Prima pagină » Jurisprudenţă » Dreptul Muncii » Desfiintarea locului de munca presupune probleme financiare reale ale angajatorului

Desfiintarea locului de munca presupune probleme financiare reale ale angajatorului

Publicat: 19 Dec 2023 1090 citiri Secţiunea: Dreptul Muncii

Codul muncii este actul normativ care reuneste normele ce constituie dreptul comun in materia raporturilor de munca.

Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.

Sanctiune care consta in lipsirea actului juridic civil de efectele sale firesti intrucat acesta a fost incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale imperative sau cu incalcarea conditiilor de validitate ale actului respectiv.

Potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) din Codul muncii �decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu: a) motivele care determina concedierea�, iar potrivit art. 78 din Codul muncii �concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta�.

Din punct de vedere lingvistic, constructie, de obicei concisa, care exprima, adesea figurat, o idee si constituie o unitate lexicala.

Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.

Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.

Orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.

1. Indicatie pe scrisori, colete, etc., ce contine numele si domiciliul destinatarului.

Act procesual prin care reclamantul pune in miscare actiunea civila, sesizand instanta judecatoreasca cu rezolvarea acesteia.

Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.

Reprezinta orice scriere care materializeaza pe hartie un act juridic, precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act.

Act procesual pe care paratul are facultatea sa-l indeplineasca inainte de a incepe dezbaterea orala a procesului

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Desemneaza orice persoana care este asigurata, in baza unei asigurari obligatorii sau facultative continue, impotriva unuia sau mai multor riscuri ce corespund ramurilor unui regim de securitate sociala care se aplica salariatilor.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Concedierea colectiva reprezinta concedierea, intr-o perioada de 30 de zile calendaristice, ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii, a unui numar de:

Calitate a unui act juridic de a intruni toate conditiile si de a produce toate efectele prevazute de lege.

Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.

Mai mult decat atat, argumentele Curtii Constitutionale evidentiate prin Deciziile nr. 350/2005 si 506/2005, facand referire la dispozitiile art. 76 Codul Muncii, stabilesc urmatoarele: ``obligatia angajatorului de a mentiona in cuprinsul deciziei de concediere suficiente motive si informatii pe baza carora salariatul sa poata aprecia legalitatea si temeinicia masurii de concediere si sa poata decide asupra contestarii sale in justitie, ca expresie si a principiului consensualitatii si a bunei credinte edictat de art. 8 din Codul Muncii, conform caruia A�pentru buna desfasurare a relatiilor de munca, participantii la raporturile de munca se vor informa si se vor consulta reciproc, in conditiile legii si ale contractelor colective de munca``.

Asadar, nu este suficienta indicarea superficiala a unor motive vagi (ori numai a efectului) ce ar sta la baza concedierii, ci decizia de concediere trebuie justificata de suficiente motive si informatii argumentate.

Avand in vedere ca legiuitorul a prevazut expres sanctiunea care intervine in situatia incalcarii normelor imperative si faptul ca vatamarea este prezumata si nu poate fi inlaturata, in cazul in care decizia de concediere este nelegala, aceasta nu poate produce efectele juridice pentru care a fost emisa de angajator .

In speta ce urmeaza a fi prezentata, se va pune problema daca angajatorul a precizat, prin raportare la functia ocupata de reclamanta, care au fost motivele obiective ce au determinat desfiintarea postului.

In fapt, la data de 03.01.2002, reclamanta a incheiat cu numita Federatia Romana Contractul individual de munca, fiind incadrata pe functia de Casier-Magaziner.

Ulterior, reclamanta a incheiat cu parata Actul aditional nr. 02/01.10.2007 prin care s-a modificat functia reclamantei din Casier-Magaziner in Contabil IA, functie pe care a ocupat-o pana la incetarea contractului individual de munca .

Potrivit Fisei de post nr. z/05.03.2013, reclamanta avea ca atributii specifice gestionarea mijloacelor banesti, intocmirea actelor de evidenta contabila, a balantelor lunare, trimestriale si anuale, a bilantului contabil si prezentarea acestora organelor abilitate, precum si atributii privind operatiunile de incasari si plati, intocmirea statelor de plata si platile aferente, toate cele enumerate fiind activitati indispensabile in activitatea paratei.

