 13 mai 2011.
4. Astfel, s-a aratat ca, anterior datei de 13 mai 2011, producerea prejudiciului a fost guvernata de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, raportat la art. 8 din Decretul nr. 167/1958, cu aplicarea art. 12 din acelasi decret. Aceste prevederi legale continua sa guverneze prejudiciile produse, respectiv cunoscute sau care trebuiau sa fi fost cunoscute pana la 13 mai 2011, care fac obiectul actelor de control intocmite, comunicate sau devenite executorii inclusiv dupa aceasta data .
5. Din perspectiva prevederilor aplicabile anterior datei de 13 mai 2011, prezinta interes data la care angajatorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca producerea pagubei si pe cel care raspunde de ea.
6. Incepand cu data de 13 mai 2011, cand a intrat in vigoare Legea nr. 62/2011, momentul nasterii dreptului la actiunea in raspunderea patrimoniala este prevazut de art. 211 lit. c) din aceasta lege, cu aplicarea art. 12 din Decretul nr. 167/1958 (anterior datei de 1 octombrie 2011), respectiv de art. 2.526 din Codul civil (incepand de la 1 octombrie 2011). Din aceasta perspectiva, incepand cu data de 13 mai 2011, pentru stabilirea momentului de inceput al cursului termenului de prescriptie extinctiva, prezinta interes data producerii pagubei.
7. In ipoteza prejudiciului propriu-zis (art. 254 din Codul muncii) se pune problema, sub imperiul art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, raportat la art. 8 din Decretul nr. 167/1958, daca angajatorul, care prin ipoteza a cunoscut in mod obiectiv producerea pagubei si pe cel care raspunde de ea sau cel putin trebuia sa cunoasca la un moment dat aceste aspecte, mai poate fi considerat ca le-a cunoscut abia la data comunicarii actului de control ori la data la care acesta a devenit executoriu.
8. De asemenea, in ipoteza prejudiciului rezultat in urma platii voluntare efectuate de catre angajator catre salariat a unor sume de bani apreciate ca fiind necuvenite prin actul de control (art. 256 din Codul muncii), se pune problema, sub imperiul art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, raportat la art. 8 din Decretul nr. 167/1958, cu aplicarea art. 12 din acelasi decret, daca momentul obiectiv si cel subiectiv al cunoasterii pagubei si a celui care raspunde de ea ar putea fi legate de momentul intocmirii, comunicarii sau dobandirii caracterului executoriu al actului de control, in conditiile in care efectuarea unei plati voluntare de catre angajator catre un salariat presupune prin ipoteza cunoasterea de catre cel dintai a faptului platii si a celui in beneficiul caruia aceasta s-a facut.
9. Se arata in sesizare ca in ambele ipoteze se pune problema, sub imperiul art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011, cu aplicarea art. 12 din Decretul nr. 167/1958 (anterior datei de 1 octombrie 2011), respectiv a art. 2.526 din Codul civil (incepand de la 1 octombrie 2011), daca notiunea de "paguba", despre care este vorba ca s-a produs si/sau a fost cunoscuta de angajator, ar putea capata, prin raportare la mentiunile actului de control, o alta semnificatie decat o avea inainte de intocmirea acestuia, adica daca "paguba" de dupa control poate fi altceva decat cea de dinaintea lui ori daca se poate considera ca este posibil ca "producerea pagubei" sa nu poata fi considerata ca exista pana la data intocmirii, comunicarii sau dobandirii caracterului executoriu al actului de control . Sub acest aspect se invoca faptul ca, in anumite imprejurari concrete, este posibil ca angajatorul si chiar toata lumea sa nu fi avut reprezentarea caracterului nelegal al platii si ca, astfel, paguba nici nu ar exista pana la data la care acest caracter nelegal a fost dezvaluit prin actul de control .
10. Din perspectiva prevederilor legale aplicabile atat anterior datei de 13 mai 2011, cat si incepand de la aceasta data, chestiunea de drept care face obiectul sesizarii se reduce la a determina daca, in situatia unui prejudiciu produs printr-o fapta savarsita de un salariat sau in urma primirii de catre acesta a unor sume de bani necuvenite, actul de control marcheaza sau nu inceputul termenului de prescriptie extinctiva a actiunii pentru angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului.
