Minor. Cerere de reincredintare. Schimbarea imprejurarilor avute in vedere la momentul incredintarii

Orice cerere in justitie, care vizeaza, in mod expres, aspecte particulare ale relatiilor personale dintre parinti si copii minori, intra sub incidenta dispozitiilor Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, ceea ce inseamna respectarea principiului interesului superior al copilului,

care "(...) va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti [art. 2 alin. (3)] si a principiului celeritatii - "celeritatea in luarea oricarei decizii cu privire la copil" [art. 6 lit. j)].
Interesul superior al minorului presupune ca acesta sa creasca in mod efectiv alaturi de unul dintre parinti, in conditii materiale si morale adecvate varstei, preocuparilor si doleantelor minorului.
In aprecierea acestui interes, este relevanta, date fiind dispozitiile art. 44 C. fam., situatia de fapt actuala a minorului, respectiv plecarea parintelui, caruia i s-a incredintat minorul, in alta tara, desi avea obligatia cresterii minorului si, corelativ, sesizarea indreptatita a celuilalt parinte ca minorul, aflat, in prezent, in grija bunicilor materni, nu are asigurate toate conditiile pentru o crestere, supraveghere, educatie corespunzatoare.
Indeplinirea cumulativa a celor doua aspecte de fapt indrituiesc instanta de judecata, la solicitarea celuilalt parinte, sa schimbe masura de incredintare luata initial cu privire la minor.

Prin sentinta civila nr. 4214 din 11 mai 2005, Judecatoria sectorului 3 Bucuresti a admis actiunea reclamantului M.D. impotriva paratei M.Z., in contradictoriu cu Autoritatea Tutelara sector 3 Bucuresti, a modificat masura incredintarii minorului dispusa prin sentinta civila nr. 3701 din 13 mai 2003 (dosar nr. 3741/2003), in sensul ca a reincredintat pe minorul M.D., nascut la 13 decembrie 2001, tatalui reclamant, spre crestere si educare, a obligat parata la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului, corespunzator veniturilor realizate in SUA si depuse la dosar, in cuantum de 700 dolari SUA lunar, incepand cu data ramanerii definitive a prezentei sentinte si pana la majorat, a luat act ca reclamantul nu solicita cheltuieli de judecata .

Prima instanta a retinut ca, in cauza, au intervenit schimbari vadite in ceea ce priveste persoanele care, in prezent, au in ingrijire, crestere si educare copilul minor, imprejurare care contravine dispozitiei instantei de judecata cuprinsa in sentinta civila nr. 3701 din 13 mai 2003.

In drept, au fost avute in vedere dispozitiile art. 44 C. fam.

Din continutul declaratiilor testimoniale si referatele de ancheta sociala a rezultat ca mama, careia i-a fost incredintat minorul, a plecat din tara in Statele Unite ale Americii, recasatorindu-se in acelasi an si, la scurt timp dupa divort, minorul a ramas in ingrijirea bunicilor materni.
Nemultumirile reclamantului cu privire la modalitatea de crestere si educare a fiului sunt reflectate atat de corespondenta e-mail cu fosta sotie, cat si de declaratiile testimoniale administrate in cauza.
Instanta a apreciat ca schimbarile intervenite in viata copilului, de la separarea parintilor pana la plasarea acestuia in ingrijirea bunicilor, plecarea definitiva a mamei in SUA, sunt aspecte care au amprentat psihicul minorului, reflectandu-se indeosebi in ingreunarea vietii normale si firesti pe care un copil de 3 ani si jumatate ar trebui sa o aiba.
Este evident ca grija parinteasca este un atribuit substantial pe care doar un parinte o poate manifesta, iar, in prezent, mama copilului este in imposibilitate fizica de a o exercita, ca urmare a plecarii in SUA.
S-a apreciat ca sustinerea paratei, in sensul ca actualul sot este de acord ca, pe viitor, minorul sa fie dus in SUA, nu este relevanta in cauza, cererea de reincredintare avand ca temeiuri alte considerente de fapt si de drept .
