Momentul in care factura dobandeste calitatea de document justificativ de inregistrare in contabilitate

I. Circumstantele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea inregistrata la data de 14 decembrie 2010 pe rolul Curtii de Apel Cluj, reclamanta SC S.C. SRL reprezentata legal prin administratorul judiciar H & B I. SPRL si prin administrator special P.P.A., a solicitat constatarea si dispunerea nulitatii absolute a Deciziei nr. 285 din 24 noiembrie 2010 emise de D.G.F.P. Cluj.

2. Hotararea Curtii de Apel

Prin sentinta nr. 212 din 31 martie 2011 a Curtii de Apel Cluj a fost respinsa exceptia lipsei calitatii de reprezentant a administratorului statutar al reclamantei SC S.C. SRL Cluj-Napoca si a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta SC S.C. SRL prin administrator judiciar H & B I. SPRL si administrator special P.P.A. in contradictoriu cu parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala a Finantelor Publice Cluj.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca prin Decizia de impunere nr. 1119 din data de 13 august 2010 privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, emisa in baza Raportului de inspectie fiscala din data de 13 august 2010, reclamantei i-au fost stabilite obligatii suplimentare de plata in suma de 878.763 lei, din care TVA in suma de 585.152 lei si majorari de intarziere in suma de 293.611 lei.

Din continutul Raportului de inspectie fiscala partiala din data de 13 august 2010, pe baza caruia s-a emis decizia de impunere nr. 1119 din 13 august 2010, privitor la obligatiile fiscale suplimentare stabilite in sarcina SC S.C. SRL cu sediul in Cluj-Napoca, instanta de fond a retinut ca, in perioada 17 iunie 2010 si 13 august 2010, organele de inspectie fiscala din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice a jud. Cluj au efectuat o inspectie fiscala, ca urmare a adresei Garzii Financiare Sectia Cluj nr. 606371 din 12 noiembrie 2009, inregistrata la D.G.F.P. Cluj sub nr. 38248 din 13 noiembrie 2009.

Din analiza documentelor puse la dispozitie de catre Garda Financiara Sectia Cluj, organul de inspectie fiscala a constatat ca societatea a dedus in mod eronat TVA in suma de 585.152 lei, aferent facturii din 02 decembrie 2008 emisa de furnizorul SC P.S. SRL.

Organul de inspectie fiscala a stabilit ca prin exercitarea dreptului de deducere a TVA din factura de mai sus, societatea a incalcat prevederile art. 6 din Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata, precum si ale art. 146 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Ca urmare, organul de inspectie fiscala a procedat la diminuarea TVA deductibil cu aceasta suma si la calculul majorarilor de intarziere aferente in suma de 293.611 lei, pana la data de 24 iunie 2010 (data deschiderii procedurii).

Realitatea faptica constatata de instanta de fond din continutul concret al facturii este ca acea factura nu cuprinde mentiunile referitoare la denumirea si cantitatea bunurilor livrate, ci doar mentiunea generica de ``materiale de constructii``, iar la rubricile U.M. (2) si ``Cantitatea`` (3) este trecuta cifra 1.

Instanta a retinut si faptul ca suma trecuta in factura este de 3.664.898 lei, suma compusa din 3.079.746 lei, contravaloarea materialelor si 585.152 lei TVA.

Reclamantul urmareste sa dovedeasca faptul ca omisiunile in redactarea facturii sunt doar aspecte formale, gresit retinute de organul fiscal si ca in realitate operatiunea de vanzare-cumparare consemnata in factura a avut loc.

In cauza sunt incidente dispozitiile art. 155 lit. k) C. fisc., referitoare la obligativitatea mentionarii in factura a denumirii produselor vandute/cumparate si a cantitatii ce a facut obiectul vanzarii.

Curtea retine ca reclamanta isi desfasoara activitatea specifica ca un profesionist, situatie in care i se poate cere diligenta in activitatea sa comerciala.

In temeiul prezumtiei de cunoastere a legii, reclamantei i se poate imputa faptul ca dupa ce a observat modul defectuos de redactare a facturii nu a luat masurile necesare ce se impuneau pentru a suplini lipsurile constatate.

Astfel, desi factura mentioneaza existenta unui contract din data de 2 decembrie 2008, reclamanta nu a depus un exemplar al acestui inscris.

Afirma reclamanta ca acel contract nu i-a mai fost transmis de catre vanzatoare.

In aceasta situatie, instanta de prima jurisdictie a retinut ca activitatea reclamantei nu a fost cea a unui comerciant diligent, intrucat aceasta nu a incercat sa remedieze, prin intermediul unei note scrise de receptie lipsurile evidente ale facturii, alegand sa se expuna riscului privind calitatea de document justificativ al inscrisului.

Referitor la eventuala cuprindere a materialelor de constructii din factura, emisa de reclamanta, instanta a constatat ca acestea sunt bunuri generice si nu au fost individualizate prin denumire si cantitate de reclamanta, iar factura nr. xx/2008 este tot atat de sumara in detalii ca si factura nr. x/2008, astfel incat nu poate dovedi nimic in privinta naturii si cantitatii de marfuri cuprinse in factura nr. x/2008.

Materialele de constructie nu au fost individualizate in niciuna dintre cele doua facturi, neexistand nici un element care sa ateste ca reclamanta a cumparat si, mai apoi, a vandut lemn pentru constructii, fier beton, materiale pentru prepararea betonului sau pietris pentru drumuri, asa cum se observa in pozele depuse.