11. Ipoteza avuta in vedere logic, sustinuta probator prin hotararile judecatoresti atasate sesizarii, este aceea a unei fapte savarsite, respectiv a unor sume primite necuvenit, anterior intocmirii si, implicit, comunicarii sau dobandirii caracterului executoriu al actului de control, intrucat ipoteza concomitentei celor doua momente (savarsirea faptei sau primirea sumei necuvenite, pe de o parte, si incidenta actului de control, pe de alta parte) este pur teoretica si lipsita de interes practic, iar ipoteza unui prejudiciu produs dupa actul de control este absurda.
12. Unele instante au apreciat ca data la care pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea, potrivit art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, raportat la art. 8 din Decretul nr. 167/1958, cu aplicarea art. 12 din acelasi decret, se stabileste prin raportare la elementele subiective si obiective care caracterizeaza cunoasterea producerii pagubei (data la care a luat cunostinta sau la care trebuia sa ia cunostinta despre savarsirea faptei ilicite, respectiv despre producerea urmarilor acesteia, precum si despre identitatea celui care raspunde de ea ori data efectuarii fiecarei plati necuvenite), iar data producerii pagubei, potrivit art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011, cu aplicarea art. 12 din Decretul nr. 167/1958 (anterior datei de 1 octombrie 2011), respectiv a art. 2.526 din Codul civil (incepand de la 1 octombrie 2011), se stabileste prin raportare la elementele obiective care o caracterizeaza (data savarsirii faptei ilicite, respectiv a producerii urmarilor acesteia ori data fiecarei plati necuvenite).
13. Dimpotriva, alte instante au considerat ca atat data la care pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea, potrivit art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, raportat la art. 8 din Decretul nr. 167/1958, cu aplicarea art. 12 din acelasi decret, cat si data producerii pagubei, potrivit art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011, cu aplicarea art. 12 din Decretul nr. 167/1958 (anterior datei de 1 octombrie 2011), respectiv a art. 2.526 din Codul civil (incepand de la 1 octombrie 2011), se stabilesc prin raportare la actul de control intocmit de Curtea de Conturi .
14. Prin urmare, autorul sesizarii precizeaza ca intreaga problematica este reductibila la chestiunea relevantei actului de control, care, prin ipoteza, doar constata producerea unui prejudiciu, deci un fapt preexistent intocmirii lui, asupra stabilirii momentului de inceput al termenului de prescriptie extinctiva al actiunii pentru angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului.
15. Din aceasta perspectiva s-a aratat ca s-au conturat doua orientari jurisprudentiale: intr-o prima orientare s-a retinut ca actul de control nu are nicio relevanta in privinta momentului in care incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva a actiunii pentru antrenarea raspunderii patrimoniale; in cea de-a doua orientare s-a apreciat ca actul de control al Curtii de Conturi sau al unui alt organ cu atributii de control marcheaza inceputul acestui termen.

II. Opinia autorului sesizarii
16. Colegiul de conducere al Curtii de Apel Constanta, autorul sesizarii, nu a formulat un punct de vedere si nici nu si-a exprimat opinia cu privire la problema de drept ce face obiectul recursului in interesul legii.

III. Opinia procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
17. Prin Adresa nr. 422/C/635/III-5/2019 din 25 aprilie 2019, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si-a exprimat punctul de vedere, ce corespunde primei opinii jurisprudentiale cu privire la problema de drept ce face obiectul recursului in interesul legii, in sensul ca: "In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, raportat la art. 8 si art. 12 din Decretul nr. 168/1957, pentru prejudiciile produse anterior datei de 13 mai 2011 si platile nedatorate efectuate anterior acestei date, actul de control intocmit de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atributii de control, prin care s-a stabilit in sarcina angajatorului obligatia de a actiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat in urma platii catre acesta a unor sume necuvenite, nu marcheaza (invariabil) inceputul termenului de prescriptie extinctiva a actiunii pentru angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului.