Toate aceste aspecte de fapt, retinute din probele administrate in cauza si care ilustreaza schimbarile fortate in modul de viata si de ingrijire a minorului, impun masura de reincredintare a minorului catre tata, acesta fiind singur, in masura si cu drepturi consfintite de lege, sa contribuie la aspectele pozitive din viata copilului minor.
Referatul de ancheta sociala efectuat in Bucuresti constata ca tatal are conditii materiale adecvate pentru cresterea corespunzatoare a copilului.
Prin decizia civila nr. 1561 A din 27 septembrie 2006, Tribunalul Bucuresti, sectia a III-a civila a respins apelul paratei M.Z., ca nefondat, retinand, in esenta, aceleasi considerente de fapt si de drept avute in vedere de prima instanta.
Impotriva deciziei instantei de apel a formulat cerere de recurs la data de 28 noiembrie 2006 parata M.Z. (fosta M.), prin care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinice, sub urmatoarele aspecte:
1) Recurenta - parata a fost citata prin mica publicitate, cu rea credinta, pana la termenul de judecata din 9 martie 2005, cand, afland intamplator de existenta procesului, s-a prezentat personal.
Exceptia nulitatii actelor de procedura a fost invocata la termenul din 9 martie 2005, dar a fost respinsa de instanta prin incheierea de sedinta din 6 aprilie 2005.
Prin faptul ca instanta a respins cererea si a mentinut toate actele de procedura efectuate in cauza, i-a vatamat dreptul la aparare al reclamantei, incalcandu-se implicit si principiul contradictorialitatii procesului civil.
Au fost mentinute declaratiile martorilor paratului, declaratii care nu au fost luate in prezenta paratei, fapt care contravine prevederilor art. 167 alin. (4) C. pr. civ..
Vatamarea adusa paratei este mai mult decat evidenta intrucat instanta si-a intemeiat hotararea numai pe declaratiile martorilor reclamantului.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 105 alin. (2), art. 95 alin. (4) C. pr. civ., art. 6 alin. (1) din Conventia europeana a drepturilor omului.
2) Hotararea instantei a fost data cu aplicarea gresita a legii (art. 304 pct. 9 C. pr. civ.).
Instanta nu a manifestat obiectivitate in aprecierea intregului material probator, au fost inlaturate neintemeiat toate probele administrate de parata si luate in considerare numai probele propuse de reclamant, in plus, au fost apreciate ca probe anumite acte care nu sunt considerate mijloace de proba in procesul civil.
Declaratiile martorilor reclamantului sunt dovezi indirecte intrucat acestia au recunoscut ca nu l-au vazut pe minor, relatarile efectuate in fata instantei fiind consecinta discutiilor purtate cu reclamantul.
Declaratiile notariale ale mamei si surorii reclamantului nu pot fi considerate probe in procesul pendinte, fata de calitatea acestora de rude ale reclamantului.
Instanta de fond nu a mentionat in motivarea sentintei nici un inscris depus de parata la dosar; cererea destinata Serviciului de Imigrare si Naturalizare din SUA, declaratia actualului sot care atesta sprijinul pentru cresterea si educarea copilului, referatul de ancheta sociala efectuat la domiciliul parintilor sai.
Instanta a dispus audierea minorului in camera de consiliu fara sa intocmeasca nici un proces - verbal de ascultare a minorului, desi in considerentele hotararii se fac aprecieri cu privire la comportamentul copilului.
Cuantumul sumei pensiei de intretinere nu poate fi mentinut intrucat, in prezent, recurenta nu mai realizeaza respectivele venituri.
Aspectele retinute de instanta in legatura cu starea precara de sanatate nu corespund realitatii.

Fata de cele sustinute anterior, recurenta - parata a concluzionat in sensul ca:
a) Instantele nu au tinut cont de interesele majore ale copilului - in acest sens sunt invocate dispozitiile art. 42, art. 44 C. fam. si art. 3 pct. 1 din Conventia de la New York.
