RIL promovat. Schimbarea temeiului de drept in cazul netrimiterii in judecata

Laura Codruta Kovesi, Procurorul General al Romaniei, a promovat recurs in interesul legii privind admisibilitatea plangerii formulate in conditiile art. 278 ind. ¹ din Codul de procedura penala, prin care se solicita de catre persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata, schimbarea temeiului de drept al solutiei dispusa prin rezolutia sau ordonanta ori dispozitia cuprinsa in rechizitoriu. Solutia pronuntata potrivit art. 278 ind. ¹ alin. 8 din Codul de procedura penala.

Orientarile jurisprudentei:

1. Unele instante au admis, prin sentinta, plangerea prin care se solicita de catre persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata, schimbarea temeiului de drept al solutiei, si sub acest aspect au desfiintat rezolutia sau ordonanta ori dispozitia cuprinsa in rechizitoriu.

2. Alte instante, in baza art. 278¹ alin. 8 lit. c din Codul de procedura penala, au admis, prin incheiere plangerea prin care se solicita de catre persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata, schimbarea temeiului de drept al solutiei, au desfiintat rezolutia sau ordonanta atacata, si considerand probele existente la dosar suficiente, au retinut cauza spre judecare, pronuntand solutii de achitare a inculpatilor.

Opinia Procurorului General este in sensul ultimei orientari.

C ă t r e



PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE


În baza art.414² alin.1 din Codul de procedură penală şi a art.25 lit.a din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, vă sesizez cu



RECURS ÎN INTERESUL LEGII


privind admisibilitatea plângerii formulate în condiţiile art.278¹ din Codul de procedură penală, prin care se solicită de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispusă prin rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu. Soluţia pronunţată potrivit art.278¹ alin.8 din Codul de procedură penală.



Examenul jurisprudenţei actuale, în materie penală, evidenţiază două orientări cu privire la acest aspect şi, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare, astfel:



1. Într-o primă orientare, în baza art.278¹ alin.8 lit.b din Codul de procedură penală, instanţele au admis, prin sentinţă, plângerea prin care se solicita de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei, şi sub acest aspect au desfiinţat rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu.



Deşi instanţele nu au examinat în mod expres admisibilitatea plângerii formulate în condiţiile art.278¹ din Codul de procedură penală, prin care se solicita de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispusă prin rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu, din considerentele hotărârilor rezultă, implicit, că o astfel de plângere este admisibilă (anexele nr.1 - 10).

Instanţele, în baza art.278¹ alin.8 lit.a din Codul de procedură penală, au pronunţat şi soluţii de respingere a unor plângeri ca tardive sau inadmisibile ori nefondate (anexele nr.11 - 16).

În acest sens, s-a pronunţat şi instanţa supremă (anexele nr.17 - 18).

2. Cu privire la acelaşi aspect, alte instanţe, în baza art.278¹ alin.8 lit.c din Codul de procedură penală, au admis, prin încheiere plângerea prin care se solicita de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei, au desfiinţat rezoluţia sau ordonanţa atacată, şi considerând probele existente la dosar suficiente, au reţinut cauza spre judecare, pronunţând soluţii de achitare a inculpaţilor.



În astfel de cauze, reţinându-se cauza spre judecare, instanţele au aplicat dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi, pe cale de consecinţă, au pronunţat soluţii de achitare a inculpaţilor în baza art.11 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală (anexele nr.19 - 24).



Apreciez că soluţia legală este aceea potrivit căreia în ipoteza în care se solicită de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispusă prin rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu, în cazul în care plângerea este întemeiată, soluţia pronunţată este cea prevăzută de art.278¹ alin.8 lit.b din Codul de procedură penală.



*

* *



Premisele legale ale practicii neunitare ce fac obiectul prezentului recurs în interesul legii sunt următoarele:

Prin plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, reglementată prin dispoziţiile art.278¹ din Codul de procedură penală, este asigurat, în actuala reglementare, controlul legalităţii şi temeiniciei actelor procurorului.

În ipoteza plângerii prin care se solicită de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispusă prin rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu, identificarea soluţiei pronunţate potrivit art.278¹ alin.8 din Codul de procedură penală, implică pe de o parte, analiza admisibilităţii unei astfel de plângeri prin stabilirea obiectului şi a titularului, iar pe de altă parte, examinarea limitelor controlului judiciar în procedura de soluţionare.