In interpretarea art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, pentru prejudiciile produse si platile nedatorate efectuate, ulterior datei de 13 mai 2011, actul de control intocmit de Curtea de Conturi sau de alt organ cu atributii de control, prin care s-a stabilit in sarcina angajatorului obligatia de a actiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat in urma platii catre acesta a unor sume necuvenite, nu marcheaza inceputul termenului de prescriptie extinctiva a actiunii pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a salariatului."

IV. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie
18. In jurisprudenta instantei supreme, in legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958, au fost identificate deciziile nr. 1.705 din 31 octombrie 2017 a Sectiei I civile, nr. 2.244 din 13 iunie 2014 si nr. 1.231 din 20 septembrie 2017 ale Sectiei a II-a civile.
19. Astfel, prin Decizia nr. 1.705 din 31 octombrie 2017, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia I civila a retinut ca, potrivit art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, legiuitorul leaga inceperea prescriptiei dreptului la actiunea in raspundere civila delictuala de cunoasterea pagubei, deci a existentei acesteia, iar nu de cunoasterea cuantumului prejudiciului, a intinderii acestuia, iar prin Decizia nr. 1.231 din 20 septembrie 2017, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia a II-a civila a statuat ca prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea.
20. De asemenea, prin Decizia nr. 2.244 din 13 iunie 2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia a II-a civila a retinut ca: "Termenul de prescriptie in cazul unei actiuni intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza incepe sa curga, in conditiile art. 8 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 (art. 2.528 din Codul civil), de la momentul la care cel al carui patrimoniu s-a micsorat a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat faptul maririi altui patrimoniu, cat si pe cel care a beneficiat de aceasta marire."

V. Jurisprudenta Curtii Constitutionale
21. Prin Decizia nr. 846 din 14 decembrie 2017 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. (1) si art. 268 alin. (1) lit. c) prima teza din Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 293 din 2 aprilie 2018, instanta de contencios constitutional a statuat ca:
"(...) reglementarea supusa controlului de constitutionalitate, prin care se instituie un termen de prescriptie de 3 ani in materia conflictelor de munca avand ca obiect plata drepturilor salariale neacordate, are ca justificare asigurarea securitatii si stabilitatii raporturilor juridice si necesitatea solutionarii intr-un termen rezonabil a conflictului de munca izvorat din neplata acestor drepturi, in interesul legitim al fiecareia dintre partile litigante. Prin prescriptie se stinge doar dreptul la actiune in sens material, deci posibilitatea titularului dreptului de creanta de a obtine, pe cale silita, indeplinirea obligatiei subiectului pasiv . Asadar, prescriptia nu stinge dreptul subiectiv in substanta lui, drept care continua sa subziste, si nici obligatia corelativa, care va putea fi executata de bunavoie. De asemenea, (...) in aceasta materie sunt aplicabile dispozitiile Codului civil referitoare la suspendarea sau intreruperea curgerii termenului de prescriptie .
(...) dispozitiile de lege criticate instituie un termen de prescriptie de 3 ani pentru actiunile privind solutionarea unui conflict de munca avand ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce constituie o sanctiune a pasivitatii in apararea dreptului subiectiv."

VI. Rapoartele intocmite asupra recursului in interesul legii
22. Punctele de vedere ale judecatorilor-raportori asupra problemei de drept supuse dezlegarii au fost diferite, motiv pentru care in cauza au fost intocmite doua rapoarte.
23. Solutia propusa prin unul dintre rapoarte (ce corespunde celei de-a doua orientari jurisprudentiale) a fost de admitere a recursului in interesul legii si pronuntarii unei decizii in sensul ca:
- in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, raportat la art. 8 si 12 din Decretul nr. 167/1958, respectiv a art. 2.526 din Codul civil, actul de control intocmit de Curtea de Conturi sau de alt organ cu atributii de control, prin care s-a stabilit in sarcina angajatorului obligatia de a actiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat in baza art. 256 din Codul muncii, poate marca, in functie de data comunicarii, inceputul termenului de prescriptie extinctiva a actiunii pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a salariatului;
- in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011, raportat la art. 8 din Decretul nr. 167/1958 si cu aplicarea art. 12 din acelasi decret, respectiv art. 2.526 din Codul civil, actul de control intocmit de Curtea de Conturi sau de alt organ cu atributii de control, prin care s-a stabilit in sarcina angajatorului obligatia de a actiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat in urma platii catre acesta a unor sume necuvenite (art. 256 din Codul muncii), nu poate marca inceputul termenului de prescriptie extinctiva a actiunii pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a salariatului.