Actele depuse de parata la dosar releva ca situatia acesteia, dupa divort, s-a ameliorat si s-a stabilizat, astfel ca, in prezent, isi poate permite sa ia copilul in SUA si sa-i asigure toate conditiile materiale necesare.
Actualul sot al paratei este de acord ca minorul sa traiasca impreuna cu noua familie in SUA, sa-i acorde afectiunea in ingrijirea unui parinte, tergiversarea plecarii copilului datorandu-se doar faptului ca formalitatile si procedurile trebuie respectate intocmai.
Recurenta - parata precizeaza ca l-a vizitat pe minor de 3 ori intr-un an, a pastrat o corespondenta constanta cu directoarea gradinitei, s-a interesat indeaproape de educatia copilului.
Reclamantul nu este in masura sa ofere el insusi conditii optime pentru cresterea si educarea minorului, intrucat are un program de lucru incarcat la doua locuri de munca, care-i ocupa tot timpul .
b) Nu a avut loc o schimbare a imprejurarilor, de natura sa justifice modificarea masurilor privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale intre parintii divortati si copii.
Minorul locuieste la bunicii materni cu caracter temporar, doar pana la indeplinirea formalitatilor necesare pentru plecarea acestuia in SUA.
In prezent, copilul este bine dezvoltat, merge la gradinita, este atasat de bunicii materni care-i asigura conditii optime de crestere si educare.
Deplasarea acestuia la domiciliul bunicilor paterni cu care nu a stat si nu este obisnuit l-ar pune pe minor intr-o situatie intolerabila din punct de vedere afectiv.
Actele medicale obtinute de reclamant sunt rezultatul unor fraude, scopul urmarit de reclamant fiind acela de a-i lua copilul.
La dosarul cauzei exista un certificat medical eliberat in aceeasi perioada care atesta ca minorul nu sufera de nici o boala, ca este clinic sanatos.
c) A fost incalcat dreptul la libera circulatie recunoscut prin art. 12 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice adoptat de Adunarea Generala a ONU (ratificat de Romania prin Decretul nr. 212/1974).
Recurenta - parata, stabilita legal in SUA, a dovedit ca a facut demersuri pentru aducerea copilului in aceasta tara, pentru a creste si a fi educat de mama personal.
Recurenta-parata nu si-a parasit copilul si este in curs de a-i stabili acestuia domiciliul in SUA.
Autoritatile judiciare romane au tratat in mod subiectiv chestiunea dedusa judecatii, atitudine care reprezinta in fapt o incalcare a dreptului la libera circulatie a mamei si copilului.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmeaza:
Cu prioritate, Curtea precizeaza ca, dat fiind caracterul recursului de cale extraordinara de atac, criticile ce pot fi sustinute si analizate de instanta sunt numai cele referitoare la nelegalitatea hotararii atacate.
Asadar, nu pot fi invocate motive de netemeinicie - aprecierea eronata a probelor administrate in cauza - intrucat acestea exced dispozitiilor art. 304 C. pr. civ. (cauza recursului).
Din perspectiva exigentelor dispozitiilor art. 304 C. pr. civ., vor fi analizate pe fond criticile formulate de recurenta - parata M.Z. (fosta M.).
Curtea a avut in vedere, ca element foarte important in analiza si aprecierea asupra criticilor de nelegalitate, imprejurarea ca obiectul cererii de chemare in judecata este reprezentat de o situatie de fapt valorificata de reclamant din perspectiva dispozitiilor art. 44 Codul familiei - schimbarea imprejurarilor avute in vedere la momentul incredintarii minorului catre mama.
Orice cerere in justitie, care vizeaza in mod expres aspecte particulare ale relatiilor personale dintre parinti si copii minori, intra sub incidenta dispozitiilor Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, ceea ce inseamna respectarea principiului interesului superior al copilului - "(...) va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti [art. 2 alin. (3)] - si a principiului celeritatii - "celeritatea in luarea oricarei decizii cu privire la copil" [art. 6 lit. j)].