Din cuprinsul dispoziţiilor art.278¹ din Codul de procedură penală, rezultă, în mod expres, că obiectul plângerii formulate în condiţiile acestui text de lege îl constituie rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţa ori, după caz, rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, precum şi dispoziţia de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Pe de altă parte, atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât şi aprecierea eronată a probelor se circumscriu examinării de către judecător a legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, iar verificarea se efectuează potrivit art.278¹ alin.7 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, neputând fi extinsă verificarea faţă de persoane sau fapte cu privire la care procurorul nu s-a pronunţat.

În ceea ce priveşte titularul plângerii formulate în condiţiile art. 278¹ din Codul de procedură penală, din conţinutul dispoziţiilor legale rezultă că atât persoana vătămată nemijlocit printr-o faptă de natură penală, cât şi orice persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate pot dobândi calitate procesuală activă, în această ultimă categorie alături de persoana învinuitului sau inculpatului intrând şi persoana faţă de care s-a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale (făptuitorul).

În actuala reglementare, art.278¹ din Codul de procedură penală, neprevăzând în mod expres vreo limitare în privinţa persoanelor ale căror interese legitime au fost vătămate sau cu privire la aspecte ce pot constitui obiectul vătămării rezultă că este admisibilă plângerea prin care se solicită de către persoana care are calitatea de făptuitor, învinuit sau inculpat schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse de procuror.

De altfel, soluţia concordă cu dispoziţiile art.21 din Constituţia României şi interpretarea dată articolului 6 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dispoziţii care garantează accesul liber la justiţie, în sensul că orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime, şi are dreptul la un proces echitabil.

Această interpretare rezultă şi din analiza comparativă a soluţiilor pe care judecătorul le poate adopta conform art.278¹ alin.8 lit.b şi c din Codul de procedură penală, care permit atât repararea oricărei vătămări a intereselor legitime ale persoanei faţă de care procurorul a dispus o soluţie de netrimitere în judecată, inclusiv schimbarea temeiului de drept, cât şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de persoana cercetată.

Pe de altă parte, problematica soluţiei pronunţate potrivit art.278¹ alin.8 din Codul de procedură penală, în cazul judecării plângerii prin care se solicită de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispusă prin rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu, derivă implicit din conţinutul acestor dispoziţii legale.

Astfel, reţinând ca premisă că plângerea formulată în condiţiile art. 278¹ din Codul de procedură penală, are natura juridică a unei căi de atac, iar soluţiile prin care această procedură specifică poate fi finalizată, reglementate distinct în cuprinsul alin.8 al aceluiaşi text de lege, sunt de respingere sau admitere a plângerii, în contextul problematicii abordate se impune identificarea sferei de incidenţă a acestora.

În condiţiile în care pronunţarea unei soluţii de respingere a plângerii formulată în condiţiile art.278¹ din Codul de procedură penală, este condiţionată de stabilirea caracterului tardiv sau inadmisibil ori nefondat al acesteia, soluţia de admitere a unei astfel de plângeri se află în raport de conexitate cu stabilirea existenţei sau inexistenţei caracterului incomplet al urmăririi penale sau al aprecierii eronate a probelor de către organul de urmărire penală.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.278¹ alin.8 lit.b şi c din Codul de procedură penală, atunci când judecătorul constată că plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată este întemeiată, o admite, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată, procedând, după caz, în două modalităţi normative.

În cazul prevăzut la lit.b, judecătorul trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz, fiind, însă, obligat să arate motivele şi să indice totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă.

Rezultă, deci, că judecătorul adoptă această soluţie în ipoteza unei urmăriri penale inexistente sau incomplete.

În schimb, în cazul prevăzut la lit.c, dacă judecătorul constată că probele existente la dosar sunt suficiente, va reţine cauza spre judecare.

Prin urmare, s-a realizat faza urmăririi penale, însă a avut loc o apreciere eronată a probelor, aspect care conduce la concluzia că sfera de aplicare a acestor dispoziţii legale cuprinde numai soluţiile de scoatere de sub urmărire penală şi de încetare a urmăririi penale.

În concluzie, judecătorul admite plângerea şi procedează conform art.278¹ alin.1 lit.b din Codul de procedură penală, în cazul când constată că urmărirea penală nu există sau este incompletă, iar în ipoteza unei aprecieri eronate a probelor admiterea plângerii este condiţionată de adoptarea soluţiei prevăzute de art.278¹ alin.1 lit.c din acelaşi cod.

În ceea ce priveşte, ipoteza reglementată de art.278¹ alin.8 lit.c din Codul de procedură penală, din conţinutul dispoziţiei legale se evidenţiază inaplicabilitatea acesteia în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, întrucât nu este posibilă constatarea că probele existente la dosar sunt suficiente pentru reţinerea cauzei spre judecare deoarece nu s-a început urmărirea penală.