24. Solutia propusa prin celalalt raport intocmit in cauza (ce corespunde primei orientari jurisprudentiale) a fost de admitere a recursului in interesul legii si pronuntare a unei decizii in sensul ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, raportat la art. 8 si 12 din Decretul nr. 167/1958, si a dispozitiilor art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011, respectiv a art. 2.526 din Codul civil, actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atributii de control, prin care s-a stabilit in sarcina angajatorului obligatia de a actiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat in urma platii catre acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marcheaza inceputul termenului de prescriptie extinctiva a actiunii pentru angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului.

VII. Inalta Curte de Casatie si Justitie
25. Examinand sesizarea cu recurs in interesul legii, rapoartele intocmite in cauza de judecatorii-raportori, precum si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar, se constata urmatoarele:
26. Potrivit art. 515 din Codul de procedura civila, "recursul in interesul legii este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept ce formeaza obiectul judecatii au fost solutionate in mod diferit prin hotarari judecatoresti definitive, care se anexeaza cererii".
27. Verificarea regularitatii investirii Inaltei Curti de Casatie si Justitie impune analizarea conditiilor de admisibilitate a recursului in interesul legii, in conformitate cu dispozitiile art. 515 din Codul de procedura civila, precum si ale art. 514 din acelasi cod, referitoare la obiectul recursului si la titularul dreptului de sesizare .
28. Analiza indeplinirii conditiilor de admisibilitate prin prisma dispozitiilor legale enuntate implica, asadar, mai multe aspecte:
29. Astfel, in ceea ce priveste cerinta ca problema de drept care formeaza obiectul sesizarii sa fi fost solutionata in mod diferit prin hotarari judecatoresti definitive, care se anexeaza cererii, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca este indeplinita in cauza, avand in vedere jurisprudenta anexata sesizarii, ilustrata prin hotarari judecatoresti definitive, din care rezulta ca practica neunitara se identifica la nivelul mai multor curti de apel din tara.
30. Sub aspectul obiectului recursului in interesul legii, in sensul ca acesta trebuie sa se circumscrie dispozitiilor art. 514 din Codul de procedura civila, respectiv sa priveasca probleme de drept solutionate diferit de instantele judecatoresti, intrucat finalitatea acestei institutii juridice o constituie asigurarea interpretarii si aplicarii unitare a legii, aceasta conditie se constata a fi indeplinita, de asemenea.
31. In ceea ce priveste cerinta sub aspectul titularului dreptului de a formula recursul in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca autorul sesizarii, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Constanta, se regaseste printre titularii dreptului de sesizare prevazuti de art. 514 din Codul de procedura civila.
32. Din perspectiva indeplinirii conditiilor legale prevazute de dispozitiile enuntate si fata de multitudinea de hotarari judecatoresti definitive, invocate in sesizarea de recurs in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca, intr-adevar, problema de drept ce constituie obiect al recursului in interesul legii a fost solutionata diferit de instantele de judecata, existand la nivelul instantelor practica judiciara neunitara in acest sens.
33. Din cuprinsul actului de sesizare, din modul de prezentare a problemei de drept, pentru care s-a facut dovada unei rezolvari neunitare prin hotararile judecatoresti anexate, rezulta ca, in esenta, ceea ce se supune analizei prin recursul in interesul legii consta in a se stabili daca actul de control al Curtii de Conturi sau al unui alt organ cu atributii de control marcheaza sau nu momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva in actiunile initiate de angajatori pentru recuperarea prejudiciului cauzat de salariati.
34. Din aceasta perspectiva se impun a fi evidentiate si examinate cateva aspecte legate de institutia prescriptiei extinctive, de raspunderea patrimoniala a salariatului si de natura juridica a actului de control al Curtii de Conturi .
