O conventie colectiva care micsoreaza remuneratia lucratorilor care isi desfasoara activitatea prin agent de munca temporara fata de lucratorii recrutati direct trebuie sa prevada avantaje compensatorii

Intre lunile ianuarie si aprilie 2017, TimePartner Personalmanagement GmbH, un agent de munca temporara, a angajat-o pe CM ca lucratoare temporara, in temeiul unui contract de munca pe durata determinata. Pe durata acestui contract, CM a fost repartizata in calitate de gestionar comenzi unei intreprinderi utilizatoare din sectorul comertului cu amanuntul.

Pentru aceasta munca, ea a primit un salariu orar brut de 9,23 euro, in conformitate cu conventia colectiva aplicabila lucratorilor temporari, incheiata intre doua sindicate la care erau afiliate TimePartner Personalmanagement GmbH si, respectiv, CM.

Aceasta conventie colectiva deroga de la principiul egalitatii de tratament recunoscut in dreptul german1 , prevazand, pentru lucratorii temporari, o remuneratie inferioara celei acordate lucratorilor din intreprinderea utilizatoare in temeiul conditiilor unei conventii colective pentru lucratorii din sectorul comertului cu amanuntul din landul Bavaria (Germania), si anume un salariu orar brut de 13,64 euro.

CM a sesizat Arbeitsgericht WA�rzburg (Tribunalul pentru Litigii de Munca din Wurzburg, Germania) cu o actiune avand ca obiect obtinerea unei remuneratii suplimentare de 1 296,72 euro, suma echivalenta cu diferenta de salariu dintre lucratorii temporari si lucratorii comparabili recrutati direct de intreprinderea utilizatoare. Ea a invocat, in aceasta privinta, o incalcare a principiului egalitatii de tratament a lucratorilor temporari consacrat la articolul 5 din Directiva 2008/104 .

Dupa respingerea acestei actiuni in prima instanta si in apel, CM a formulat recurs la Bundesarbeitsgericht (Curtea Federala pentru Litigii de Munca, Germania), care adreseaza Curtii cinci intrebari preliminare cu privire la interpretarea dispozitiei mentionate.

Curtea defineste conditiile care trebuie indeplinite de o conventie colectiva incheiata de partenerii sociali pentru a putea deroga de la principiul egalitatii de tratament a lucratorilor temporari in temeiul articolului 5 alineatul (3) din Directiva 2008/104 .

Aceasta precizeaza in special continutul notiunii de ``protectie generala de care se bucura lucratorii temporari`` pe care conventiile colective trebuie sa o garanteze in temeiul dispozitiei respective si furnizeaza criteriile care permit sa se aprecieze daca aceasta protectie generala a fost efectiv garantata. Curtea concluzioneaza de asemenea ca astfel de conventii colective trebuie sa poata face obiectul unui control jurisdictional efectiv.

Dupa ce a amintit dublul obiectiv al Directivei 2008/104 de a asigura protectia lucratorilor temporari si respectarea diversitatii pietelor muncii, Curtea precizeaza ca articolul 5 alineatul (3) din aceasta directiva nu impune, prin referirea la notiunea de ``protectie generala de care se bucura lucratorii temporari``, sa se ia in considerare un nivel de protectie specific lucratorilor temporari care il depaseste pe cel stabilit, pentru lucratori in general, de dreptul national si de dreptul Uniunii cu privire la conditiile de baza de munca si de angajare .

Cu toate acestea, atunci cand partenerii sociali autorizeaza, prin intermediul unei conventii colective, diferente de tratament in ceea ce priveste conditiile de baza de munca si de angajare in detrimentul lucratorilor temporari, conventia colectiva mentionata trebuie, pentru a garanta protectia generala de care se bucura lucratorii temporari vizati, sa le acorde acestora avantaje in ceea ce priveste conditiile de baza de munca si de angajare care sa fie de natura sa compenseze diferenta de tratament pe care o suporta. Astfel, protectia generala de care se bucura lucratorii temporari ar fi in mod necesar diminuata daca o asemenea conventie s-ar limita, in privinta acestor lucratori, la a reduce una sau mai multe dintre conditiile de baza mentionate.

Pe de alta parte, dispozitia derogatorie prevazuta la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2008/104 impune verificarea in mod concret a respectarii obligatiei de a garanta protectia generala de care se bucura lucratorii temporari, prin compararea, pentru un anumit post, a conditiilor de baza de munca si de angajare aplicabile lucratorilor recrutati direct de intreprinderea utilizatoare cu cele aplicabile lucratorilor temporari pentru a putea stabili astfel daca avantajele compensatorii acordate in ceea ce priveste conditiile de baza mentionate permit compensarea efectelor diferentei de tratament suferite.

Aceasta obligatie de a garanta protectia generala de care se bucura lucratorii temporari nu impune ca lucratorul temporar in cauza sa fie legat de agentul de munca temporara printr-un contract de munca pe durata nedeterminata, avand in vedere ca articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2008/104 permite sa se deroge de la principiul egalitatii de tratament fata de orice lucrator temporar, fara diferentiere in functie de caracterul determinat sau nedeterminat al duratei contractului lor de munca cu un agent de munca temporara .

In plus, obligatia mentionata nu impune ca statele membre sa prevada in mod detaliat conditiile si criteriile carora trebuie sa li se conformeze conventiile colective.

In aceste conditii, desi partenerii sociali beneficiaza de o ampla marja de apreciere in cadrul negocierii si al incheierii conventiilor colective, ei trebuie sa actioneze cu respectarea in general a dreptului Uniunii si in special a Directivei 2008/104.

Astfel, desi dispozitiile directivei mentionate nu impun statelor membre adoptarea unei reglementari determinate care sa urmareasca garantarea protectiei generale de care se bucura lucratorii temporari, in sensul articolului 5 alineatul (3) din aceasta, nu este mai putin adevarat ca statele membre, inclusiv instantele lor, trebuie sa garanteze ca conventiile colective care autorizeaza diferente de tratament in ceea ce priveste conditiile de baza de munca si de angajare asigura printre altele protectia generala de care se bucura lucratorii protectiei generale de care se bucura lucratorii temporari.

Hotararea Curtii in cauza C-311/21 | TimePartner Personalmanagement