In motivarea actiunii, contestatorul a aratat ca, prin decizia atacata, s-a dispus desfacerea contractului individual de munca pentru motive imputabile salariatului, incepand cu data de 25.05.2019, retinandu-se in motivare ca a fost luat in considerare referatul de sanctionare nr. 3940/17.04.2019 intocmit de numitul M. V. - act prin care se aduce la cunostinta conducerii societatii ca ar fi refuzat delegarea nr. 2588/12.03.2019 la Sucursala Cluj a societatii.
Cu titlul de motive de nelegalitate a deciziei de sanctionare, contestatorul a aratat ca, potrivit art. 252 alin. 2 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind, in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea.
Contestatorul a sustinut ca, din analiza actului sanctionator atacat, rezulta imprejurarea ca acesta nu respecta dispozitiile art. 252 alin. 2 lit. b) si d), imprejurare de natura sa determine nulitatea absoluta a acestuia.
Astfel, in cuprinsul deciziei nu se mentioneaza, in mod expres, prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil pretins a fi fost incalcate, simpla referire la prevederile regulamentului intern sau la contractul individual de munca nefiind de natura a acoperi exigenta textului de lege mentionat, text care are ca temei necesitatea de a se verifica, in concret, fapta imputata in raport cu dispozitiile normative invocate de angajator in actul sanctionatoriu.
In aceasta situatie, contestatorul considera ca singura posibilitate data de legiuitor instantei de judecata este aceea de a constata nulitatea absoluta a deciziei si de a dispune desfiintarea acesteia.
De asemenea, contestatorul a invederat ca, potrivit art. 251 alin. 2 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.
In ceea ce il priveste, contestatorul a precizat ca dispozitiile legale sus-aratate nu au fost respectate, au existat trei convocari la cercetarea disciplinara: 17.04.2019, 23.04.2019 si 20.05.2019, dar niciuna dintre aceste convocari nu a respectat dispozitia legala mentionata, in sensul ca nu cuprindea obiectul cercetarii disciplinare care reprezinta motivatia concreta (in sensul indicarii faptei/faptelor) a realizarii cercetarii disciplinare.
Astfel, se poate observa cu usurinta imprejurarea ca, in toate cele trei convocari, se face referire la Referatul nr. 3940/17.04.2019, fara ca acesta sa fie atasat convocatorului si, in aceste conditii, dupa ce, din motive medicale, nu a putut da curs primelor doua convocari, la data de 23.05.2019, contestatorul s-a prezentat in fata comisiei de disciplina, depunand o solicitare scrisa prin cerea sa se precizeze obiectul cercetarii si sa fie convocat in conditiile art. 251 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), insa, in loc sa se ia act de aceasta solicitare, intimata a emis, la data de 24.05.2019, decizia contestata, apreciind, in mod gresit, ca nu s-a prezentat spre a da lamuririle solicitate.
Contestatorul apreciaza ca, din inscrisurile atasate, rezulta fara putinta de tagada ca, la data de 23.05.2019, s-a prezentat la societate si, in considerarea dreptului la aparare garantat oricarui cetatean al acestei tari, a cerut sa fie instiintat, in mod legal, cu privire la faptele ce i se imputa, cu precizarea ca sanctionarea sa s-a realizat cu nesocotirea art. 251 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), fiind in prezenta unei vatamari constand in nesocotirea dreptului la aparare in ceea ce il priveste, vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului sanctionatoriu atacat.
Cu titlul de motive de netemeinicie, contestatorul T.G. a invederat ca sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului de munca s-a luat cu motivarea ca a refuzat delegarea la Sucursala Cluj, dar aceasta nu corespunde realitatii.
Astfel, la data de 13.03.2019, a fost emisa decizia de delegare nr. 1957 prin care contestatorului i se schimba locul de munca din initiativa angajatorului, de la Ploiesti la Cluj, pentru o perioada de 60 de zile, masura care survenea in contextul in care, in calitate de Presedinte Executiv al Sindicatului S. din Sucursala Ploiesti al S.C. R., formulase solicitari catre angajator, iar in luna noiembrie 2018 si martie 2019, ceruse in scris sa i se achite salariile restante pe mai multe luni.
