România condamnată anul trecut în 34 de cazuri

Neprotejarea proprietăţii, pe locul 2 în “topul” CEDO. Curtea incriminează existenţa a două titluri asupra aceluiaşi bun

Autorităţile române par să nu fi luat prea mult în seamă avertizările făcute, încă din 2006, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în privinţa posibilităţii creşterii numărului de procese de la Strasbourg. Potrivit datelor furnizate de Consiliul Superior al Magistraturii, în urma unei vizite oficiale a magistraţilor români la Strasbourg, "totalul plângerilor privind România, aflate pe rolul Curţii în 2007, este de 8640, iar condamnarea statului român a intervenit în 34 de cauze". "Au fost prezentate o serie de date statistice privind volumul de activitate al Curţii, ponderea statelor de unde provin plângerile (România fiind pe locul 3 după acest criteriu), ponderea plângerilor admise (subliniindu-se că 70-80 % sunt declarate inadmisibile)", notează CSM, precizând că anul trecut au fost soluţionate de către instanţele româneşti 1.478.293 cauze .

Numai că neregulile descoperite de magistraţii europeni sunt aproape identice celor semnalate în 2006: cauzele împotriva României vizează neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, protecţia proprietăţii (îndeosebi existenţa a două titluri de proprietate asupra aceluiaşi bun şi faptul că Fondul "Proprietatea" nu oferă o reparaţie efectivă), pensiile personalului militar (dacă sunt sau nu supuse impozitului pe venit), arestarea preventivă (competenţa organului care dispune această măsură), recursul în anulare, durata procedurilor, dreptul de acces la instanţă (cuantumul ridicat al taxei judiciare de timbru), condiţiile de detenţie din penitenciare şi practica neunitară.

"În acest context s-a menţionat faptul că în Cauza Popescu Dumitru împotriva României, pentru prima dată, s-a spus că judecătorii interni pot lăsa neaplicată o dispoziţie din dreptul naţional incompatibilă cu CEDO. Referitor la durata procedurilor, s-a arătat că unele state au adoptat reglementări specifice în această materie ( de exemplu Italia, Polonia, Slovenia ş.a.), care nu se regăsesc în legislaţia română. Profesorul universitar doctor Corneliu Bîrsan, judecător la CEDO, a insistat asupra necesităţii revizuirii urgente a procedurilor, aşezarea judicioasă a competenţelor şi crearea cadrului adecvat pentru ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să-şi poată îndeplini rolul de interpretare şi aplicare unitară a legii", notează CSM.
Legea 247/2005, incompletă
Potrivit statisticilor, până la jumătatea anului 2006, pe rolul Curţii erau înregistrate peste 150 de plângeri referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, magistraţii de la Strasbourg anticipând "un nou val de condamnări ale României pentru încălcarea dreptului la proprietate, cu consecinţe financiare considerabile pentru bugetul de stat".

CEDO a remarcat, încă din 2006, că legea 247/2005, cea care reglementează organizarea şi funcţionarea Fondului, nu ia în considerare "prejudiciul rezultat din absenţa prelungită de acordare a unei despăgubiri pentru persoanele care au fost private de bunurile lor restituite prin hotărâri judecătoreşti definitive".

Curtea a observat că funcţionarea efectivă a Fondului implică parcurgerea prealabilă a unor operaţiuni care nu au fost încă finalizate, în vederea realizării cotării la bursă. Potrivit paragrafului 33 din hotărârea Curţii, "pentru ca acţiunile emise de Proprietatea să poată face obiectul unei tranzacţionări pe piaţa financiară, este necesar, mai întâi, să fie urmată procedura de aprobare de către Consiliul Naţional al Valorilor Mobiliare (CNVM).

Între altele, doar după obţinerea acestei aprobări a CNVM şi după conversia titlurilor de valoare în acţiuni cotate, persoanele care au primit asemenea titluri drept indemnizaţie pot vinde acţiunile în mod legal. Curtea constată că aceste operaţiuni, prealabile acordării unei indemnizaţii efective, nu s-au finalizat până în prezent".