CEDO: Cegolea impotriva Romaniei. Discriminare

Invocand art. 3 din Protocolul nr. 1 si, in esenta, art. 14 din Conventie, reclamanta a denuntat o incalcare a dreptului sau de a candida fara niciun fel de discriminare la alegerile parlamentare, in numele unei fundatii care reprezenta minoritatea italiana, intrucat candidatura sa a fost supusa unor conditii suplimentare fata de cea a candidatului care reprezenta deja minoritatea italiana in Parlamentul Romaniei.

Reclamanta a mai sustinut ca, din cauza impunerii acestor conditii suplimentare, a fost defavorizata in comparatie cu candidatul mentionat.

Curtea a constatat ca reclamanta a facut obiectul unei diferente de tratament in exercitarea drepturilor sale electorale protejate prin art. 3 din Protocolul nr. 1 la Conventie: astfel, la alegerile din decembrie 2012, organizatiile nereprezentate in Parlament erau inca obligate sa faca demersuri suplimentare pentru a-si depune candidatura, in special sa aduca dovada ca obtinusera statutul de utilitate publica.

Reclamanta nu a dispus de o cale de atac efectiva pentru a contesta raspunsul Departamentului pentru Relatii Interetnice al Guvernului Romaniei prin care acesta a refuzat sa acorde fundatiei statutul de utilitate publica.

In plus, raspunsul ministerului i-a fost notificat reclamantei dupa alegerile din decembrie 2012.

In aceasta privinta, Curtea a apreciat ca reclamanta nu era obligata sa introduca o actiune care, in orice caz, nu ar fi putut sa solutioneze plangerea intr-un termen care sa ii permita sa isi depuna candidatura la alegeri.

Curtea a constatat ca acordarea statutului de utilitate publica tine de puterea discretionara a executivului.

In contextul electoral al prezentei cauze, in care, pentru a-si depune candidatura, reclamanta trebuia sa demonstreze ca fundatia dobandise statutul in cauza, o astfel de putere discretionara lasata executivului este discutabila.

In plus, procedura prin care reclamanta ar fi putut contesta refuzul executivului de a recunoaste statutul de utilitate publica al fundatiei nu le conferea instantelor interne o competenta reala de control si, prin urmare, nu era insotita de garantii suficiente pentru a permite evitarea arbitrarului.

Integral hotararea CEDO - AICI