La data de 18.03.2019, prin adresa nr. 2849, contestatorul a solicitat conducerii societatii revocarea deciziei de delegare, aratand ca este, in acest mod, indepartat de salariatii al caror lider de sindicat este si ca este unicul sprijin al parintilor sai batrani si bolnavi, solicitare la care nu a primit niciun raspuns nici pana la acest moment.
Incepand cu data de 19.03.2019, contestatorul s-a aflat in concediu medical, ca urmare a unei afectiuni mai vechi, concediu care a fost prelungit, succesiv, pana la data de 17.05.2019, la data de 20.05.2019 (o zi de luni), prezentandu-se la serviciu la Sucursala Ploiesti, solicitand, in scris, sa i se atribuie sarcini de serviciu, asa cum rezulta din adresa nr. 4799/20.05.2019.
Astfel, nu exista niciun temei sa se aprecieze ca a refuzat delegarea la Cluj, fiind adevarat ca a solicitat revocarea deciziei de delegare, dar a interpreta aceasta solicitare ca un refuz de a se prezenta la Cluj este exagerat si incalca dreptul oricarui cetatean la petitionare.
La o lectura atenta a solicitarii scrise pe care contestatorul a inregistrat-o la societate, se poate observa ca nu cuprinde cuvantul ``refuz``, dupa cum aceasta atitudine nu rezulta din context, ci solicita doar sa se aiba in vedere o situatie speciala in care se afla si care ii facea imposibila deplasarea la Cluj, astfel ca, in loc sa primeasca un raspuns la aceasta solicitare, intimata a declansat cercetarea disciplinara impotriva sa, apreciind ca refuza sa execute dispozitia data .
In aceasta situatie, contestatorul a solicitat sa se aprecieze ca nu exista nicio dovada a refuzului sau de a se supune ordinelor angajatorului, astfel incat sanctionarea sa apare ca neintemeiata, in realitate, fiind o dorinta a angajatorului de a destructura miscarea sindicala din cadrul societatii, cu atat mai mult cu cat, asa cum va rezulta din inscrisuri pe care le va depune, in calitatea sa de lider de sindicat, a incercat sa obtina informatii despre drepturile salariatilor si sa determine angajatorul sa respecte aceste drepturi .
In privinta solicitarii de a fi obligata intimata la plata de daune morale, contestatorul a aratat ca acest mod abuziv de a proceda prin desfacerea contractului de munca este necesar a fi sanctionat si altfel decat printr-o simpla repunere in drepturi a contestatorului care apreciaza ca, decizia de a fi lasat fara loc de munca intr-o perioada atat de grea si fara a exista motive legate de munca sa, de felul in care se achita de sarcinile de serviciu, fara sa se indice macar un singur motiv de natura profesionala, i-a produs realmente un imens soc, pentru ca, de fapt, a constatat ca este victima unui abuz .
In dovedirea contestatiei, contestatorul a solicitat proba cu inscrisuri .
In drept, contestatia a fost intemeiata pe art. 266 si urm. Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
La data de 04.06.2019, contestatorul T.G. a depus la dosar o completare a cererii de chemare in judecata (f. 32) prin care a solicitat obligarea intimatei la achitarea drepturilor salariale restante pana la momentul concedierii sale, respectiv data de 24.05.2019, actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective, precum si a contravalorii orelor suplimentare efectuate pe o perioada de 3 ani in urma, incepand cu data introducerii cererii de chemare in judecata, suma urmand a fi actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.
In fapt, contestatorul a aratat ca a indeplinit functia de sofer in cadrul unitatii intimate, cu exceptia perioadei 01.07. x18, cand a indeplinit functia de responsabil de zona .
