Despagubiri morale. Reclamant transferat in interesul serviciului, in anul 1984. Inaplicabilitatea Legii 221/2009

recunoasterea si repunerea in drepturi prin reintroducerea in sistemul de invatamant si recunoasterea vechimii in invatamant ; obligarea paratului la plata daunelor morale si materiale in cuantum de 1 milion de euro.
In motivarea actiunii a aratat ca a lucrat ca profesor suplinitor la Liceul Agroindustrial Cujmir de la data de 01.11.1979 pana la aparitia Decretului nr. 476/1983, cand a fost transferat in productie, desi avea incheiat contract de munca pe perioada determinata, de un an, incepand cu data de 01.09.1983 .
A mai aratat ca, urmare a acestor masuri, desi in perioada 1979-1984 a obtinut gradul didactic "DEFINITIV", nu a putut obtine un post de titularizare la concursul ce s-a desfasurat in anul 2006, motivandu-se ca nu are continuitate .
La data de 25.01.2010 reclamantul si-a precizat actiunea in sensul ca solicita pe langa constatarea caracterului politic al masurii luate fata de el prin Decretul nr. 476/1983 si obligarea paratului la plata retributiei de profesor pe perioada 01.01.1984-01.09.1984, intemeindu-si cererea pe dispozitiile art. 4 din Legea nr. 221/2009.
Intimata Ministerul Educatiei a solicitat prin intampinarea formulata sa se constate lipsa calitatii sale procesuale pasive iar in sedinta din 22.02.2010 reclamantul a aratat ca renunta la cerere cu privire la acesta, astfel ca prin incheierea din 22.02.2010 a fost scos din cauza.
Intimatul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii apreciind ca nu au fost produse dovezi cu privire la "constatarea caracterului politic al masurii administrative luate" neexistand un act administrativ prin care sa se fi luat o masura abuziva pe criterii politice iar capatul de cerere privind obligarea la plata retributiei nu face obiect al legii nr. 221/2009 .
Prin sentinta civila nr. 149 din 19 aprilie 2010 a Tribunalului Mehedinti s-a respins actiunea .
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca din cartea de munca depusa de reclamant reiese ca acesta a fost incadrat ca profesor suplinitor la Liceul Agroindustrial Cujmir pana la data de 31.12.1983, cand a fost transferat in interes de serviciu, in baza Decretului nr. 476/1983, la IAS Girla Mare in functia de inginer mecanic.
Din cuprinsul Decretului nr. 476/1983 reiese ca acesta a avut ca obiectiv eficientizarea si asigurarea bunei gospodariri a fondurilor de productie si nicidecum nu vizeaza masuri abuzive in sensul prevazut de art. 1, 3, 4 din Legea nr. 221/2009.
Fata de profesia de baza pe care o avea reclamantul, aceea de inginer mecanic, si fata de faptul ca la data cand a operat transferul incriminat acesta era angajat ca suplinitor, fata de normele Decretului nr. 476/1983, instanta a apreciat ca masura transferului de la o unitate scolara, in productie nu constituie o masura administrativa abuziva cu caracter politic in sensul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, motivand ca in cauza sunt incidente dispoz. art. 4 alin. 2 din Legea 221/2009 deoarece Decretul 476/1983 a fost un act normativ abuziv, in temeiul caruia s-a luat fata de reclamant o masura administrativa abuziva. S-a criticat faptul ca nu a fost incuviintata proba cu martori si ca nu s-a avut in vedere Hotararea 406/1991 data in temeiul Decretului Lege 118/1990 prin care s-a recunoscut ca petentul a fost persoana persecutata politic.
Apelul nu este fondat, pentru urmatoarele considerente.
Legea 221/2009 are ca obiect de reglementare stabilirea unor drepturi in favoarea persoanelor care, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, au facut obiectul unor condamnari cu caracter politic ori al unor masuri administrative asimilate acestora. Anterior acestei legi, au fost adoptate DL 118/1990 si OUG 214/1999 pentru repararea prejudiciilor morale si materiale suferite in timpul regimul politic anterior de categorii de persoane expres prevazute in actele normative.
