Dreptul persoanei vatamate printr-o ordonanta declarata neconstitutionala sa aprecieze asupra obiectului actiunii in contencios

- obligarea paratilor la restituirea sumei de 44.000 RON, reprezentand garantia de buna conduita constituita de reclamanta in beneficiul Spitalului B. Iasi si retinuta de Autoritatea Contractanta ca urmare a respingerii ca nefondata a contestatiei depuse de A., prin Decizia Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor nr. 2748/C1/3099 din 17 octombrie 2014;

- obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata .

2. Apararile paratilor

Paratul Guvernul Romaniei a formulat intampinare, prin care a invocat urmatoarele:

- exceptia inadmisibilitatii cererii, fata de obiectul sau exclusiv patrimonial;

- raportat la finalitatea juridica a demersului exercitat de catre reclamanta, de a recupera, in solidar, de la parate, suma afirmata, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si, implicit, a capacitatii juridice civile a Guvernului Romaniei;

- pe fondul cauzei, in cazul inlaturarii exceptiilor invocate, a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.

Paratul Spitalul B. Iasi a formulat intampinare, invocand urmatoarele:

- necompetenta materiala a Curtii de Apel Bucuresti;

- nerespectarea termenului de 30 de zile prevazut de dispozitiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

3. Solutia instantei de fond

Prin Sentinta civila nr. 2867 din 4 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal:

- a respins ca neintemeiate exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si a lipsei capacitatii civile a paratului Guvernul Romaniei, invocate de acesta prin intampinare;

- a respins ca neintemeiata exceptia necompetentei materiale, invocata de paratul Spitalul B. Iasi prin intampinare;

- a respins ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii actiunii, atat din perspectiva invocata de paratul Guvernul Romaniei, cat si din perspectiva invocata de paratul Spitalul B. Iasi;

- a admis in parte actiunea formulata de reclamanta A. SRL, in contradictoriu cu paratii Spitalul B. Iasi si Guvernul Romaniei;

- a obligat paratul Guvernul Romaniei la plata catre reclamanta a sumei de 44.000 RON;

- a respins cererea formulata in contradictoriu cu paratul Spitalul B. Iasi, ca neintemeiata;

- a obligat paratul Guvernul Romaniei la plata catre reclamanta a sumei de 3.000 RON, cu titlul de cheltuieli de judecata .

4. Recursul declarat in cauza

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs paratul Guvernul Romaniei, solicitand, in temeiul dispozitiilor prevazute de art. 488 alin. (1) pct. 4 si 8 C. proc. civ., admiterea recursului si constatarea faptului ca cererea de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu paratul Guvernul Romaniei este inadmisibila si, pe fond, neintemeiata.

In sustinerea cererii de recurs, in contextul prezentarii succinte a situatiei de fapt, recurentul-parat a invocat, drept critici de nelegalitate a hotararii atacate, apararile invocate prin intampinarea formulata in cadrul dosarului de fond, rezumate dupa cum urmeaza:

Instanta de fond, in mod eronat, a constatat ca Guvernul Romaniei este responsabil patrimonial pentru vatamarea intimatei-reclamante, in conditiile in care aceasta nu a facut dovada parcurgerii efective a intregii proceduri de contestare reglementate de O.U.G. nr. 34/2006, in vigoare la data de 17 octombrie 2014 - data pronuntarii deciziei C.N.S.C. nr. 2748/C1/3099.

In opinia recurentului-parat, avand in vedere obiectul actiunii, respectiv restituirea sumei de 44.000 RON, reprezentand garantia de buna-conduita constituita in favoarea Spitalului B. Iasi si retinuta de acesta ca urmare a ramanerii irevocabile a hotararii C.N.S.C., neatacarea in justitie a acestei hotarari contureaza convingerea unei renuntari constiente la pretentiile afirmate, cu consecintele ulterioare, aspect cu privire la care se invoca motivarea Deciziei nr. 5 din 15 ianuarie 2015 a Curtii Constitutionale cu privire la declararea neconstitutionalitatii art. 2712 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 34/2006, care este nuantata.