In legatura cu primul capat de cerere, contestatorul a aratat ca, la data formularii actiunii, intimata avea drepturi salariale restante fata de acesta, reprezentand lichidarea lunilor octombrie 2018 si aprilie 2019 si salariul aferent lunii mai 2019, pana la data de 24.05.2019 si, in incercarea de a rezolva amiabil aceasta situatie, a notificat unitate a sa- i achite aceste drepturi, insa, pana in prezent, nu a dat curs notificarii.
In ceea ce priveste al doilea capat de cerere, contestatorul a aratat ca, atat in perioada in care a functionat ca sofer la unitatea intimata, dar si atunci cand a functionat ca responsabil de zona, a efectuat, in mod constant, ore suplimentare care nu i-au fost platite, intimata neavand incheiat contract colectiv de munca la nivel de unitate, neexistand o negociere privind valoarea la care se platesc orele suplimentare.
Chiar si intr-o astfel de situatie, contestatorul considera ca intimata era obligata sa aplice prevederile Codului muncii care reglementeaza obligatia angajatorului de a compensa cu timp liber orele suplimentare lucrate ori, in situatia in care, compensarea nu este posibila, obligatia de a plati aceste ore suplimentare.
In cazul sau, orele suplimentare lucrate nu au fost compensate cu timp liber si nici nu au fost platite, astfel ca, trecand mai mult de 60 de zile de la efectuarea lor, contestatorul a solicitat ca intimata sa fie obligata a-i plati aceste ore suplimentare in conditiile prevazute de Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
In drept, cererea a fost intemeiata pe art. 123 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
In dovedirea cererii, contestatorul a inteles sa se foloseasca de probele cu inscrisuri, intero gatoriul intimatei si expertiza prin care sa se calculeze drepturile banesti pentru orele suplimentare efectuate.
In raport de motivele invocate de contestatorul T.G., intimata S. C. R., desi, legal citata, nu a formulat, in conditiile art. 205 Cod procedura civila (reprezentare juridica in instanta - www.MCP-Avocati.ro), intampinare prin care sa arate exceptiile, dovezile sau mijloacele de aparare.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul constata si retine urmatoarele:
Din probatoriile administrate in cauza, respectiv inscrisurile depuse la dosar se retine ca, potrivit contractului individual de munca incheiat si inregistrat sub nr. 8109/21.09.2015, contestatorul T.G. a fost angajat al S.C. R. in functia (meseria) de sofer (x), conform Clasificarii Ocupatiilor din Romania, initial, pentru o perioada determinata de 23 de zile, cuprinsa intre data de 22.09. x15, activitatea urmand a se desfasura la Sucursala Ploiesti (f. 57 - vol. I).
Ulterior, prin acte aditionale succesive au fost modificate anumite elemente ale contractului de munca, precum: durata (prin actul aditional nr. 111/31.03.2016, contractul individual de munca a fost prelungit pe perioada nedeterminata), salariu, functia (din sofer in responsabil de zona), etc. (f. 53 - 58, vol. I).
Prin adresa nr. 1957/08.03.2019 inaintata de S.C. R. - Sucursal a Cluj - N. Sucursalei Ploiesti s-a adus la cunostinta ca cea dintai se confrunta cu o lipsa acuta de personal - conducatori auto, context in care, s-a solicitat sprijinul, prin delegarea unor salariati disponibili, subsecvent Acordului - cadru nr. x/12.01.2018 (f. 52), imprejurare in care, prin Decizia nr. 2588/12.03.2019, unitatea a dispus ca, incepand cu data de 19.03.2019, contestatorul T.G. avand functia de sofer in cadrul Coloanei Auto, sa fie delegat pe acelasi post de la S.C. R. - Sucursala Ploiesti la Sucursala Cluj - N.unde urma sa isi desfasoare, temporar, pentru perioada 19.03. x19, sarcinile corespunzatoare atributiilor de serviciu, in afara locului sau de munca obisnuit (f. 51 - vol. I).