35. De asemenea, in analiza problemei de drept ce face obiectul recursului in interesul legii se vor avea in vedere doua perioade, si anume: perioada anterioara intrarii in vigoare a Legii nr. 62/2011 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011, intrata in vigoare la 13 mai 2011), cand termenul de prescriptie de 3 ani pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator era reglementat prin dispozitiile art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, care prevedeau, ca moment de inceput al cursului prescriptiei extinctive, data nasterii dreptului la actiune si, respectiv, perioada de dupa adoptarea Legii nr. 62/2011 (dupa 13 mai 2011), in care, potrivit art. 211 lit. c) din aceasta lege, momentul de inceput al curgerii termenului de prescriptie in actiunile de acest gen este legat de data producerii pagubei.
36. Prin urmare, problema de drept supusa dezlegarii prin recursul in interesul legii formulat urmeaza a fi analizata din perspectiva dispozitiilor legale existente anterior datei de 13 mai 2011 (care reprezinta, asa cum s-a aratat deja, data intrarii in vigoare a Legii nr. 62/2011) si, respectiv, ulterioare acestei date .
37. In ceea ce priveste perioada anterioara datei de 13 mai 2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca dispozitiile incidente in materie sunt prevazute de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, potrivit carora "cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator".
38. De altfel, alin. (2) al textului legal enuntat prevede ca "in toate situatiile, altele decat cele prevazute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nasterii dreptului".
39. Din perspectiva acestor dispozitii exprese si imperative ce vizeaza termenul de prescriptie de 3 ani, calculat "de la data nasterii dreptului la actiune", se impune a se stabili care este momentul nasterii dreptului la actiune de la care incepe sa curga termenul de prescriptie de 3 ani pentru actiunea de obligare a salariatului/angajatului la repararea prejudiciului.
40. In acest sens este de observat ca formularea art. 268 alin. (1) din Codul muncii este similara cu cea cuprinsa in art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, care prevede ca "prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune".
41. De asemenea, se impun a fi retinute si dispozitiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, potrivit carora "prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea".
42. In acelasi sens se constata ca aceste dispozitii sunt cuprinse si in art. 2.528 din Codul civil, care reglementeaza "Dreptul la actiunea in repararea pagubei cauzate printr-o fapta ilicita", prevazandu-se ca: "(1) Prescriptia dreptului la actiune in repararea unei pagube care a fost cauzata printr-o fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea. (2) Dispozitiile alin. (1) se aplica, in mod corespunzator, si in cazul actiunii in restituire intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata sau gestiunea de afaceri", aplicabil prescriptiilor incepute dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 134/2010).
43. Din perspectiva dispozitiilor legale enuntate se constata ca in alin. (2) din ambele reglementari (art. 2.528 din Codul civil si art. 8 din Decretul nr. 167/1958) se prevede ca dispozitiile alin. (1) se aplica, in mod corespunzator, si in cazul faptei juridice licite, respectiv actiunii in restituire intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza, platii nedatorate sau gestiunii de afaceri, dispozitii ce au relevanta si in analiza problemei de drept, obiect al recursului in interesul legii, din perspectiva dispozitiilor art. 256 alin. (1) din Codul muncii, care obliga la restituirea sumei datorate incasate de salariat .
44. Astfel, termenul de prescriptie in cazul unei actiuni intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza incepe sa curga, in conditiile art. 8 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 (art. 2.528 din Codul civil), de la momentul la care cel al carui patrimoniu s-a micsorat a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat faptul maririi altui patrimoniu, cat si pe cel care a beneficiat de aceasta marire.
45. In ceea ce priveste obligatia instituita prin art. 256 din Codul muncii de restituire a unei plati nedatorate, ce vizeaza un fapt juridic licit ce exclude ideea de culpa, termenul de 3 ani incepe sa curga de la momentul efectuarii platii, cand angajatorul trebuia sa cunoasca imprejurarea ca a facut o plata nedatorata, neputandu-se sustine ca ulterior platii au aparut elemente care au determinat caracterul nedatorat al acesteia, precum raportul Curtii de Conturi sau raportul altui organ cu atributii de control .