Exceptia nulitatii actelor de procedura efectuate pana la termenul de judecata din 9 martie 2005 - prima critica de nelegalitate a recurentei - parate intemeiate pe dispozitiile art. 105 alin. (2) C. pr. civ., coroborate cu art. 95 alin. (4), respectiv art. 304 pct. 5 C. pr. civ. - nu poate fi retinuta pentru urmatoarele considerente:
Nulitatea unui act de procedura poate interveni doar in situatia indeplinirii cumulative a urmatoarelor conditii: (1) nesocotirea dispozitiilor legale privitoare la desfasurarea procesului civil; (2) producerea unei vatamari; (3) vatamarea sa nu poata fi inlaturata in alt mod decat prin anularea actului (actelor).
Specificul nulitatilor in materia raporturilor de drept procesual civil se caracterizeaza prin aceea ca urmaresc inlaturarea oricarui formalism inutil in reglementarea si aplicarea unor institutii juridice.
Din aceasta perspectiva nu se poate retine argumentul de text al recurentei - parate conform caruia art. 105 alin. (2) C. pr. civ. consacra in mod imperativ sanctiunea nulitatii pentru citarea cu rea-credinta a paratei prin mica publicitate.
Recurenta - parata isi motiveaza vatamarea prin faptul ca i-a fost nesocotit dreptul la aparare si respectiv, dreptul la contradictorialitate in desfasurarea procesului civil.
Hotararea primei instante s-a intemeiat, in acceptiunea recurentei - parate, in mare parte pe declaratiile martorilor propusi de reclamant, martori audiati cu lipsa de procedura .
Probele administrate in cauza au relevat, intr-adevar, ca reclamantul avea posibilitatea sa indice domiciliul actual al paratei si, chiar, s-o instiinteze pe aceasta despre promovarea unei actiuni in justitie cu privire la minorul M.D.
Atitudinea reclamantului poate fi apreciata ca fiind un exercitiu abuziv al drepturilor procesuale insa consecintele nu sunt, cu necesitate cele prevazute de art. 95 alin. (4) C. pr. civ. - anularea actelor de procedura, amenda judiciara, plata de despagubiri, fata de specificul nulitatilor procedurale aratat anterior.
Instanta de judecata a acoperit vatamarea pricinuita paratei la termenul de judecata din 6 aprilie 2005, prin incuviintarea probei cu inscrisuri si martori pe aceleasi aspecte de fapt - invoiala parintilor ca minorul sa fie ingrijit de bunicii materni si pe schimbarea imprejurarilor avute in vedere la data incredintarii initiale a minorului catre mama (fila 91-92).
Dreptul la aparare, in acceptiunea stricta de conferire a unei posibilitati reale paratei de formulare si administrare de probe in aparare, a fost asigurat in ceea ce o priveste pe parata prin interventia instantei.
Contradictorialitatea a fost asigurata paratei prin faptul ca aceasta si-a putut expune punctul de vedere cu privire la cererea reclamantului, inclusiv cu privire la declaratiile testimoniale.
De altfel, existenta unei judecati si in fata instantei de apel, intr-o cale de atac devolutiva, a oferit posibilitatea concreta paratei sa-si consolideze apararea prin probe pertinente si concludente (care, de altfel, au si fost incuviintate prin incheierea de sedinta din 3 mai 2006, respectiv proba cu inscrisuri).
Incalcarea dispozitiilor art. 167 alin. (4) C. pr. civ. nu poate fi retinuta intrucat premisa avuta in vedere de norma de drept invocata este "cand dovada cu martori a fost incuviintata in conditiile art. 138, (...)", ceea ce nu este cazul in speta de fata.
In ceea ce priveste dreptul la un proces echitabil, invocat din perspectiva continutului art. 6 parag. (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea l-a avut in vedere in acceptiunea concreta si efectiva de drept de a avea acces la o instanta de judecata, care inseamna, in fapt, prerogativa de a avea acces la toate dovezile din dosar, posibilitatea rezonabila de a-si expune cauza in fata instantei in conditii care sa nu o dezavantajeze in mod semnificativ in raport cu partea adversa, acordarea posibilitatii de a combate argumentele invocate de partea adversa.