Conform Notificarii inregistrata sub nr. 2836/18.03.2019, intimata S.C. R. a comunicat contestatorului T.G.faptul ca, intrucat, trebuie sa efectueze delegarea la Sucursala Cluj - N., a fost invitat in data de 19.03.2019 la casieria sucursalei in vederea incasarii drepturilor banesti, potrivit art. 2 din decizia de delegare nr. 2588/12.03.2019, pentru perioada 19.03. x19, respectiv: indemnizatia zilnica de delegare, decontarea cheltuielilor de transport dus - intors Ploiesti - Cluj N., cheltuielile aferente cazarii si cele de transport, efectuate pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu in localitatea unde urma sa isi desfasoare activitatea (f. 50 - vol. I).
In aceste conditii, prin adresa inregistrata sub nr. 2849/18.03.2019, contestatorul T.G. a solicitat angajatorului revocarea deciziei de delegare nr. 2588/12.03.2019 prin care s-a dispus delegarea sa pentru o perioada de 60 de zile la Sucursala Cluj - N., motivat de faptul ca este liderul Sindicatului Ploiesti, astfel incat, masura dispusa are caracter de presiune si de incercare de scoatere a sa din randul salariatilor care au devenit membrii; ca, familia sa a fost pusa in pericol, intrucat, parintii au o varsta inaintata si sunt bolnavi, depinzand in exclusivitate de ajutorul sau si, nu in ultumul rand, dat fiind ca societatea are de platit drepturi salariale restante, deplasarea la Cluj - N.implica anumite costuri, la acel moment contestatorul fiind in imposibilitatea de a asigura familiei sale traiul zilnic (f. 49 - vol. I).
La data de 24.05.2019, intimata S.C. R. a emis Decizia nr. 392 prin care, in baza prevederilor Regulamentului Intern cu privire la regulile de disciplina a muncii in societate si raspunderea care revine angajatilor in cazul nerespectarii acestuia si a referatului de sanctionare nr. 3940/17.04.2019 intocmit de numitul M. V. prin care s-a adus la cunostinta faptul ca salariatul refuza indeplinirea Deciziei nr. 2588/12.03.2019, fapt care a condus la prejudicierea firmei (f.180 - vol. I), s-a dispus ca, incepand cu data de 25.05.2019, se desface contractul individual de munca al contestatorului T.G. care a ocupat functia de sofer, in temeiul art. 61 lit. a) Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) pentru savarsirea abaterii grave de la disciplina muncii (f. 46).
Aceasta este situatia-premisa de la care trebuie pornit in analizarea temeiniciei demersului judiciar initiat de contestatorul T.G. vizand, in contradictoriu cu intimata S.C. R., anularea Deciziei nr. 392/24.05.2019 prin care s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, reintegrarea sa in functia avuta anterior concedierii si obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de 25.05.2019 si pana la reintegrarea efectiva, a drepturilor salariale restante pana la momentul concedierii sale, respectiv data de 24.05.2019, actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective, precum si a contravalorii orelor suplimentare efectuate pe o perioada de 3 ani in urma, incepand cu data introducerii cererii de chemare in judecata, suma ce urmeaza a fi actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective, precum si la plata sumei de 5.000 de lei cu titlu de daune morale.
Art. 247 alin. 1 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) prevede ca ``Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara``, alin. 2 al aceluiasi articol definind abaterea disciplinara ca fiind ``o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici``.
Este vorba, asadar, de incalcarea obligatiilor generale si specifice ale salariatului legate de prestarea muncii, subordonarea ierarhica, de respectarea normelor de comportare in cadrul colectivului de munca .
Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) nu defineste si nu enumera abaterile grave, dar ele pot fi stabilite prin contractele colective de munca sau regulamentele interne, o atare calificare urmand a fi facuta, de la caz la caz, de catre angajator, fiind insa evident ca numai fapta savarsita cu vinovatie - si aceasta de o anumita gravitate - justifica desfacerea contractului de munca, astfel cum s-a subliniat, in mod constant, in practica instantelor judecatoresti.