46. Asadar, indiferent de constatarile unor organe de control cu privire la caracterul datorat sau nedatorat al drepturilor salariale achitate de angajator, acesta trebuia in momentul platii sa cunoasca daca plata baneasca catre angajati era in concordanta cu dispozitiile care reglementau plata salariilor, data la care evident angajatorul cunostea identitatea angajatilor carora le-a acordat drepturi banesti.
47. In ceea ce priveste dispozitiile art. 254 alin. (1) din Codul muncii, care prevad ca "salariatii raspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor", termenul de 3 ani de prescriptie extinctiva a dreptului angajatorului de a solicita obligarea salariatului la repararea prejudiciului cauzat se calculeaza de la data la care angajatorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea.
48. In acest sens, inceputul cursului prescriptiei extinctive este marcat de doua momente, si anume: un moment subiectiv, cel al cunoasterii tuturor elementelor cerute de lege, si un moment obiectiv, acela la care angajatorul trebuia sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea.
49. Stabilirea momentului obiectiv de la care incepe sa curga prescriptia se intemeiaza pe ideea culpei prezumate a celui pagubit de a nu fi depus toate diligentele necesare pentru descoperirea pagubei si recuperarea acesteia.
50. Fata de cele expuse, cum problema de drept supusa analizei se raporteaza la actul de control al Curtii de Conturi sau al unui alt organ cu atributii de control care poate marca sau nu inceputul termenului de prescriptie extinctiva, sunt necesare cateva precizari legate de atributiile si actele Curtii de Conturi, din perspectiva dispozitiilor art. 1 si 21 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 94/1992), conform carora: "Curtea de Conturi exercita functia de control asupra modului de formare, consolidare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, furnizand Parlamentului si unitatilor administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea si administrarea acestora in conformitate cu principiile legalitatii, regularitatii, economicitatii, eficientei si eficacitatii" (art. 21).
51. Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 prevede ca: "Functia de control a Curtii de Conturi se realizeaza prin proceduri de audit public extern prevazute in standardele proprii de audit, elaborate in conformitate cu standardele de audit internationale general acceptate."
52. De asemenea, controlul Curtii de Conturi nu se efectueaza in orice situatie, ci conform prevederilor primului paragraf al pct. 42 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activitati, aprobat prin Hotararea Curtii de Conturi nr. 155/2014, care prevad ca: "Activitatea de control se desfasoara conform programului anual de activitate aprobat de plenul Curtii de Conturi si a tematicilor specifice elaborate de structurile de specialitate pe categorii de persoane juridice, pe domenii sau pe sectoare de activitate, in conformitate cu atributiile si competentele stabilite institutiei prin lege."
53. Or, din perspectiva celor expuse, in conditiile in care nu exista certitudinea datei unui posibil control al Curtii de Conturi sau al unui alt organ cu atributii de control, entitatea publica nu poate sta in pasivitate, asteptand verificarea ulterioara a resurselor bugetare prin actul de control, ci trebuie sa depuna toate diligentele pentru depistarea existentei unor eventuale pagube cauzate de salariati in privinta acelor resurse .
54. Cum stabilirea momentului obiectiv de la care incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva, asa cum s-a aratat deja, se intemeiaza pe ideea culpei prezumate a celui pagubit de a nu fi depus toate diligentele necesare pentru descoperirea pagubei si recuperarea acesteia, Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca, sub aspectul curgerii prescriptiei extinctive, nu are relevanta constatarea facuta si adusa la cunostinta de organul de control al Curtii de Conturi sau de un alt organ cu atributii de control, care este un tert fata de raporturile de munca ce s-au derulat intre angajator si angajat si ale carui observatii nu dau nastere unui drept substantial, de care sa se prevaleze angajatorul, ci deriva din interpretarea conduitei acestuia, prin raportare la obligatiile stabilite in sarcina sa in materie de salarizare si gestionare a resurselor bugetare, in conditiile in care, de fapt, organul de control, daca apreciaza ca nu au fost respectate dispozitiile legale, procedeaza la un control de legalitate.
55. Or, controlul efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atributii de control constata doar abaterile sau neregularitatile cu privire la aplicarea legii, ce au generat paguba, in baza datelor puse la dispozitia (Curtii de Conturi sau a unui alt organ cu atributii de control) de catre institutia supusa controlului.