Prin art. 1 si art.3 din legea 221/2009, se definesc doua categorii de masuri abuzive luate de regimul politic comunist si care pot fi reparate, si anume condamnarile cu caracter politic, (definite prin enumerare si trimitere expresa la infractiunile in baza carora a fost pronuntata condamnarea) si masurile administrative cu caracter politic. Acestea din urma, sunt definite prin art. 3 ca masuri administrative avand ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, daca au fost intemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate de legiuitor, pe de o parte, iar pe de alta parte, alte masuri administrative, daca scopul acestora a fost tot unul cu caracter politic cu aplicarea concordanta a disp. art. 2 din OUG 214/1999.
In situatia in care se invoca incidenta unei masuri administrative cu caracter politic, diferita de cele intemeiate pe actele normative enumerate limitativ de art. 3 lit. a)- f), legea da posibilitatea persoanei ce se considera vatamata sa ceara tribunalului constatarea caracterului politic al masurilor administrative, temeiul cererii fiind dispoz. art. 4 alin 2 din lege.
Masurile administrative sunt apreciate ca au avut un caracter politic daca sunt masuri abuzive ale regimului comunist, vizeaza persoanele care s-au impotrivit sub diverse forme regimului comunist totalitar si care au suferit prejudicii materiale si morale, asa cum rezulta din modul in care au fost redactate prev. art. 3 lit. a - f, care trimit, prin enumerare, la ratiunile politice care au stat la baza reglementarilor anumitor infractiuni sau fapte fara caracter penal, condamnate sau sanctionate de regimul comunist, dar si din dispozitiile art. 4 alin. 2, care fac trimitere la disp. art. 2 din OUG 214/1999 , ca sistem de referinta pentru tribunal in procedura de constatare a caracterului politic al masurii administrative.
In speta, tribunalul a considerat corect faptul ca reclamantul nu a fost victima unei masuri administrative.
Astfel, Decretul 476/1983 a fost emis pentru desfasurarea indicatorilor financiari prevazuti in bugetul de stat al RSR pe anul 1984 si a privit masurile ce urmau a fi luate de ministere, celelalte organe centrale si locale pentru ca aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli ale unitatilor din subordine sa se efectueze pe baza unei analize aprofundate a veniturilor si cheltuielilor fiecarei unitati( art. 3 din decret). Din continutul actului normativ rezulta ca se refera la o serie de masuri ce se impuneau a fi luate pentru cresterea eficientei economice, printre care dispoz. art. 17 priveau obligatiile Ministerului Educatiei si Invatamantului de a dispune ca, incepand cu trimestrul II al anului scolar 1983-1984, pregatirea la disciplinele tehnologice de specialitate din licee sa se asigure in cadrul practicii in productie iar personalul didactic incadrat la licee care asigura predarea disciplinelor tehnologice si de specialitate sa fie transferat in activitatea de productie de profil.
In aplicarea acestor dispozitii, reclamantul, care era incadrat la un liceu pentru a preda o disciplina tehnologica, a fost transferat, in interesul serviciului, la o unitate de productie.
Masura luata fata de reclamant a fost, astfel, una impusa de un act normativ in vigoare la data respectiva, al carui continut era unul strict economic, cu incidente in planul dreptului muncii, insa fara a avea o conotatie politica, pentru ca nu a urmarit sanctionarea unei atitudini disidente fata de regimul totalitar.
In atare conditii, reclamantul nu poate fi considerat victima masurilor administrative cu caracter politic, iar faptul ca este beneficiarul Hotararii 406/12.2.1991 nu impune admiterea actiunii de fata, cat timp din respectiva hotarare rezulta ca petentul beneficiaza de drepturile prevazute de Decretul Lege 118/1990 deoarece a fost stramutat impreuna cu parintii in perioada 1951-1954, fiindu-le stabilit domiciliu obligatoriu, aspect care nu face obiectul pretentiilor reclamantului.
Nu este fondata critica vizand refuzul instantei de a administra proba cu martori, deoarece, potrivit art. 167 c.p.c., probele se incuviinteaza doar daca sunt utile, concludente si pertinente, ori, fata de actele depuse si continutul cererii de chemare in judecata, proba cu martori nu era una utila.
Apreciind ca sentinta atacata este legala si temeinica, potrivit art. 296 c.p.c., apelul se va respinge ca nefondat.