In toate cazurile, ceea ce este esential in aprecierea gravitatii conduitei culpabile, ca in speta de fata, este atitudinea psihica a persoanei, care sa constituie incalcare a obligatiilor de munca si ale normelor de comportament.
Data fiind situatia de fapt, astfel cum a fost retinuta si prezentata in precedent, prin prisma probelor administrate in cauza, dar si a normelor juridice incidente in solutionarea pricinii, Tribunalul constata ca, potrivit Istoricului Sanctiuni inregistrat sub nr. x/03.08.2015, valabil pentru perioada 03.08. x15, contestatorul T.G.nu a figurat cu vreo abatere care sa fi atras aplicarea unei sanctiuni disciplinare (f. 70 - vol I) ; ca, potrivit adresei inregistrata la intimata S.C. R. nr. 72/02.02.2017, s-a comunicat infiintarea Sindicatului S. Ploiesti, contestatorul T.G. avand functia de Presedinte Executiv (f. 6 - vol. II) ; ca, anumite nemultumiri ale membrilor de sindicat au fost aduse la cunostinta conducerii intimatei (actiuni concertate de intimidare si amenintare pentru ca salariatii sa nu se inscrie in sindicat - imprejurare necontestata, prin probe, de catre angajator - adresa nr. 03/08.02.2017) (f. 8 - vol. II) ; anumite solicitari formulate, in scris, de sindicat in vederea comunicarii unor date, informatii ori in vederea platii drepturilor salariale restante si, nu in ultimul rand, starea de sanatate mai mult decat precara a mamei contestatorului care, potrivit Avizului psihologic nr. 782/22.05.2019 al Cabinetului Individual de Psihologie Dr. M. G., a fost incadrata in gradul de ``dementa mixta forma severa``, necesitand monitorizare si tratament de specialitate, terapie suportiva si ocupationala, dar si o supraveghere permanenta din partea unei alte persoane, nu se justifica aplicarea sanctiunii desfacerii contractului individual de munca al contestatorului T.G.in baza art. 61 lit. a) Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), aceasta fiind, fara nicio indoiala, cea mai grava sanctiune disciplinara, in cazul de fata, dozarea sanctiunii aplicate de angajator nefiind proportionala cu gravitatea faptei pretins a fi fost savarsita de salariat, constand in refuzul acestuia de a executa activitatea profesionala, prin delegare, la sucursala Cluj - N.
Decizia nr. 392/24.05.2019 este afectata si de motive de nelegalitate, atat prin prisma dispozitiilor imperative ale art. 252 alin. 2 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) care enumera, sub sanctiunea nulitatii absolute, elementele obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda o decizie de sanctionare (descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea), in speta, actul sanctionator fiind mai mult decat sumar si, in orice caz, total nemotivat, dar si prin aceea ca, ulterior emiterii deciziei de concediere - 24.05.2019, contestatorul T.G. a fost convocat la sediul S.C. R., la data de 05.06.2019, in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile (f.15 - vol. II), in conditiile in care, art. 251 alin. 1 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) prevede, in mod imperativ, ca ``Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile ``.
Pentru considerentele expuse in precedent si, retinand incidenta, in cauza, atat a motivelor de nelegalitate, cat si a celor de netemeinicie ale Deciziei nr. 392/24.05.2019, Tribunalul va admite contestatia completata formulata de contestatorul T.G.in contradictoriu cu intimata S.C. R., sens in care va dispune, in baza art. 80 alin. 1 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), anularea acesteia si reintegrarea salariatului in postul detinut anterior concedierii (alin. 2) si, in temeiul alin. 1 Teza a Ii-a), va fi obligata intimata la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data incetarii contractului individual de munca la data reintegrarii efective.