56. Asa cum rezulta din art. 21 din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi efectueaza o verificare a resurselor financiare ale entitatii controlate, avand atributia, asa cum s-a aratat deja, de a constata incalcari ale principiilor legale cu ocazia gestionarii respectivelor resurse .
57. Paguba constatata, preexistenta raportului Curtii de Conturi sau al unui alt organ cu atributii de control, trebuia sa fie cunoscuta independent de constatarile organului de control, cu atat mai mult cu cat raportul a fost efectuat in baza actelor aflate in posesia entitatii controlate.
58. Prin urmare, paguba este rezultatul exclusiv al propriei culpe cu privire la modalitatea de gestionare a resurselor financiare ale entitatii controlate, care, potrivit legii, trebuia sa declanseze mecanisme interne in ceea ce priveste controlul de gestiune financiara, precum controlul de legalitate, controlul financiar preventiv, controlul financiar intern sau auditul.
59. Constatarile Curtii de Conturi sau ale unui alt organ cu atributii de control, precum si masurile dispuse in sarcina entitatii controlate sunt obligatorii exclusiv pentru aceasta din urma, in conditiile in care raportul de control constata doar producerea pagubei, fara sa constituie, prin el insusi, izvor al creantei.
60. Izvorul obligatiei debitorului nu il reprezinta actul de control al Curtii de Conturi sau al unui alt organ cu atributii de control, ci actul sau faptul juridic ce a generat paguba invocata.
61. Cum prescriptia extinctiva se raporteaza la dreptul de recuperare a pagubei si la faptul sau actul generator al acestui drept, rezulta ca invocarea actului de control al Curtii de Conturi sau al unui alt organ cu atributii de control este irelevanta, cu atat mai mult cu cat nu exista nicio dispozitie legala care sa dispuna explicit ca acesta reprezinta punctul de plecare al cursului prescriptiei extinctive.
62. De altfel, actul de control al Curtii de Conturi sau al unui alt organ cu atributii de control nu poate reprezenta nici macar un act de intrerupere a cursului prescriptiei extinctive, cata vreme dispozitiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 prevad expres si imperativ ca: "Prescriptia se intrerupe: a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia; b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act incepator de executare . Prescriptia nu este intrerupta, daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea."
63. Cum actul de control al Curtii de Conturi sau al unui alt organ cu atributii de control nu se incadreaza in cele trei cazuri expres reglementate de lege, acesta nu poate marca inceputul unui (nou) termen de prescriptie .
64. Din aceasta perspectiva, a sustine ca momentul curgerii termenului de prescriptie este cel al datei la care a fost emis actul de control de catre Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atributii de control ar insemna a se lasa lipsita de eficienta insasi institutia prescriptiei, care sanctioneaza pasivitatea in exercitiul dreptului subiectiv, o pasivitate care nu poate fi justificata de entitatea controlata pe necunoasterea si neaplicarea dispozitiilor legale.
65. De asemenea, a considera ca inceputul cursului prescriptiei extinctive este conditionat de existenta unui control financiar in materia acordarii de drepturi derivate din raportul de munca ar insemna a conditiona acest moment al prescriptiei extinctive de un eveniment viitor si incert/nesigur.
66. Din perspectiva celor expuse, Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca, in ceea ce priveste etapa anterioara datei de 13 mai 2011, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, raportat la art. 8 si 12 din Decretul nr. 167/1958, pentru prejudiciile produse anterior datei de 13 mai 2011 si platile nedatorate efectuate anterior acestei date, actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atributii de control, prin care s-a stabilit in sarcina angajatorului obligatia de a actiona pentru recuperarea unui prejudiciu rezultat in urma platii catre acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marcheaza inceputul termenului de prescriptie extinctiva a actiunii pentru angajarea raspunderii patrimoniale.
67. Pentru perioada ulterioara datei de 13 mai 2011, data intrarii in vigoare a Legii nr. 62/2011, dispozitiile art. 211 lit. c) din acest act normativ prevad data producerii pagubei ca fiind momentul nasterii dreptului la actiunea in raspunderea patrimoniala.
