|
Aceasta schimbare a circumstantelor trebuie sa aiba un caracter semnificativ si sa nu fie provizorie
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Stari, situatii, intamplari calitati sau alte date, care nu fac parte din continutul infractiunii,
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Stari, situatii, intamplari calitati sau alte date, care nu fac parte din continutul infractiunii,
Reprezinta o faza a procesului penal, constand in activitatea desfasurata de organele de urmarire penala
Cuprinde masurile luate pentru exercitarea dreptului persoanelor cu handicap la un regim special de prevenire, de tratament, de readaptare, de invatamant, de instruire si de integrare sociala a acestei categorii de persoane.
Stari, situatii, intamplari calitati sau alte date, care nu fac parte din continutul infractiunii,
Instructiune generala data de un organ superior organelor in subordine, cu scopul de a indruma, a orienta sau a determina activitatea, atitudinea, conduita acestora.
Presupunere, supozitie cu privire la anumite (legaturi, relatii intre) fenomene; presupunere cu caracter provizoriu, formulata pe baza datelor experimentale existente la un moment dat.
Stari, situatii, intamplari calitati sau alte date, care nu fac parte din continutul infractiunii,
Proces, pricina, cauza, conflict, neintelegere intre doua sau mai multe persoane, fizice sau juridice, supus sau susceptibil de a fi supus spre rezolvare unui organ de jurisdictie.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.
Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind conditiile de acordare a statutului de refugiat, enumera conditiile care trebuie indeplinite de resortisantii tarilor terte pentru a putea solicita statutul de refugiat intr-un stat membru al Uniunii Europene. In plus, ea prevede pierderea calitatii de refugiat atunci cand circumstantele in urma carora aceasta calitate fusese recunoscuta au incetat sa mai existe.
Domnul Salahadin Abdulla, domnul Hasan, domnul Adem si sotia sa, doamna Mosa Rashi, precum si domnul Jamal, resortisanti irakieni, au obtinut in 2001 si in 2002 statutul de refugiat in Germania. In sustinerea cererilor lor, acestia au invocat in fata Oficiului Federal al Migratiei si al Refugiatilor diferite motive de temere de a fi persecutati in Irak de regimul partidului Baas al lui Saddam Hussein. In 2005, din cauza evolutiei situatiei din Irak, documentele lor atestand statutul de refugiati au fost anulate.
Instantele administrative superioare din Germania au statuat, referindu-se la schimbarea fundamentala a situatiei in Irak, ca persoanele avute in vedere se bucurau in prezent de suficienta siguranta in raport cu persecutiile suferite in timpul vechiului regim si ca nu erau amenintati, cu o probabilitate semnificativa, de alte persecutii pentru alte motive. In acest context, Bundesverwaltungsgericht (Curtea Federala Administrativa), sesizata cu aceste litigii, s-a adresat Curtii de Justitie pentru interpretarea dispozitiilor directivei din 2004 privind pierderea statutului de refugiat.
Curtea aminteste mai intai ca, pentru a avea calitatea de refugiat, datorita imprejurarilor existente in tara sa de origine, resortisantul in discutie trebuie sa aiba temerea fondata de a fi persecutat din cauza rasei sale, a religiei, a nationalitatii, a opiniilor politice sau a apartenentei la un anumit grup social. Aceste circumstante reprezinta cauza imposibilitatii persoanei interesate sau a refuzului justificat al acesteia de a solicita protectia tarii sale de origine in vederea prevenirii sau a sanctionarii actelor de persecutie.
In ceea ce priveste revocarea statutului de refugiat, Curtea considera ca o persoana pierde acest statut atunci cand, avand in vedere o schimbare de circumstante care este semnificativa si nu este provizorie, ce a avut loc in tara terta vizata, circumstantele care au justificat temerea acesteia de a fi persecutata au incetat sa existe si atunci cand aceasta persoana nu are alte motive pentru a se teme sa fie persecutata.
Curtea arata ca, pentru a ajunge la concluzia ca temerea refugiatului de a fi persecutat nu mai este fondata, autoritatile competente trebuie sa verifice ca agentul sau agentii de protectie din tara terta in discutie au luat masuri rezonabile pentru a impiedica persecutia. Astfel, acestia trebuie sa dispuna, printre altele, de un sistem juridic eficient care sa permita descoperirea, urmarirea penala si sanctionarea actiunilor ce constituie o persecutie. De asemenea, autoritatile competente trebuie sa se asigure ca resortisantul respectiv, in caz de incetare a statutului sau de refugiat, va avea acces la o astfel de protectie .
Curtea observa ca schimbarea circumstantelor aa‚¬žeste semnificativa [aa‚¬A¦] si nu este provizorieaa‚¬ť, atunci cand factorii pe care s-au intemeiat temerile refugiatului de a fi persecutat pot fi considerati eliminati in mod durabil. Aceasta implica lipsa unor temeri fondate de a fi expus unor acte de persecutie care constituie aa‚¬žincalcari grave ale drepturilor fundamentale ale omuluiaa‚¬ť. Curtea precizeaza ca agentul sau agentii de protectie care apreciaza realitatea unei schimbari de circumstante in tara de origine sunt fie statul insusi, fie partide sau organizatii, inclusiv organizatii internationale, care controleaza statul sau o parte importanta din teritoriul acestuia. Cu privire la acest din urma punct, Curtea admite ca directiva nu se opune ca protectia garantata de organizatii internationale sa poata fi aplicata prin intermediul prezentei unei forte multinationale pe teritoriul tarii terte.
In continuare, Curtea analizeaza ipoteza in care s-a constatat incetarea existentei circumstantelor in temeiul carora s-a acordat statutul de refugiat si conditiile in care autoritatile competente verifica, in cazul in care este necesar, daca exista alte circumstante care justifica faptul ca persoana interesata poate avea o temere fondata de a fi persecutata.
In cadrul acestei analize, Curtea arata in special ca, atat in etapa acordarii statutului de refugiat, cat si in etapa examinarii problemei mentinerii acestuia, aprecierea se refera la aceeasi problema de a stabili daca circumstantele retinute constituie sau nu constituie o amenintare de asemenea natura incat persoana vizata sa se poata teme in mod intemeiat, in privinta situatiei sale personale, de a fi supusa in mod real la acte de persecutie. In consecinta, Curtea concluzioneaza ca acest criteriu al probabilitatii care serveste la aprecierea riscului de persecutie este acelasi cu cel aplicat la momentul acordarii statutului de refugiat.
MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.
|