Totodata, din analiza foilor colective de prezenta pentru perioada iunie 2016 - mai 2019, expertul a constatat ca salariatul concediat a desfasurat activitate in program normal de lucru, in zile de week- end, sarbatori legale, efectuand si ore suplimentare, art. 111 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) definind timpul de munc a ca fiind perioada in care salariatul presteaza munca, isi indeplineste sarcinile si atributiile sale si se afla la dispozitia angajatorului.
Art. 112 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) reglementeaza durata normala a timpului de munca de 8 ore pe zi si de 40 ore pe saptamana.
In mod normal, timpul de lucru este de 8 ore in fiecare zi din cele 5 zile lucratoare ale saptamanii, celelalte doua fiind zile de odihna (sambata si duminica).
Repartizarea inegala a timpului de munca presupune ca, in unele zile, programul de lucru sa depaseasca 8 ore, iar in altele sa fie sub 8 ore, dar, pe total saptamana, sa se respecte durata normala de 40 de ore.
Avand ca sursa dreptul Uniunii Europene (Directiva nr. 2003/88 din 4 noiembrie 2003 referitoare la unele aspecte ale organizarii timpului de munca care a inlocuit Directiva 93/104/2000), Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) a prevazut ca durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.
Prin exceptie de la regula statornicita, durata maxima legala a timpului de munca poate fi prelungita cu conditia ca media orelor de munca, pe o perioada de 4 luni, sa nu depaseasca 48 de ore saptamanal.
Durata zilnica a timpului de munca poate fi negociata prin contractele colective sau individuale de munca, pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii, aceasta putand fi mai mare sau mai mica de 8 ore, insa, in scopul protejarii securitatii si sanatatii in munca ale salariatului se prevede obligativitatea unui timp de odihna de 24 de ore, atunci cand timpul de munca este de 12 ore zilnic.
Legislatia muncii prevede, la art. 122 si art. 123, ca munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice, dupa efectuarea acesteia.
Prin compensarea muncii suplimentare prin ore libere platite se intelege ca salariatul va beneficia, in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea muncii suplimentare, de acelasi numar de ore libere ca cel al orelor suplimentare prestate, beneficiind de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Orele suplimentare efectuate (indiferent daca sunt efectuate in cursul saptamanii sau in week - end), se compenseaza prin ore libere platite, in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acestora, iar atunci cand acest lucru nu este posibil, se realizeaza compensarea in bani a orelor suplimentare efectuate.
Asadar, tot ceea ce trece pragul duratei normale a timpului de munca de 8 ore zilnic si 40 de ore pe saptamana, devine automat munca suplimentara.
Potrivit Regulamentului Intern al unitatii intimate ``In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin prezentul Regulament [.. ], iar orele care depasesc 40 ore/sa ptamana se platesc cu spor la salariu de 100%``.
In speta, date fiind concluziile raportului de expertiza contabila ec. a. C.- lucrare cu privire la care intimata S.C. R.G.S. a. nu a formulat obiectiuni - Tribunalul va dispune obligarea intimatei la plata catre contestator a drepturilor salariale cuvenite si neachitate, in suma de 3. 573 lei net reprezentand ore lucrate sambata si duminica, respectiv ore lucrate in zile de sarbatori legale, suma ce urmeaza a fi actualizata cu indicele de inflatie de la momentul platii.
Referitor la capatul de cerere vizand obligarea intimatei la plata catre contestator a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, Tribunalul retine ca, prin modalitatea in care s-a dat dezlegare cauzei deduse judecatii, in sensul anularii deciziei de concediere, reintegrarea in functia detinuta anterior si obligarea la plata drepturilor salariale, s-au acoperit toate prejudiciile suferite de contestator, inclusiv din punct de vedere moral, dandu-i-se astfel satisfactie si pe acest plan, context in care va fi respinsa cererea in discutie, ca neintemeiata.