Referitor la exceptia lipsei calitatii de reprezentant, Curtea constata ca s-au respectat dispozitiile art. 42 C. proc. civ., reclamanta aflata in procedura de insolventa avand un reprezentant legal, lichidatorul judiciar H&B I. SPRL Cluj-Napoca, care a confirmat demersul judiciar inceput in numele societatii de administratorul statutar.

3. Recursul declarat de SC S.C. SRL prin administrator special P.P.A., reprezentata legal prin administrator judiciar H & B I. SPRL

Prin motivele de recurs formulate recurenta a criticat solutia instantei de fond ca netemeinica si nelegala.

A precizat pe larg situatia de fapt a dosarului, aratand ca atat in cererea introductiva, cat si in notele scrise depuse la dosar a indicat aspecte deosebit de importante privitoare la achizitia de materiale de constructii, cat si la vanzarea din aceste materiale.

Recurenta a aratat ca organele de inspectie fiscala aveau obligatia de a constata fictivitatea sau realitatea operatiunii inscrise in factura nr. x/2008 si puteau stabili cu exactitate daca acele materiale au existat sau nu faptic, fiind singurele organe in masura sa le inventarieze faptic, odata cu controlul efectuat la SC S.C. SRL.

II. Decizia instantei de recurs

Inalta Curte de Casatie si Justitie sesizata cu solutionarea recursului declarat, analizand motivele de recurs formulate in raport cu sentinta atacata, materialul probator si dispozitiile legale incidente in cauza va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmeaza:

Din analiza inscrisurilor depuse la dosar, Inalta Curte retine ca in perioada 17 iunie 2010-13 august 2010 organele de inspectie fiscala au efectuat un control la sediul reclamantei, ca urmare a adresei emisa de Garda Financiara si transmisa Directiei Generale a Finantelor Publice Cluj si s-a constatat ca societatea a dedus in mod eronat TVA in suma de 585.152 lei aferent facturii nr. x din 2 decembrie 2008 emisa de furnizorul SC P.S. SRL. Urmare a acestui fapt, organul de inspectie fiscala a procedat la diminuarea TVA deductibil cu suma indicata mai sus si la calculul majorarilor de intarziere aferente, in suma de 293.611 lei, calculate pana la data de 24 iunie 2010, data deschiderii procedurii de insolventa.

Avand in vedere cele constatate, Garda Financiara sectia Cluj a dispus sesizarea organelor de cercetare penala pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.

Impotriva procesului-verbal din 13 august 2010, a raportului de inspectie fiscala partiala privind TVA din 13 august 2010 si a deciziei de impunere nr. 1119 din 13 august 2010 privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala societatea recurenta a formulat contestatie care a fost solutionata prin decizia nr. 285 din 24 noiembrie 2010 de Directia Generala a Finantelor Publice Cluj, obiect al litigiului de fata.

Inalta Curte a constatat ca instanta de fond a pronuntat o solutie legala si temeinica, iar criticile recurentei nu contin motive de casare sau modificare a sentintei instantei de fond .

Inalta Curte a retinut ca exercitarea dreptului de deducere a TVA se realizeaza cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 146 alin. (1) lit. a) coroborate cu dispozitiile art. 155 alin. (5) lit. k) din Legea nr. 571/2003 republicata, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabila trebuie sa detina o factura care sa cuprinda informatiile privind denumirea si cantitatea bunurilor livrate a��.

In privinta majorarilor de intarziere sunt aplicabile dispozitiile art. 119 alin. (1) si art. 120 alin. (1) si alin. (7) din O.G. nr. 92/2003, in vigoare la data controlului fiscal.

Inalta Curte a retinut ca in evidenta contabila a societatii recurente a fost inregistrata factura nr. x din 2 decembrie 2008 emisa de furnizorul SC P.S. SRL, in valoare de 3.664.898 lei, din care TVA in suma de 585.152 lei, operatiunea consemnata fiind achizitionarea de catre reclamanta a marfii ``materiale de constructii conform contract 02 decembrie 2008``.

Din materialul probator existent la dosar a rezultat ca pentru marfa care a facut obiectul facturii indicate, societatea nu a prezentat o nota de receptie din care sa rezulte ce fel de materiale au fost achizitionate, in ce cantitati si la ce preturi .

De asemenea, din inscrisurile dosarului a rezultat ca factura nu a fost achitata, iar contractul mentionat in factura nu a fost prezentat.

In ceea ce priveste furnizorul SC P.S. SRL, din verificarile organelor fiscale a rezultat ca administratorul societatii a preluat societatea in decembrie 2007, fara a intra in posesia documentelor financiar contabile ale societatii si fara a semna vreun act al acesteia, in afara actelor de la camera de comert si notar.

Inalta Curte retine ca in mod corect organele fiscale au stabilit, in temeiul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, ca in situatia in care societatea nu poate proba realitatea operatiunii consemnate in factura in discutie, aceasta nu poate dobandi calitatea de document justificativ de inregistrare in contabilitate, motiv pentru care in mod corect a fost diminuata TVA deductibila cu suma de 585.152 lei.

Pentru toate aceste considerente, vazand ca nu sunt motive de casare sau modificare a sentintei atacate, in temeiul art. 312 C. proc. civ., Inalta Curte va respinge recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC S.C. SRL prin administrator special P.P.A., reprezentata legal prin administrator judiciar H & B I. SPRL impotriva sentintei nr. 212 din 31 martie 2011 a Curtii de Apel Cluj - sectia contencios administrativ si fiscal ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 21 martie 2012.