O persoana poate fi exclusa de la recunoasterea statutului de refugiat in cazul in care are o raspundere individuala pentru actele comise de o organizatie care foloseste metode teroriste

Obiectul Directivei 2004/83/CE¹ este stabilirea unor standarde minime referitoare, pe de o parte, la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca resortisantii tarilor terte sau apatrizii pentru a beneficia de protectie internationala si, pe de alta parte, la continutul protectiei acordate. In aceasta privinta, directiva prevede, printre altele, excluderea unei persoane de la recunoasterea statutului de refugiat atunci cand exista motive intemeiate pentru a crede ca a comis o a��infractiune grava de drept comuna�� sau ca s-a facut vinovata de a��acte contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unitea��.
B si D sunt doi resortisanti turci de origine kurda. B a sprijinit lupta armata purtata de formatiunile de gherila ale DHKP/C, iar D a fost combatant si membru cu rang inalt in PKK. PKK si DHKP/C se numara printre organizatiile incluse pe lista Uniunii Europene a persoanelor, a grupurilor si a entitatilor implicate in acte de terorism, lista intocmita in contextul combaterii terorismului instituite printr-o rezolutie a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite. In timp ce B a formulat o cerere de azil si a solicitat sa beneficieze de protectie in calitate de refugiat, D a obtinut deja, din partea autoritatilor germane, statutul de refugiat. Amandoi au declarat ca au parasit DHKP/C si, respectiv, PKK si ca se tem ca ar putea fi supusi unor persecutii atat din partea autoritatilor turce, cat si din partea organizatiilor mentionate. Bundesamt fA�r Migration und FlA�chtlinge (Oficiul Federal al Migratiei si Refugiatilor, Germania) a respins ca neintemeiata cererea de azil formulata de B si a constatat ca acesta nu indeplineste conditiile de obtinere a statutului de refugiat. Dreptul de azil si statutul de refugiat care ii fusesera acordate anterior lui D au fost revocate de catre aceeasi autoritate . Bundesverwaltungsgericht (Curtea Federala Administrativa, Germania) solicita Curtii, in cadrul fiecareia dintre aceste cauze, sa interpreteze clauzele de excludere de la recunoasterea statutului de refugiat prevazut de directiva.

Mai intai, Curtea examineaza problema daca, in cazul in care persoana in cauza a facut parte dintr-o organizatie inscrisa pe lista si in cazul in care aceasta persoana a sustinut in mod activ lupta armata a acestei organizatii, ocupand, eventual, o pozitie proeminenta in cadrul acesteia, ne aflam in prezenta unei a��infractiuni grave de drept comuna�� sau a unor a��acte contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unitea�� in sensul directivei. In aceasta privinta, Curtea precizeaza ca excluderea de la recunoasterea statutului de refugiat a unei persoane care a facut parte dintr-o organizatie care folosea metode teroriste este conditionata de o examinare individuala a faptelor specifice care permit autoritatii competente sa aprecieze daca exista motive intemeiate sa se considere ca, in cadrul activitatilor sale in aceasta organizatie, persoana in cauza a comis o infractiune grava de drept comun sau s-a facut vinovata de acte contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite, a instigat la comiterea unei astfel de infractiuni sau a unor astfel de acte ori a participat la comiterea acestora in orice alt mod, in sensul directivei.

De aici ar rezulta, in primul rand, ca simplul fapt ca persoana in cauza a facut parte dintr-o astfel de organizatie nu poate avea in mod automat drept consecinta faptul ca aceasta trebuie sa fie exclusa de la recunoasterea statutului de refugiat. Astfel, inscrierea unei organizatii pe lista ar permite stabilirea caracterului terorist al grupului din care a facut parte persoana in cauza, insa conditiile in care a fost facuta aceasta inscriere nu pot fi comparate cu evaluarea individuala a faptelor specifice care ar trebui realizata inaintea adoptarii oricarei decizii de a exclude o persoana de la recunoasterea statutului de refugiat in temeiul directivei. In al doilea rand, Curtea constata ca simpla participare la activitatile unui grup terorist nu este de natura sa declanseze aplicarea automata a clauzelor de excludere prevazute de directiva, intrucat aceasta presupune o examinare completa a tuturor imprejurarilor specifice fiecarui caz individual .
Pentru a se putea retine existenta cauzelor de excludere, Curtea constata ca autoritatea competenta trebuie sa ii poata atribui persoanei in cauza o parte de raspundere individuala pentru actele comise de organizatia respectiva in perioada in care persoana in discutie facea parte din aceasta. In acest sens, autoritatea competenta trebuie sa examineze in special rolul pe care persoana respectiva l-a avut efectiv in comiterea actelor de terorism, pozitia sa in cadrul organizatiei, masura in care avea sau ar fi trebuit sa aiba cunostinta de activitatile acesteia, eventualele presiuni carora le-ar fi fost supusa sau alti factori care ar fi putut influenta comportamentul acesteia. O autoritate care constata, in urma acestei examinari, ca persoana in cauza a ocupat, precum D, o pozitie proeminenta in cadrul unei organizatii care folosea metode teroriste poate prezuma ca aceasta persoana are o raspundere individuala in ceea ce priveste actele comise de aceasta organizatie in perioada pertinenta. Mai este totusi necesar sa se examineze toate imprejurarile pertinente inainte de a putea fi adoptata decizia de a exclude respectiva persoana de la recunoasterea statutului de refugiat.

In continuare, Curtea constata ca excluderea de la recunoasterea statutului de refugiat in temeiul uneia dintre clauzele de excludere in discutie nu presupune ca persoana in cauza sa reprezinte un pericol actual pentru statul membru de primire. Clauzele de excludere urmaresc sa sanctioneze numai acte comise in trecut. In sistemul directivei, alte dispozitii permit autoritatilor competente sa ia masurile necesare atunci cand o persoana reprezinta un pericol actual.
In sfarsit, Curtea interpreteaza directiva in sensul ca statele membre pot sa recunoasca un drept de azil in temeiul dreptului lor national unei persoane excluse de la recunoasterea statutului de refugiat in temeiul uneia dintre clauzele de excludere prevazute de directiva, cu conditia ca acest alt tip de protectie sa nu prezinte un risc de confuzie cu statutul de refugiat in sensul directivei.

MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Instanta nationala are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.

¹ Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca resortisantii tarilor terte sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protectie internationala si referitoare la continutul protectiei acordate (JO L 304, p. 12, rectificare in JO 2005, L 204, p. 24, Editie speciala, 19/vol. 7, p. 52).