In temeiul art. 451 alin. 1 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) rap. la art. 453 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), cum partea care pierde procesul poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata numai la cererea partii adverse, Tribunalul va dispune obligarea intimatei S.C. R.G.S. a. la plata catre contestatorul T.G. a sumei de 1. 690 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat, conform chitantei .nr. 20/15.06.2020 (f. 3 - vol. II) si onorariu expert (f.171 - vol. I).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite actiunea completata formulata de contestatorul T.G., domiciliat in com. G. C., 52, jud. Prahova, in contradictoriu cu intimata S.C. R., cu sediul in Bucuresti, Sector 3 si, in consecinta:
Anuleaza Decizia nr. 392/24.05.2019 de incetare a contractului individual de munca al contestatorului emisa.
Dispune reintegrarea in postul detinut anterior concedierii.
Obliga intimata la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data incetarii contractului individual de munca la data reintegrarii efective.
Obliga intimata la plata catre contestator a drepturilor salariale cuvenite si neachitate, in suma de 3573 lei net, reprezentand ore lucrate sambata si duminica, respectiv ore lucrate in zile de sarbatori legale, conform raportului de expertiza a. C., suma ce urmeaza a fi actualizata cu indicele de inflatie de la momentul platii.
Obliga intimata la plata catre contestator a sumei de 1690 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat (vezi www.MCP-Avocati.ro) si expert .
Pronuntata in sedinta publica, azi, 16.06.2020.
In cat timp poate fi aplicata o sanctiune disciplinara unui salariat? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Principiul non bis in idem in ceea ce priveste sanctiunile disciplinare Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Greva, context in care angajatorul poate dispune concedierea salariatilor? Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti
Desfiintarea locului de munca presupune probleme financiare reale ale angajatorului Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Angajatorul are dreptul de a-si organiza activitatea insa aceasta nu inseamna ca prin reorganizare se poate modifica contractul individual de munca al salariatului Pronuntaţă de: Decizia civila nr.569/04.10.2017 a Curtii de Apel Galati
Functionari publici. Sanctiune disciplinara. Principiul unicitatii sanctiunii disciplinare Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 890/20.10.2020
Detasarea unui salariat fara acordul acestuia Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bacau � Sectia I Civila- Decizia civila nr. 470 din 12 iunie 2019
Suspendarea de drept a raportului de serviciu nu poate opera in cazul in care este necesar a se evalua de catre angajator infractiunea pentru care s-a dispus trimiterea in judecata Pronuntaţă de: Tribunalul Arges - Sentinta civila nr. 292/2020
Despagubirile pe perioada suspendarii neintemeiate a contractului de munca. Renuntarea la judecata nu inlatura posibilitatea salariatului de a solicita despagubiri pe cale separata. Pronuntaţă de: Curtea de Apel Craiova - Decizia civila nr. 87/16.01.2020
Stabilirea unei clauze penale prin Contractul individual de munca. Nulitate absoluta partiala Pronuntaţă de: CURTEA DE APEL PITESTI - DECIZIA CIVILA nr. 2493/20.05.2019
Aspecte practice privind Cercetarea disciplinara a salariatilor Sursa: MCP Cabinet avocati
Calculul termenului de preaviz la concedierea salariatului. Aspecte practice si procedurale Sursa: MCP Cabinet avocati
Cercetarea disciplinara a salariatilor. Legalitatea Regulamentului intern si a altor Proceduri Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Necesitate sau absurditate? Formularea plangerii prealabile la autoritatea emintenta a actului administrativ de sanctionare disciplinara, inainte de sesizarea instantei competente Sursa: avocat Gales Iulian | MCP Cabinet avocati
Motivarea decizie de concediere versus Oportunitatea acesteia. Solutii jurisprudentiale Sursa: avocat Emilia Alexandra Ioana | MCP Cabinet avocati
Modificarea contractelor de munca in contextul noilor realitati economice Sursa: avocat Irina Maria Diculescu
Cum interpretati articolul 48 din Codul Muncii? Angajatorul poate face concedieri in baza lui? Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut