Legea 272/2004, actualizata 2024, privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Art. 95

Sunt interzise savarsirea oricarui act de violenta, precum si privarea copilului de drepturile sale de natura sa puna in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, atat in familie, cat si in institutiile care asigura protectia, ingrijirea si educarea copiilor, in unitati sanitare, unitati de invatamant, precum si in orice alta institutie publica sau privata care furnizeaza servicii sau desfasoara activitati cu copii.

Art. 96

(1) Orice persoana care, prin natura profesiei sau ocupatiei sale, lucreaza direct cu un copil si are suspiciuni in legatura cu existenta unei situatii de abuz sau de neglijare a acestuia este obligata sa sesizeze serviciul public de asistenta sociala sau directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala a fost identificat cazul respectiv.

(2) Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecarei directii generale de asistenta sociala si protectia copilului se infiinteaza obligatoriu telefonul copilului, al carui numar va fi adus la cunostinta publicului.

Art. 97

Parintii sau reprezentantii legali au obligatia de a supraveghea copilul si de a lua toate masurile in vederea prevenirii inlesnirii sau practicarii cersetoriei de catre copil.

Art. 98

In vederea asigurarii respectarii dreptului prevazut la art. 89 alin. (1) , directia generala de asistenta sociala si protectia copilului este obligata:

a) sa verifice si sa solutioneze toate sesizarile privind posibilele cazuri de abuz, neglijare, exploatare si orice forma de violenta asupra copilului;

b) sa asigure prestarea serviciilor prevazute la art. 119, specializate pentru nevoile copiilor, victime ale abuzului, neglijarii, exploatarii si oricarei forme de violenta asupra copilului.

Art. 99

Pentru verificarea sesizarilor privind cazurile de abuz si neglijare a copilului, reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului au drept de acces, in conditiile legii, in sediile persoanelor juridice, precum si la domiciliul persoanelor fizice care au in ingrijire sau asigura protectia unui copil. Pentru efectuarea acestor verificari, organele de politie au obligatia sa sprijine reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului.

Art. 100

(1) Reprezentantii persoanelor juridice, precum si persoanele fizice care au in ingrijire sau asigura protectia unui copil sunt obligati sa colaboreze cu reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului si sa ofere toate informatiile necesare pentru solutionarea sesizarilor.

(2) In situatia in care, in urma verificarilor efectuate, reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului stabilesc ca exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijarii, si nu intampina opozitie din partea persoanelor prevazute la alin. (1) , directorul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului instituie masura plasamentului in regim de urgenta. Prevederile art. 62-64, art. 68 alin. (5) si ale art. 70 se aplica in mod corespunzator.

(3) In situatia in care persoanele prevazute la alin. (1) refuza sau impiedica in orice mod efectuarea verificarilor de catre reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, iar acestia stabilesc ca exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijarii, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sesizeaza instanta judecatoreasca, solicitand emiterea unei ordonante presedintiale de plasare a copilului in regim de urgenta la o persoana, la o familie, la un asistent maternal sau intr-un serviciu de tip rezidential, licentiat in conditiile legii. Prevederile art. 62-64 si ale art. 68 alin. (5) se aplica in mod corespunzator.

(4) In termen de 5 zile de la data executarii ordonantei presedintiale prin care s-a dispus plasamentul in regim de urgenta, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sesizeaza instanta judecatoreasca pentru a decide cu privire la: inlocuirea plasamentului in regim de urgenta cu masura plasamentului, decaderea din exercitiul drepturilor parintesti, precum si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti. Instanta se pronunta si cu privire la obligarea parintilor copilului de a se prezenta la sedinte de consiliere.

Art. 101

(1) In cadrul procesului prevazut la art. 100 alin. (3) si (4) , se poate administra, din oficiu, ca proba, declaratia scrisa a copilului referitoare la abuzul, neglijarea, exploatarea si orice forma de violenta asupra copilului la care a fost supus. Declaratia copilului poate fi inregistrata, potrivit legii, prin mijloace tehnice audio-video. Inregistrarile se realizeaza in mod obligatoriu cu asistenta unui psiholog.

(2) Acordul copilului este obligatoriu pentru realizarea inregistrarii declaratiei sale.

(3) Daca instanta judecatoreasca apreciaza necesar, aceasta il poate chema pe copil in fata ei, pentru a-l audia. Audierea are loc numai in camera de consiliu, in prezenta unui psiholog si numai dupa o prealabila pregatire a copilului in acest sens.

Art. 102

In cazul in care abuzul, neglijarea, exploatarea si orice forma de violenta asupra copilului a fost savarsita de catre persoane care, in baza unui raport juridic de munca sau de alta natura, asigurau protectia, cresterea, ingrijirea sau educatia copilului, angajatorii au obligatia sa sesizeze de indata organele de urmarire penala si sa dispuna indepartarea persoanei respective de copiii aflati in grija sa.

Art. 103

In institutiile publice sau private, precum si in serviciile de tip rezidential, publice sau private, care asigura protectia, cresterea, ingrijirea sau educarea copiilor, este interzisa angajarea persoanei impotriva careia a fost pronuntata o hotarare judecatoreasca definitiva pentru savarsirea, cu intentie, a unei infractiuni .

SECTIUNEA 4: Protectia copilului cu parinti plecati la munca in strainatate

Art. 104

(1) Parintele care exercita singur autoritatea parinteasca sau la care locuieste copilul, care urmeaza sa plece la munca in strainatate, are obligatia de a notifica aceasta intentie serviciului public de asistenta sociala de la domiciliu, cu minimum 40 de zile inainte de a parasi tara.

(2) Notificarea va contine, in mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupa de intretinerea copilului pe perioada absentei parintilor sau tutorelui, dupa caz.

(2¹) Parintele care exercita singur autoritatea parinteasca sau la care a locuit copilul, care este plecat la munca in strainatate, are obligatia de a transmite de indata serviciului public de asistenta sociala din raza de domiciliu notificarea cu privire la desemnarea persoanei care se ocupa de intretinerea copilului pe perioada absentei sale.

(3) Confirmarea persoanei in intretinerea careia va ramane copilul se efectueaza de catre instanta de tutela, in conformitate cu prevederile prezentei legi.

(4) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile si tutorelui, precum si in cazul in care ambii parinti urmeaza sa plece la munca intr-un alt stat .

Art. 105

(1) Persoana desemnata potrivit art. 104 alin. (2) trebuie sa faca parte din familia extinsa sau dintre rudele, altele decat cele de gradul III inclusiv, afinii, prietenii familiei ori ai familiei extinse a copilului fata de care acesta a dezvoltat relatii de atasament sau alaturi de care s-a bucurat de viata de familie, sa aiba minimum 18 ani si sa indeplineasca conditiile materiale si garantiile morale necesare cresterii si ingrijirii unui copil.

(2) Serviciile publice de asistenta sociala organizate la nivelul municipiilor, oraselor, comunelor asigura persoanelor desemnate consiliere si informare cu privire la raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului pe o perioada de 6 luni.

(3) La solicitarea parintelui sau, dupa caz, din oficiu, instanta va dispune delegarea temporara a autoritatii parintesti cu privire la persoana copilului, pentru o perioada de maximum un an, catre persoana desemnata potrivit art. 104 alin. (2) . In situatia in care parintii nu revin in tara, instanta poate prelungi succesiv delegarea temporara, pe durata lipsei acestora, pentru perioade de cel mult un an.

(4) Acordul persoanei careia urmeaza sa-i fie delegata autoritatea parinteasca se exprima de catre aceasta personal, in fata instantei.

(5) La cerere se ataseaza acte din care sa rezulte indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) , precum si raportul de ancheta psihosociala intocmit de serviciul public de asistenta sociala de la domiciliul persoanei desemnate.

(6) Cererea se solutioneaza in procedura necontencioasa, potrivit Codului de procedura civila. Solutionarea cererii de delegare a drepturilor si indatoririlor parintesti se face in termen de 3 zile de la depunerea acesteia.

(7) Hotararea va cuprinde mentionarea expresa a drepturilor si indatoririlor care se deleaga si perioada pentru care are loc delegarea.

(8) Pentru situatia prevazuta la alin. (2) , dupa ce instanta hotaraste delegarea drepturilor parintesti, persoana in sarcina careia cad ingrijirea si cresterea copilului trebuie sa urmeze, obligatoriu, un program de consiliere, pentru a preveni situatii de conflict, neadaptare sau neglijenta in relatia cu minorul.

(9) Instanta de judecata va comunica o copie a hotararii de delegare primarului de la domiciliul parintilor sau tutorelui, precum si primarului de la domiciliul persoanei careia i se acorda delegarea autoritatii parintesti.

Art. 106

(1) Autoritatile administratiei publice locale, prin intermediul serviciilor de asistenta sociala, pot initia, in limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli prevazute cu aceasta destinatie, campanii de informare a parintilor, in vederea:

a) constientizarii de catre parinti a riscurilor asumate prin plecarea lor la munca in strainatate;

b) informarii parintilor cu privire la obligatiile ce le revin in situatia in care intentioneaza sa plece in strainatate.

(2) Autoritatile administratiei publice centrale si locale, furnizorii de servicii sociale acreditati, cultele recunoscute de lege, precum si orice alte institutii publice sau private cu atributii in domeniul educatiei, sanatatii si al protectiei copilului pot initia proiecte destinate copiilor cu parinti plecati la munca in strainatate si persoanelor care se ocupa de cresterea si ingrijirea lor pe perioada absentei parintilor, in functie de nevoile acestora, din urmatoarele surse de finantare:

a) bugetul de stat sau, dupa caz, bugetele locale, in limita bugetelor de venituri si cheltuieli prevazute cu aceasta destinatie;

b) fonduri europene.