Contract de credit. Reziliere. Modificarea conditiilor de acordare a creditului. Pactul comisoriu expres de gradul IV

Reclamanta SC M. SA Targu Jiu a cerut obligarea paratei Banca de Export Import a Romaniei E. SA Bucuresti sa respecte contractul de credit incheiat la data de 31 mai 2004, sa-i acorde creditul de 1.590.000 euro necesar in vederea cumpararii unei fabrici de caramida de la firma germana T. H. G.COKG.

In motivarea cererii, reclamanta a sustinut ca, urmare a incheierii contractului de credit din 31 mai 2004, a inceput derularea contractului pentru plata primei transe din suma convenita, respectiv 280.000 euro, plata efectuata prin acreditiv documentar deschis.

A sustinut ca operatiunea odata realizata este irevocabila dar parata a invocat rezilierea contractului, sustinand ca a primit la 21 iunie 2004, din partea M.F.P., Biroul Administrarea Marilor Contribuabili, adrese de infiintare a popririi asupra disponibilitatilor banesti ale societatii pentru o suma de 62,3 miliarde lei, reprezentand datorii ale acesteia catre bugetul de stat .

Privind poprirea infiintata, reclamanta a mai aratat ca inca de la data de 7 iunie 2004, Directia Generala a Finantelor Publice Gorj a comunicat paratei, in baza art. 143 alin.(5) din O.G. nr. 92/2003, ca se suspenda executarea silita infiintata asupra conturilor societatii deschise la banca E., astfel ca parata, in mod nejustificat, a refuzat sa execute contractul de credit incheiat.

Prin sentinta nr. 819 din data de 7 decembrie 2004, Tribunalul Gorj a admis actiunea precizata si a obligat parata sa respecte contractul de credit incheiat cu reclamanta, in sensul de a-i acorda imprumutul de 1.590.000 euro.

Instanta de fond a retinut ca refuzul paratei de a onora imprumutul acordat este nejustificat. Sustinerea paratei in sensul ca dupa perfectarea contractului s-au primit mai multe adrese de la M.F.P., privind infiintarea unei popriri asupra conturilor reclamantei pentru datorii la bugetul de stat, nu justifica neindeplinirea de catre parata a obligatiilor contractuale asumate, in conditiile in care creditul urma sa fie acordat sub forma acreditivului si virat in contul de credit al reclamantei, in timp ce poprirea viza numai contul de disponibil .

Referitor la pactul comisoriu stabilit prin contract, tribunalul a retinut ca acesta nu a operat, parata nefacand dovada declaratiei unilaterale de reziliere a contractului.

Impotriva sentintei, parata a declarat apel, sustinand ca in ceea ce priveste contractul de credit, acesta a fost reziliat pentru neindeplinirea de catre reclamanta a obligatiei prevazute in art. 43 lit.j) din capitolul "Cazuri din Culpa".

Curtea de Apel Craiova, Sectia Comerciala, prin decizia nr. 255 din 15 septembrie 2005, a respins apelul paratei ca nefondat.

Instanta de control a retinut ca inceperea executarii silite de catre DGFP Gorj nu poate constitui un caz de culpa, asa cum l-au denumit partile in contractul de credit, care sa conduca la reziliere, iar pe de alta parte, clauza inscrisa la art. 44 din contract nu are valoarea unui pact comisoriu de gradul IV, atata vreme cat se refera la cazurile de culpa care se constata si se apreciaza in conformitate cu legislatia in vigoare.

Impotriva deciziei, parata a declarat recurs, invocand motivul de nelegalitate prevazut de dispozitiile art. 304 pct.9 C. proc.civ., cand hotararea este data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, si a solicitat modificarea in tot a deciziei, admiterea apelului si pe fond respingerea actiunii.

Recurenta a sustinut ca instanta a retinut in mod nelegal despre clauza inscrisa la art. 44 din contract ca aceasta nu are valoarea unui pact comisoriu de gradul IV si ca atare rezilierea unilaterala a contractului nu era posibila. A mai sustinut ca instanta de apel in mod cu totul eronat a considerat ca motivul rezilierii este determinat de blocarea conturilor reclamantei, si ca aceasta imprejurare nu constituie un caz de culpa in sensul prevederilor art. 43 din contractul de credit, eroarea constand in aceea ca nu poprirea conturilor a constituit clauza de culpa ci, neindeplinirea de catre reclamanta a obligatiei de a incunostiinta banca in termen de 5 zile de la existenta procesului verbal de control ce constituia titlul executoriu.