68. Astfel, art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011 prevede ca "Cererile pot fi formulate de cei ale caror drepturi au fost incalcate dupa cum urmeaza: (...) c) plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor plati nedatorate pot fi cerute in termen de 3 ani de la data producerii pagubei".
69. Aceste dispozitii legale exprese sunt in masura sa inlature orice dubiu cu privire la momentul nasterii dreptului la actiunea in raspundere patrimoniala sau in restituirea unei plati nedatorate, in conditiile in care momentul inceperii cursului prescriptiei extinctive este unul singur, bine determinat, respectiv "data producerii pagubei".
70. Chiar in conditiile in care Legea nr. 62/2011 nu a abrogat dispozitiile art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, prevalenta art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011 fata de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii este determinata de principiul de drept specialia generalibus derogant, dat fiind faptul ca Legea nr. 62/2011 este legea speciala in materia conflictelor de munca dintre partenerii de dialog social.
71. De asemenea, prevalenta Legii nr. 62/2011 este data si de faptul ca prin dispozitiile art. 211 din acest act normativ este asigurata intr-o mai mare masura protectia sociala a salariatilor, prevazuta si garantata de art. 6 din Codul muncii.
72. Cum Legea nr. 62/2011 reglementeaza termenele de prescriptie in cazul conflictelor individuale de munca, aplicandu-se cu prioritate fata de dispozitiile art. 268 alin. (1) din Codul muncii, nu prezinta relevanta juridica data intocmirii raportului de control de catre Curtea de Conturi sau de catre un alt organ cu atributii de control, prin care s-a constatat caracterul nelegal al unor plati sau existenta unor prejudicii produse de salariat, sau data emiterii ori comunicarii actului de control, intrucat acestea reprezinta momentele in care s-a constatat existenta prejudiciului, iar nu momentul in care prejudiciul/paguba s-a produs, acesta fiind anterior constatarii lui.
73. Din perspectiva celor expuse, rezulta ca actul de control al Curtii de Conturi sau al unui alt organ cu atributii de control nu marcheaza inceputul curgerii termenului de prescriptie pentru actiunea de recuperare a prejudiciului, intrucat singurul moment al inceperii cursului prescriptiei, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 62/2011 (13 mai 2011), este cel al producerii efective a pagubei.
74. Prin urmare, modul de calcul al termenului de prescriptie pentru actiunea in raspundere patrimoniala indreptata impotriva salariatului, in conditiile prevazute de art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011, este unul de exceptie in situatia conflictelor de munca avand ca obiect plata de despagubiri, si anume prin raportare la data producerii pagubei, derogatorie de la dreptul comun care se refera la data "cand titularul dreptului la actiune a cunoscut sau, dupa imprejurari, trebuia sa cunoasca nasterea lui" (art. 2.523 din Codul civil), respectiv aceea cand "pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde pentru ea" (art. 2.528 din Codul civil).
75. Constatarile rezultate din activitatea de control a Curtii de Conturi sau a unui alt organ cu atributii de control pot fi, eventual, valorificate ca mijloace de proba in litigiul avand ca obiect atragerea raspunderii patrimoniale a salariatului, raspundere ce are ca unic temei raportul de munca dintre salariat si angajator .
76. Fata de cele expuse, Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca, pentru prejudiciile produse si platile nedatorate efectuate ulterior datei de 13 mai 2011, actul de control intocmit de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atributii de control, prin care s-a stabilit in sarcina angajatorului obligatia de a actiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat in urma platii catre acesta a unor sume necuvenite, nu marcheaza inceputul termenului de prescriptie extinctiva a actiunii pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a salariatului.
77. Din perspectiva considerentelor expuse, in temeiul art. 517 alin. (1) din Codul de procedura civila, cu referire la art. 514 din acelasi cod,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
D E C I D E:

Admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Constanta si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 8 si 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat, si a dispozitiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv a art. 2.526 din Codul civil, actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atributii de control, prin care s-a stabilit in sarcina angajatorului obligatia de a actiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat in urma platii catre acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marcheaza inceputul termenului de prescriptie extinctiva a actiunii pentru angajarea raspunderii patrimoniale a salariatului.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 3 iunie 2019.