Recurenta - parata a luat cunostinta de procesul intentat de intimatul - reclamant la data de 9 martie 2005, adevarat dupa administrarea probei testimoniale si depunerea inscrisurilor, insa instanta i-a dat posibilitatea reala de a administra probe in contraprestatie si de a-si formula propriul punct de vedere asupra pretentiei si sustinerilor de fapt ale reclamantului.
Dupa momentul luarii la cunostinta de proces, parata si-a putut dezvolta propria argumentatie in conditii de contradictorialitate, atat in fata primei instante, cat si in apel (cale de atac devolutiva).
Contradictorialitate inseamna, asadar, posibilitatea reala ce trebuie oferita partii ca toate elementele susceptibile sa influenteze pe fond litigiul, sa faca obiectul unei dezbateri in contradictoriu.
Recurenta - parata a fost reprezentata (asistata) de avocat, astfel incat si din aceasta perspectiva, valorificarea tuturor aspectelor legate de aparare in procesul pendinte, din perspectiva caracterului echitabil al procedurii, s-a putut realiza.
Curtea a avut in vedere, din aceeasi perspectiva a art. 6 parag. (1) din Conventia europeana a drepturilor omului, necesitatea solutionarii cauzei intr-un termen rezonabil, cu atat mai mult cu cat cauza aflata pe rol vizeaza un raport juridic de dreptul familiei - relatiile personale dintre parinti si copiii lor minori (art. 44 C. fam.).
Criticile referitoare la fondul raportului juridic litigios nu pot fi retinute pentru considerentele ce urmeaza:
Toate sustinerile recurentei - parate care vizeaza aspecte de netemeinicie, referitoare la aprecierea eronata a probelor administrate in cauza - declaratiile testimoniale ale numitilor V.O. si I.O. - nu pot fi analizate in cale de atac extraordinara a recursului intrucat exced dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ..
Instantele de fond au retinut in mod corect tot ceea ce este relevant in probatiune sub aspectul imprejurarilor de fapt referitoare la cresterea si educarea copilului minor.
Cat timp exista posibilitatea coroborarii probelor administrate in cauza pentru a fi relevata adevarata realitate a raporturilor partilor cu copilul minor, nu se poate specula unul sau altul din elementele declaratiei testimoniale in favoarea uneia din parti (dovezi indirecte).
Declaratiile notariale ale mamei si ale surorii reclamantului nu au constituit repere importante in activitatea de apreciere a instantei asupra situatiei de fapt sustinuta de reclamant, acestea fiind doar enuntate alaturi de celelalte probe administrate in cauza (inscrisuri, proba testimoniala).
Declaratiile testimoniale au fost valorificate de instantele de fond numai pe aspecte corelative - modalitatea concreta in care bunicii materni si paterni isi imparteau programul de supraveghere a copilului minor -, aspectele importante si relevante cauzei fiind retinute din corespondenta e-mail a partilor, inscrisurile referitoare la starea de sanatate a minorului.
Probele incuviintate reclamantului au fost avute in vedere de instantele de fond, in special corespondenta e-mail a partilor, foarte relevanta din punct de vedere al situatiei concrete a copilului si a ingrijorarilor reclamantului - intrucat erau pertinente si concludente cauzei (au avut legatura cu obiectul procesului si au relevat imprejurari de natura sa conduca la rezolvarea cauzei).
Sustinerea recurentei - parate conform careia nu au fost avute in vedere inscrisurile depuse la dosar relative la depunerea cererii la Serviciul de Imigrare si Naturalizare din SUA in vederea deplasarii minorului in aceasta tara, la declaratia sotului ca este de acord sa contribuie la cresterea si educarea minorului, nu poate fi retinuta ca determinanta in cauza intrucat vizeaza aspecte corelative in ceea ce priveste situatia concreta a minorului.