Recursul este fondat, hotararea fiind data cu incalcarea dispozitiilor art. 969 C.proc.civ., potrivit carora conventiile legal facute au putere de lege pentru parti si pentru instanta.

Clauza convenita de parti la art. 44 din contractul de credit, conform careia "la aparitia oricaruia dintre cazurile de culpa prevazute la art. 43, contractul se considera reziliat de plin drept, fara a mai fi necesara indeplinirea vreunei alte formalitati, fara punere in intarziere si fara interventia instantelor" constituie un pact comisoriu expres de ultim grad, modul de redactare al pactului fiind fara echivoc in sensul fortei sale juridice de pact comisoriu expres.

Ca atare, rolul instantei sub aspectul aplicarii sanctiunii rezilierii este inlaturat in totalitate. Daca una din parti sesizeaza instanta, aceasta nu poate decat sa verifice daca au fost indeplinite conditiile prevazute in pactul comisoriu expres, in speta, daca opereaza cauza de culpa prevazuta la art. 43 lit.j) din contract, invocata de catre parata recurenta.

Prin urmare pentru solutionarea legala si corecta a litigiului, in raport cu obiectul cererii si apararile paratei, instantele trebuiau sa examineze clauzele contractului, sa le acorde semnificatia cuvenita, fiind clare si precise, nesusceptibile de interpretare.

Or, in cauza, nici prima instanta, nici curtea de apel, ca instanta de control nu au abordat litigiul din aceasta perspectiva, deoarece pe de o parte, au calificat gresit pactul comisoriu expres iar pe de alta parte, nu au examinat clauza de culpa invocata de parata in raport cu finalitatea urmarita.

Potrivit celor consimtite de parti in art. 43 lit.j), reclamanta, beneficiara creditului, se considera in culpa, daca nu declara, in termen de maximum cinci zile de la aparitie, orice situatie care ar putea determina modificarea conditiilor de acordare a creditului.

Asadar chestiunea ce trebuia clarificata, era de a sti in ce masura datoria la bugetul statului, astfel cum a fost stabilita prin procesul verbal incheiat la 31 mai 2004, constituie o imprejurare care ar putea determina modificarea conditiilor de acordare a creditului.

Faptul ca au fost blocate numai conturile de disponibil ale reclamantei prin poprirea instituita in baza procesului verbal de control, nu are semnificatie unica in aprecierea cauzei de culpa, care are in vedere acele situatii de natura sa afecteze bonitatea reclamantei, posibilitatile sale de restituire a creditului in conditiile si la termenele stabilite.

In acelasi sens se impunea stabilirea imprejurarii daca la data incheierii contractului de credit, 31 mai 2004, banca imprumutatoare cunostea ca urmare a verificarii situatiei financiare a reclamantei, situatia datoriilor acesteia la bugetul de stat, si daca cele stabilite prin procesul verbal de control ce poarta aceeasi data (31 mai 2004) au adus modificari la situatia economico-financiara a reclamantei, de natura sa puna in discutie o reapreciere a bonitatii acesteia.

Asa fiind, Inalta Curte, in temeiul art. 312 alin.(2) C. proc. civ. cu referire la art. 315(1) C. proc. civ. a admis recursul, a casat hotararea atacata si a trimis cauza la Curtea de Apel Craiova, pentru rejudecare.

Instanta de trimitere, pornind de la problemele de drept dezlegate prin prezenta decizie, va ordona chiar si din oficiu, probele necesare pentru clarificarea situatiilor sub aspectul cazului de culpa invocat si totodata va solicita lamuriri si explicatii in legatura cu continutul adresei nr. 1670/2 iulie 2004 prin care reclamata a solicitat bancii imprumutatoare suspendarea (anularea) contractului de credit ca urmare a celor stabilite prin procesul verbal de control din 31 mai 2004.