Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Candidat - persoana care participa la alegeri in urma propunerilor inaintate de competitori electorali sau in nume propriu pentru a obtine un mandat de deputat sau de senator,
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Desi dreptul comunitar impune luarea in considerare pe deplin a calificarilor si a experientei unui
candidat care a obtinut diploma de
drept intr-un alt stat membru, acesta nu impune diminuarea pentru
un astfel de
candidat a nivelului cunostintelor de
drept intern necesare
Persoana apartinand unui stat/teritoriu guvernat de un alt stat.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
1. Autorizarea eliberata de catre o administratie unei persoane pentru a exercita o profesie sau meserie.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.
Persoana apartinand unui stat/teritoriu guvernat de un alt stat.
Candidat - persoana care participa la alegeri in urma propunerilor inaintate de competitori electorali sau in nume propriu pentru a obtine un mandat de deputat sau de senator,
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Candidat - persoana care participa la alegeri in urma propunerilor inaintate de competitori electorali sau in nume propriu pentru a obtine un mandat de deputat sau de senator,
Proces, pricina, cauza, conflict, neintelegere intre doua sau mai multe persoane, fizice sau juridice, supus sau susceptibil de a fi supus spre rezolvare unui organ de jurisdictie.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.
Europa "cu geometrie variabila" este termenul utilizat pentru a descrie o metoda de integrare diferentiata, care tine seama de diferentele ireconciliabile care exista in interiorul structurii de integrare, si care face posibila, prin urmare, o separare permanenta intre un grup de state membre si un numar de unitati de integrare mai putin dezvoltate.
In Germania, exercitarea tuturor profesiilor juridice reglementate necesita promovarea primului
examen de stat in urma studiilor de drept, precum si a celui de al doilea examen juridic de stat in urma
unui stagiu de pregatire. Acest stagiu are o durata de doi ani si cuprinde in special parti obligatorii
care sunt efectuate in cadrul unei instante civile ordinare, al parchetului sau al unei instante penale, al
unei institutii administrative si pe langa un avocat.
Potrivit dreptului german, daca un resortisant al unui alt stat membru a dobandit, in acest stat, o
diploma universitara in drept care ii permite accesul, in respectivul stat membru, la o formare
postuniversitara de avocat, acesta poate solicita echivalarea cunostintelor si capacitatilor sale cu cele
certificate prin promovarea primului examen de stat la materiile numite obligatorii. Aceste materii
privesc in special aspectele fundamentale ale dreptului civil, ale dreptului penal, ale dreptului public si
ale dreptului procedural.
Echivalenta este apreciata pe baza diplomei universitare straine si a oricarei alte diplome sau a
oricarui alt atestat pertinent prezentat. In cazul declararii echivalentei, persoana interesata este
admisa la stagiul de pregatire. Daca aprecierea comparativa nu indica o echivalenta sau indica numai
o echivalenta partiala, persoana interesata poate solicita sustinerea unui examen de aptitudini.
Ministerul Justitiei din landul Mecklenburg-Pomerania de Vest a refuzat admiterea domnului PeA›la,
resortisant polonez, la stagiul de pregatire fara a sustine acest examen de aptitudini. Inainte de a
formula cererea de admitere, domnul PeA›la a obtinut diploma de licenta a Facultatii de Drept a
Universitatii din PoznaA„ (Polonia), precum si titlurile academice a€˛Master of German and Polish Lawa€¯ si
a€˛Bachelor of German and Polish Lawa€¯ in cadrul unui program de formare juridica germano-poloneza la
Universitatea din Frankfurt an der Oder (Germania). In opinia Ministerului Justitiei, cunostintele de
drept strain, precum dreptul polonez, nu pot fi recunoscute drept echivalente, avand in vedere
diferentele existente in raport cu dreptul german, iar Master of German and Polish Law nu atesta
nivelul necesar de cunostinte de drept german. Domnul PeA›la a formulat astfel o actiune la Tribunalul
Administrativ din Schwerin (Germania). Acesta a solicitat in esenta Curtii sa precizeze criteriile impuse
de dreptul comunitar in ceea ce priveste aprecierea echivalentei cunostintelor juridice ce trebuie
efectuata in urma unei cereri de admitere directa, fara sustinerea probelor prevazute in acest sens, la
un stagiu de pregatire pentru profesiile juridice.
In hotararea pronuntata astazi, Curtea arata ca o persoana care se afla in situatia domnului PeA›la nu intra in domeniul de aplicare al dispozitiilor directivelor relevante in materie de libera circulatie a avocatilor. Aceasta aminteste ca, in lipsa armonizarii la nivelul Uniunii a conditiilor de acces la stagiile de pregatire pentru profesiile juridice, statele membre sunt indreptatite sa defineasca cunostintele si calificarile necesare. Cu toate acestea, pentru a concilia cerintele nationale astfel definite cu imperativele exercitarii efective a libertatilor fundamentale garantate de dreptul comunitar2, acesta obliga autoritatile unui stat membru, atunci cand examineaza cererea de admitere a unui resortisant al unui alt stat membru, sa efectueze o examinare a echivalentei ansamblului formarii si experientei, academice si profesionale, inainte de a putea impune candidatului sustinerea unui examen de aptitudini.
Curtea precizeaza ca, pentru a aprecia daca un candidat poate fi admis direct, si anume fara a fi necesara sustinerea unui astfel de examen, la un stagiu de pregatire pentru profesiile juridice, cunostintele care trebuie considerate element de referinta sunt cele atestate de calificarea necesara in statul membru in cauza. Asadar, contrar sustinerii domnului PeA›la, acest stat membru nu ar putea fi obligat sa limiteze aprecierea echivalentei calificarilor la o comparatie a nivelului intelectual al formarii, a timpului si a eforturilor depuse in acest sens.
In plus, dreptul comunitar nu impune ca, in cadrul aprecierii echivalentei, nivelul cunostintelor juridice de drept intern sa fie diminuat in raport cu nivelul atestat de calificarea necesara in statul membru in cauza, precum primul examen de stat in Germania. Cu toate acestea, chiar daca dreptul comunitar nu impune, prin el insusi, o diminuare a nivelului cunostintelor de drept al statului membru gazda necesar in situatii precum cea din actiunea principala, acesta nu se opune posibilitatii statelor membre de a realiza o simplificare a calificarii impuse. In plus, trebuie ca, in practica, posibilitatea unei recunoasteri partiale a cunostintelor si a calificarilor deja dobandite de candidat sa nu ramana doar fictiva. La prima vedere, se pare ca nu aceasta este situatia in Germania, aspect a carui verificare revine insa instantei nationale, singura competenta sa se pronunte asupra interpretarii dreptului intern german.
MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.
Textul oficial integral europa .eu/jurisp/cgi-bin/form.pl?lang=RO&Submit=rechercher&numaff=C-345/08" target="_blank">AICI
Interesant