Abuzurile la adresa reclamantei au debutat in anul 2022, cand, desi nu a intervenit nicio modificare in activitatile ce trebuiau indeplinite de catre reclamanta sau in activitatea paratei, fara nicio discutie prealabila, contestatoarei i-a fost comunicat Preavizul de concediere nr. m/14.03.2022 prin care i s-a adus la cunostinta faptul ca ``incepand cu data de 14.03.2022, salariatei, avand functia de contabil in cadrul Federatiei Romane i se acorda un preaviz de 20 de zile lucratoare, in perioada 14.03.2022 - 11.04.2022``, motivele de fapt ale concedierii, indicate in mod sumar de catre parata, fiind ``insuficienta fondurilor financiare necesare asigurarii platii salariului acesteia`` si ``desfiintarea postului de contabil cu studii medii din statul de functii al Federatiei Romane``.

La data de 09.05.2022, parata a emis Decizia de concediere nr. t/09.05.2022, nemotivata, prin care s-a prevazut ca ``urmare a restructurarilor organizatorice efectuate la nivelul organizatiei (a��) incepand cu data de 10.05.2022, in conformitate cu prevederile art. 65 alin. 1 din Codul muncii, inceteaza contractul de munca al salariatei``.

Ca urmare a emiterii acestei decizii, reclamanta a formulat cerere de chemare in judecata impotriva paratei, inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, prin care a solicitat anularea Deciziei de concediere nr. t/09.05.2022 fata de nelegalitatea si netemeinicia acesteia.

Instanta a constatat ca decizia contestata nu continea nicium motiv care sa determine luarea masurii desfacerii contractului individual de munca al reclamantei, ca nu exista niciun inscris care sa stea la baza emiterii deciziei de concediere si ca, motivele invocate de parata in intampinare nu complinesc criteriile legale in baza carora se poate dispune concedierea ca masura extrema si necesara.

Astfel, chiar daca in intampinare angajatorul a mentionat situatii care au condus la desfiintarea pozitiei de contabil detinute de reclamanta, acestea sunt simple sustineri care nu au suport in plan probator.

Instanta a constatat ca nu existau studii temeinice economice, nu se justifica si nu se sustinea un plan bine stabilit care sa inlature incapacitatea de a inlatura dificultatile financiare si nu rezulta ca s-a impus desfiintarea postului ocupat de reclamanta urmare acestor dificultati.

Motivele care au stat la baza concedierii nu sunt aratate nici macar generic dovedind fara doar si poate vulnerabilitatea deciziei contestate.

Tribunalul nu poate cuantifica ceva ori identifica perioade concrete cu dificultati in politicile si nevoile angajatorului care sa motiveze concedierea reclamantei si nu poate da eficienta.

Cum parata nu a aratat in ce a constat beneficiul si care au fost avantajele obtinute prin desfiintarea postului reclamantei in contextul reorganizarii invocate, neadministrand nicio proba pe acest aspect, din aceste considerente, decizia este fara echivoc, netemeinica.

Sub aspectul legalitatii, decizia de concediere contestata nu respecta prevederile art. 76 din Codul muncii, in sensul ca nu era motivata.

In continuare se mai retine ca, reorganizarea societatii poate avea drept consecinta desfiintarea unor posturi, iar instanta nu are caderea de a verifica masura restructurarii unitatii, care este atributul exclusiv al angajatorului, ci legalitatea si temeinicia desfiintarii postului ocupat de salariat .

Prin urmare, in cadrul contestatiei la decizia de concediere pentru motive neimputabile salariatului, determinate de desfiintarea locului de munca, instanta nu analizeaza reorganizarea unitatii, ci desfiintarea unui anumit post, din perspectiva si ca o consecinta a reorganizarii.

Cu privire la desfiintarea postului, trebuie justificata, in reglementarea art. 65 din Codul muncii, o cauza reala si serioasa, in prima etapa prin motivarea oferita salariatului in decizia de concediere, iar apoi, in plan probator, in cazul contestarii masurii, prin prezentarea inscrisurilor care au stat la baza luarii masurii.

Faptul ca aspectele care au determinat desfiintarea postului, scopul, obiectivele urmarite rezulta din Nota de fundamentare, nu poate suplini cerintele de forma prevazute minimal obligatoriu pentru decizia de concediere, de vreme ce Nota de fundamentare de modificare a organigramei FRR constituie doar actul decizional prin care s-a dispus desfiintarea postului de contabil studii medii, insa nu acesta este actul susceptibil de contestare in jurisdictia muncii, ci decizia de concediere .

In concluzie, indeplinirea conditiilor de validitate ale deciziei de concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului trebuie sa se dovedeasca prin insasi continutul si forma deciziei de concediere si sa se regaseasca in insusi actul concedierii, iar nu in acte extrinseci acestuia.

Urmare a celor de mai sus, Tribunalul a admis contestatia formulata impotriva deciziei de concediere nr. t/20.02.2023 emisa de parata, deoarece cerinta legala a motivarii deciziei de concediere nu a fost respectata.