Actiunea in constatarea dreptului de proprietate. Interesul legitim

In cazul actiunii in constatare, dovedirea interesului nu este satisfacuta de interesul material ci de evitarea unor litigii ulterioare,lipsite de orice utilitate,in conditiile existentei deja a unui drept subiectiv,ocrotit de lege si al carui titular partea probeaza a fi.

Or, in speta, reclamanta a invocat un drept de proprietate inexistent, in raport cu imprejurarea ca actul normativ invocat nu a constituit un drept de proprietate in favoarea acesteia, potrivit art.645C.civ. si nici nu are aptitudinea stabilirii unei posesii utile, neechivoce , fata de care poate invoca dispozitiile art.1890 C.civ.

***

Prin sentinta civila nr.156/C din 3 februarie 2004, Tribunalul Arges, Sectia comerciala si de contencios administrativ a respins actiunea F.Coop. Arges impotriva R. N. P. R., Directia Silvica Pitesti, cu motivarea ca reclamanta nu a detinut terenul sub titlu de proprietar si a fost un simplu detentor precar, ca nu a invocat nici unul dintre motivele de dobandire a dreptului de proprietate, astfel ca s-a apreciat ca simpla folosinta nu ii confera un drept de proprietate asupra terenului, nefiind intrunite cerintele art.111 C.proc. civ.

Apelul declarat de reclamanta impotriva acestei sentinte a fost respins de Curtea de Apel Pitesti, Sectia comerciala si de contencios administrativ, prin decizia nr.133 A/C din 19 aprilie 2004.

In motivarea acestei solutii, instanta de apel a retinut lipsa interesului legitim, juridic, nascut si actual, personal si direct al reclamantei pentru a solicita consolidarea dreptului sau de proprietate asupra terenului in litigiu, exceptie de fond absoluta si peremptorie ce nu a fost examinata de catre instanta de fond in conditiile art.137C.proc. civ. si care face de prisos examinarea motivelor de apel invocate de reclamanta.

In temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ., reclamanta a declarat recurs.

Criticile formulate vizau lipsa temeiului legal in pronuntarea solutiei atacate si darea ei cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, in sensul ca interesul legitim in considerarea proprietatii exista si este motivat de imprejurarea ca detine posesia asupra terenului din anul 1968 in folosinta gratuita, fiind o posesie utila, in conditiile art.1890 C.civ.

Mai sustine recurenta ca interesul rezida si din faptul ca a construit pe teren un Complex Comercial Turistic, intabulat la Judecatoria Pitesti asadar fiind proprietar al unor imobile, construite pe un teren al carui proprietar solicita sa fie declarat prin hotarare judecatoreasca.

Recursul este nefondat.

Indreptatirea si, totodata, posibilitatea de a sesiza organul de jurisdictie si de a pune in miscare activitatea pentru infaptuirea justitiei intr-un raport juridic concret este justificata, intre altele si de dovedirea interesului asa cum in mod corect au retinut ambele instante.

In cazul actiunii in constatare, conditia interesului nu este satisfacuta de interesul material, vizat de reclamanta, ci de evitarea unor litigii ulterioare, lipsite de orice utilitate, in conditiile existentei unui drept subiectiv, ocrotit de lege, al carei titular partea probeaza a fi.

Or, reclamanta invoca un drept de proprietate, inexistent, in raport cu imprejurarea ca actul normativ invocat de parte nici nu a constituit un drept de proprietate in favoarea acesteia, in conditiile art.645 C.civ. si nici nu are aptitudinea stabilirii unei posesii utile, neechivoce, in raport cu care sa poata fi invocate dispozitiile art.1890C.civ.

Drept urmare, respingand apelul si mentinand sentinta primei instante, instanta de control judiciar a pronuntat o hotarare legala, nesupusa cazului de modificare prevazut in art.304 pct.9 C. proc. civ., invocat de reclamanta.

In consecinta, recursul declarat de reclamanta a fost respins ca nefondat.