Pe de altă parte, încheierea de admitere a plângerii dată de judecător se constituie ca act de punere în mişcare a acţiunii penale, în condiţiile în care actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei vătămate sau a oricărei alte persoane ale cărei interese legitime au fost vătămate.

Totodată, deşi art.278¹ alin.9 din Codul de procedură penală, nu distinge, în cazul prevăzut la art.278¹ alin.8 lit.c din acelaşi cod, pentru a constitui act de sesizare a instanţei plângerea nu poate proveni decât de la persoana vătămată nemijlocit printr-o faptă de natură penală.

Acest argument rezidă şi din cazul particular al ipotezei unei plângeri formulate de către persoana faţă de care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată, caz în care punerea în mişcare a acţiunii penale ar fi determinată de plângerea unei persoane împotriva căreia s-ar porni procesul penal, cu consecinţa agravării propriei situaţii, deci o încălcare a principiului non reformatio in pejus.

Având în vedere aceste limite ale controlului judiciar în procedura reglementată de art.278¹ alin.8 din Codul de procedură penală, în ipoteza în care se solicită de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei de netrimitere în judecată dispusă prin rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu, invocându-se caracterul inexistent sau incomplet al urmăririi penale, în cazul în care se apreciază că plângerea este întemeiată, soluţia legală pronunţată de judecător este cea prevăzută la lit.b a aceluiaşi text de lege.

Totodată, argumente de natură logico - juridică conduc la concluzia că sfera de incidenţă a prevederilor art.278¹ alin.8 lit.b din Codul de procedură penală, se extinde şi la ipoteza de fapt a unui probatoriu complet, când nu se impune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, judecătorul având posibilitatea să schimbe temeiul de drept al soluţiei dispuse de procuror.

Subzistă, însă, problematica soluţiei pronunţate potrivit art.278¹ alin.8 din Codul de procedură penală, în cazul când titular al plângerii prin care se solicită schimbarea temeiului de drept al soluţiei de netrimitere în judecată dispusă prin ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu este inculpatul, justificat de natura juridică a încheierii de admitere a plângerii în baza lit.c a aceluiaşi text de lege.

Astfel, faţă de calitatea inculpatului ca subiect pasiv al acţiunii penale, de persoană împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală, fiind parte în procesul penal, în condiţiile în care încheierea de admitere a plângerii dată de judecător conform art.278¹ alin.8 lit.c din Codul de procedură penală, se

constituie ca act de punere în mişcare a acţiunii penale, nu poate fi operabil raţionamentul în sensul că, în situaţia în care inculpatul, faţă de care urmărirea penală s-a desfăşurat cu acţiunea penală pusă în mişcare, solicită schimbarea temeiului de drept al soluţiei de netrimitere în judecată, soluţia legală este cea prevăzută în acest text de lege, respectiv reţinerea cauzei spre judecare, când probele existente la dosar sunt suficiente.

Raportat la dispoziţiile art.278¹ alin.8 lit.b din Codul de procedură penală, care permit soluţia desfiinţării ordonanţei atacate şi trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale, urmează a se reţine că terminarea urmăririi penale se poate realiza atât fără punerea în mişcare a acţiunii penale, cât şi cu acţiunea penală pusă în mişcare în cazul inculpatului, măsură determinată de necesitatea luării măsurii arestării preventive sau de obţinerea unor date ce nu pot fi comunicate, potrivit legii, dacă nu este pusă în mişcare acţiunea penală.

Or, în condiţiile în care conform art.278¹ alin.9 din Codul de procedură penală, actul de sesizare a instanţei l-ar constitui plângerea inculpatului, iar instanţa ar aprecia că este întemeiată, socotindu-se învestită să judece cauza în primă instanţă, soluţionarea pe fond a raportului de drept penal substanţial ar fi determinată de plângerea inculpatului împotriva căreia s-ar porni procesul penal, cu consecinţa agravării propriei situaţii, în cazul reţinerii cauzei spre rejudecare dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.



În contextul problematicii abordate, opinăm în sensul că în ipoteza în care se solicită de către persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată, schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispusă prin rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu, soluţia pronunţată este cea prevăzută de art.278¹ alin.8 lit.b din Codul de procedură penală.

*

* *


Având în vedere cele expuse, vă solicit să constataţi că această problemă de drept a primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti şi, printr-o decizie obligatorie, să stabiliţi modul unitar de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale.

PROCUROR GENERAL,

Laura Codruţa Kövesi