Astfel, potrivit instantei constitutionale, eventuala retinere a unei garantii de buna-conduita este constitutionala si poate avea loc doar ca urmare a probarii unor imprejurari determinate, care sa contureze o conduita de rea-credinta in sarcina contestatorului, considerand recurentul ca forul constitutional nu contesta ca o prezumtie poate fi rasturnata, o atare operatiune trebuind a se circumscrie unor elemente de fapt adecvate, obiective si masurabile, pentru a duce la finalitatea urmarita, in speta un asemenea control nefiind creat, intrucat reclamanta nu a uzitat in totalitate de drepturile prevazute de legea speciala.

Mai mult, nici in cadrul actiunii pendinte, care a fost asimilata in mod nelegal de instanta de fond unei actiuni in despagubire, cu incalcarea principiului disponibilitatii, nu s-au creat premisele unei astfel de analize, instanta analizand formal si simplist cererea, exclusiv prin prisma constatarii finale a Curtii Constitutionale, ignorand nuanta recomandata explicit de forul constitutional.

Totodata, argumentul formulat de instanta de fond, potrivit caruia culpa exclusiva pentru prejudicierea reclamantei cu suma de 44.000 RON apartine Guvernului Romaniei, este, in opinia recurentului, nelegala si vadit exagerata, in conditiile in care nu s-a supus analizei tocmai aspectul relevat si recomandat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 5/2015.

Astfel, prima instanta a stabilit, direct, legatura de cauzalitate intre actul Guvernului declarat neconstitutional si prejudiciul afirmat de catre reclamanta, fara insa a analiza si constata buna sau reaua-credinta a contestatoarei, in lipsa unui alt titlu in acest sens, solutia curtii de apel fiind susceptibila de casare in conditiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., instanta, sesizata cu o actiune in restituire bunuri mobile, analizand cererea exclusiv prin raportare la prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Raportat la finalitatea juridica a demersului exercitat de catre reclamanta, de a recupera in solidar de la parate suma afirmata, au fost reiterate de catre recurentul-parat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si, implicit, a capacitatii juridice civile a Guvernului Romaniei, cu aceeasi motivare din intampinarea formulata in dosarul de fond .

In concluzie, s-a solicitat admiterea recursului si constatarea faptului ca cererea de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu paratul Guvernul Romaniei este inadmisibila si, pe fond, neintemeiata.

5. Apararile intimatilor

Prin intampinarile formulate, intimata-reclamanta SC A. SRL si intimatul-parat Spitalul B. Iasi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

6. Procedura in fata instantei de recurs

In recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs si de comunicare a actelor de procedura intre parti, prin intermediul grefei instantei, in conformitate cu dispozitiile art. 486, art. 490 C. proc. civ., judecata pe fond a recursului avand loc in sedinta publica, cu citarea partilor, in conditiile art. 494 - art. 495 C. proc. civ.

II. Solutia si considerentele Inaltei Curti asupra recursului

1. Examinand cauza din perspectiva obiectului si a normelor legale incidente, a probatoriului administrat si a dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 si 8 C. proc. civ., Inalta Curte constata ca recursul declarat de paratul Guvernul Romaniei este nefondat si il va respinge, pentru considerentele aratate in continuare:

Pe calea prevazuta de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat plata unor despagubiri pentru prejudiciul suferit prin plata sumei de 44.000 RON, reprezentand garantie de buna conduita constituita in beneficiul Spitalului B. Iasi si retinuta in beneficiul autoritatii contractante, ca urmare a respingerii ca nefondate a contestatiei depuse de A. prin Decizia Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor nr. 2748/C1/3099 din 17 octombrie 2014, in temeiul art. 2711 alin. (1) si art. 2712 din O.U.G. nr. 34/2006, prevederi declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicata in M. Of. nr. 188/19.03.2015, deci anterior investirii instantei de contencios administrativ.

Art. 9 din Legea nr. 554/2004 constituie concretizarea, in plan legislativ, a principiului consacrat in art. 126 alin. (6) din Constitutia Romaniei, potrivit caruia instanta de contencios administrativ este competenta sa solutioneze cererile persoanelor vatamate prin ordonante sau, dupa caz, prin dispozitii din ordonante ale Guvernului declarate neconstitutionale.

Conditiile de admisibilitate pentru formularea unei actiuni in temeiul art. 9 alin. (4) si (5) din Legea nr. 554/2004 sunt: (a) existenta unei decizii de declarare a neconstitutionalitatii ca urmare a unei exceptii ridicate intr-o alta cauza; (b) obiectul actiunii, care poate fi: acordarea de despagubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonante ale Guvernului sau printr-o dispozitie din ordonanta declarata neconstitutionala; anularea actelor administrative emise in baza acestor ordonante declarate neconstitutionale si, dupa caz, obligarea autoritatii publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operatiuni administrative; (c) actiunea sa fie formulata inauntrul termenului de decadere prevazut de lege.