Cererile care au ca obiect rezolvarea raporturilor personale dintre parinti si copii minori sunt, prin insasi semnificatia lor particulara, cereri ce trebuie solutionate cu celeritate, dat fiind importanta conditiilor de crestere si educare a minorilor si necesitatea respectarii interesului superior al acestora.
Nu s-a contestat demersul efectiv al recurentei - parate pentru deplasarea minorului in SUA, nici macar acordul de principiu al reclamantului, insa ceea ce este important pentru situatia actuala a minorului este faptul ca trecerea timpului, in conditiile concrete - plecarea mamei in SUA si modalitatea evidentiata de probe in care bunicii materni substituie obligatia de crestere si educare - ar putea avea repercusiuni negative asupra crestere, dezvoltarii fizice si psihice, educatiei minorului.
In ceea ce priveste obligatia de plata a pensiei de intretinere in favoarea minorului, consecinta a schimbarii masurii de incredintare a acestuia, Curtea o va mentine cat timp probatiunea nu raspunde exigentelor art. 1169 C. civ. - probe concludente si pertinente, cu atat mai mult cu cat, pe de o parte, este vorba de o contributie la cresterea si educarea minorului iar, pe de alta parte, sustinerea (chiar daca in forma unei declaratii autentice) apare ca fiind si contradictorie.
Recurenta - parata sustine ca poate oferi conditii de crestere si educare in SUA si, ca masura provizorie, pentru familia parintilor sai din Oradea, dar nu poate suporta plata unei pensii de intretinere pentru minor in situatia schimbarii masurii de incredintare.
Situatia de fapt relevata de probele administrate in cauza, asa cum a fost retinuta de instantele de fond, fundamenteaza hotararile pronuntate pe aspectul reincredintarii minorului.
Este in interesul superior al acestuia sa creasca in mod efectiv alaturi de unul dintre parinti, in conditii materiale si morale adecvate varstei, preocuparilor si doleantelor minorului.
Pentru cauza de fata este importanta si totodata relevanta, dat fiind dispozitiile art. 44 C. fam., situatia de fapt actuala a minorului, respectiv (1) plecarea mamei in SUA, desi avea obligatia cresterii minorului si, corelativ, (2) sesizarea indreptatita a celuilalt parinte ca minorul nu are asigurate toate conditiile pentru o crestere, supraveghere, educatie corespunzatoare.
Indeplinirea cumulativa a celor doua aspecte de fapt indrituiesc instanta de judecata, la solicitarea celuilalt parinte, sa indrepte masura de incredintare luata initial cu privire la minor.
Important este si faptul ca, la inceput, relatiile dintre parintii minorului au fost cordiale, pe multe din aspectele vietii sociale, ceea ce face a se presupune ca si in viitor, interesul pentru viata copilului lor sa prevaleze, cu consecinte in planul imbunatatirii relatiilor personale dintre parinti si copilul minor (chiar si pe aspectul invederat de parata - deplasarea minorului in SUA).
Nu poate fi retinuta nici o incalcare a dreptului la libera circulatie a paratei cat timp parata isi exercita in mod concret acest drept prin stabilirea legala in SUA.
In ceea ce il priveste pe minor, inainte de a i se rezolva chestiunea legata de iesirea din tara (aspect care excede cauzei pendinte), este prioritara clarificarea situatiei sale juridice (masura reincredintarii in conditiile prevazute de art. 44 C. fam.).
La dosarul de fata au fost depuse, dupa data inchiderii dezbaterilor in conditiile art. 150 C. pr. civ., cereri de repunere pe rol a cauzei intemeiate pe dispozitiile art. 6 parag. (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Curtea nu a putut da curs unor astfel de solicitari, intrucat pentru clarificarea imprejurarilor de fapt si de drept ale cauzei, nu au fost apreciate ca necesare noi lamuriri (art. 151 C. pr. civ.).
Institutia repunerii cauzei pe rol este atribuita prin dispozitia expresa a legii numai instantei de judecata, nu si partilor din proces.

Pentru considerentele de fapt si de drept prezentate anterior, in conformitate cu art. 304 pct. 5, 9 C. pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.