In cauza, contrar celor sustinute prin cererea de recurs, Inalta Curte constata ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate pentru actiunea in despagubiri promovata de intimata-reclamanta, context in care intimata are dreptul sa obtina despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin aplicarea prevederilor art. 2711 alin. (1) si art. 2712 din O.U.G. nr. 34/2006, declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015, intre aplicarea textelor neconstitutionale si prejudiciul existent si dovedit existand o evidenta legatura de cauzalitate directa.

Faptul ca intimata a folosit sintagma "restituire a sumei achitate cu titlu de garantie de buna conduita", in baza unor dispozitii dintr-o ordonanta declarate neconstitutionale, nu conduce la schimbarea obiectului actiunii promovate de reclamanta in temeiul dispozitiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, demersul judiciar al reclamantei fiind lipsit de echivoc sub aspectul cauzei juridice, criticile formulate de recurent pe acest aspect fiind neintemeiate.

Inalta Curte constata ca intimata a fost vatamata prin dispozitii din O.U.G. nr. 34/2006, declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015, si nu prin Decizia C.N.S.C. nr. 2748/C1/3099 din 17 octombrie 2014, asa incat sunt neintemeiate sustinerile recurentului, in sensul ca intimata ar fi trebuit sa uzeze mai intai de calea contestatiei impotriva respectivului act administrativ, cu atat mai mult cu cat un astfel de demers procesual nu ar fi condus automat si la acoperirea prejudiciului suferit, in contextul in care garantia de buna conduita achitata si retinuta in temeiul unor dispozitii declarate neconstitutionale ar fi fost restituita doar in conditiile in care eventuala actiune in contencios administrativ ar fi fost admisa printr-o hotarare definitiva.

Totodata, este dreptul persoanei vatamate printr-o ordonanta declarata neconstitutionala sa aprecieze asupra obiectului actiunii in contencios, promovate prin raportare la dispozitiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, pentru acoperirea prejudiciului astfel suferit.

Mai mult decat atat, sustinerile recurentului nu doar ca nu sunt in acord cu dispozitiile art. 9 alin. (5), dar tind a conduce si la lipsirea prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 de scopul constitutional al acestora, prin imposibilitatea repararii unor eventuale prejudicii determinate de punerea in aplicare a unor dispozitii din ordonante ulterior declarate neconstitutionale, dar avute in vedere la emiterea actului administrativ prejudiciabil.

Instanta de control judiciar constata justa interpretare data de judecatorul fondului, in sensul ca demersul procesual al reclamantei se incadreaza in prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, fiind declansat cu respectarea conditiilor art. (4) si (5) teza I din articolul mentionat si avand ca obiect principal acordarea de despagubiri pentru prejudiciul material cauzat prin adoptarea si aplicarea unei ordonante declarate neconstitutionale.

Asadar, instanta de fond a retinut in mod corect ca efecte vatamatoare s-au repercutat in plan material printr-un prejudiciu cert, inregistrat prin plata si retinerea unei garantii de buna conduita in cuantum de 44.000 RON, in temeiul unor dispozitii dintr-o ordonanta declarate neconstitutionale, pentru acoperirea caruia se impune angajarea raspunderii administrative patrimoniale a Guvernului Romaniei, in calitatea sa de emitent al O.U.G. nr. 34/2006, criticile formulate de recurent pe acest aspect fiind lipsite de orice fundament legal.

Inalta Curte retine, prin urmare, asa cum a facut-o si judecatorul fondului, ca in speta sunt indeplinite conditiile angajarii solidare a raspunderii patrimoniale, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 1349 C. civ., criticile formulate de recurent sub acest aspect nefiind intemeiate.

2. Temeiul legal al solutiei instantei de recurs

Pentru toate aceste motive, Inalta Curte, in temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 488 alin. (1) pct. 4 si 8 si art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de paratul Guvernul Romaniei impotriva Sentintei civile nr. 2867 din 04 octombrie 2016, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, ca nefondat.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 29 martie 2019.