Masura incetarii calitatii de notar public in situatia condamnarii definitive pentru savarsirea unei infractiuni care aduce atingere prestigiului profesiei

Masura incetarii calitatii de notar public este intr-o asemenea situatie pe deplin justificata, iar argumentele referitoare la forma de vinovatie cu care a fost savarsita infractiunea ca si imprejurarile concrete in care a fost savarsita fapta sanctionata penal, nu prezinta relevanta sub aspectul constatarii atingerii aduse profesiei de notar public, cata vreme aceste aspecte au fost stabilite definitiv de instanta penala, fiind de necontestat ca instanta de contencios administrativ nu mai poate face o analiza a argumentelor referitoare la imprejurarile de ordin obiectiv sau subiectiv in care a fost savarsita respectiva fapta penala.

Prin sentinta civila nr.410/ CA din 25 noiembrie 2011, Curtea de Apel Constanta - Sectia A-II-A Civila, Contencios Administrativ si Fiscal, a respins actiunea formulata de reclamanta GD in contradictoriu cu paratul Ministerul Justitiei, ca nefondata.

Pentru a se pronunta astfel, Curtea de apel a retinut, in esenta, urmatoarele:

Prin Ordinul nr.3362/C/15.12.2009 emis de Ministrul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti in temeiul art.23 alin.(1) lit.f) si g) coroborat cu art.16 lit.d) din Legea notarilor publici nr.36/1995 s-a dispus incetarea calitatii de notar public a d-nei Gheorghe Doina, notar public in cadrul Camerei Notarilor Publici Constanta, circumscriptia Judecatoriei Constanta, localitatea O.

La emiterea ordinului s-a avut in vedere Decizia penala nr.981/18.03.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, definitiva, prin care d-na GD a fost condamnata definitiv la pedeapsa amenzii pentru comiterea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prevazuta de art.246 din Codul penal.

Analizand temeiul juridic invocat in cuprinsul ordinului contestat instanta de fond a retinut ca la emiterea actului acestuia s-a avut in vedere faptul ca reclamanta a fost condamnata definitiv pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni care aduce atingere prestigiului profesiei, ceea ce a condus la pierderea bunei reputatii de care notarul public trebuie sa se bucure.

Referitor la indeplinirea conditiei de a fi fost condamnata definitiv, s-a constat ca aceasta este indeplinita in cauza, reclamanta necontestand acest aspect. De asemenea, si conditia formei de vinovatie ceruta de lege pentru savarsirea infractiunii, respectiv aceea a intentiei este, in opinia judecatorului fondului, indeplinita in cauza, astfel cum a fost retinuta in mod definitiv prin Decizia penala nr.981/18.03.2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Solicitarea reclamantei de a se reanaliza de catre instanta de contencios administrativ forma de vinovatie cu care a fost savarsita fapta a fost apreciata de catre instanta de fond, ca fiind lipsita de temei juridic, in conditiile in care hotararea pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in materie penala,se bucura de puterea lucrului judecat.

De asemenea, pentru aceleasi considerente, instanta de fond nu a reanalizat nici situatia juridica a imobilului si nici conditiile in care a fost savarsita fapta pentru care s-a dispus condamnarea.

In ceea ce priveste indeplinirea in cauza a celorlalte doua conditii prevazute de lege, respectiv aceea ca infractiunea pentru care a fost condamnata sa aduca atingere prestigiului profesiei si pierderea, ca urmare a savarsirii acestei infractiuni a bunei reputatii de care notarul public trebuie sa se bucure, instanta de fond a constatat ca reclamanta nu formuleaza critici, astfel ca din respectivul punct de vedere actul administrative contestat beneficiaza in continuare de prezumtia de legalitate, ca orice act administrativ emis in baza si in vederea executarii legii.

Cererea de recurs

Impotriva sentintei civile nr.410/ CA din 25 noiembrie 2011 a Curtii de Apel Constanta -Sectia A-II-A Civila, Contencios Administrativ si Fiscal, a declarat recurs reclamanta GD criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in conditiile art.304 pct.9 si art. 3041 Cod procedura civila.

Recurenta a criticat hotararea instantei de fond sub urmatoarele aspecte:

- hotararea recurata a fost pronuntata fara a se analiza toate motivele de netemeinicie ale actului administrativ contestat;

Sub acest aspect, recurenta sustine ca, in conditiile in care in preambulul Ordinului nr.3362/C/15.12.2009 se indica drept temei legal, dispozitiile art.23 alin.(1) lit.f) si g) coroborat cu art.16 lit.d) din Legea nr.36/1995, instanta de fond nu trebuia sa se limiteze doar la a constata indeplinirea conditiei privind existenta unei condamnari definitive, ci avea obligatia de a analiza in ce masura si celelalte conditii erau indeplinite.

Astfel, se arata ca s-a solicitat instantei de fond sa faca o analiza a intentiei, nu a vinovatiei in sens penal, si a aratat ca se impune o astfel de analiza, din chiar modul in care este redactat textul art.23 alin.(1) lit.f) din Legea nr.36/1995, care nu conditioneaza incetarea calitatii de notar numai de existenta unei hotarari de condamnare definitiva pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni, ci infractiunea, intentionata sau nu, trebuie sa fie una grava sau care sa aduca atingere prestigiului profesiei.

Considera recurenta ca instanta de fond si-a exprimat, in mod nejustificat refuzul de a analiza forma de vinovatie, pe motiv ca hotararea de condamnare se bucura de autoritate de lucru judecat in conditiile in care doar analizand natura faptei si imprejurarile in care aceasta a fost comisa ar fi putut sa faca diferenta intre o infractiune grava si una mai putin grava, chiar daca a fost savarsita cu intentie, ori tocmai aceasta analiza a fost refuzata.

Mai sustine recurenta ca, in mod gresit instanta de fond a retinut ca nu au fost aduse critici ordinului contestat sub aspectul atingerii aduse prestigiului profesiei si al pierderii reputatiei de care notarul trebuie sa se bucure, in conditiile in care au fost expuse astfel de critici in cuprinsul contestatiei.

In acest sens, sustine recurenta ca instanta de fond nu a inteles faptul ca analiza vinovatiei sau mai exact ca analiza intentiei, a situatiei juridice a imobilului cat si a imprejurarilor in care a fost intocmit actul notarial, s-a cerut in contextual analizei gravitatii faptei si a punerii in pericol a prestigiului profesiei care se reflect in reputatia pe care notarul o are si a considerat in mod nejustificat ca nu este investita cu o astfel de critica.

- hotararea a fost pronuntata cu interpretarea gresita a considerentelor ce au stat la baza luarii masurii incetarii calitatii de notar.

Sub acest aspect se arata ca, in mod gresit instanta de fond a retinut faptul ca reclamanta a fost condamnata definitive pentru savarsirea unei infractiuni care aduce atingere prestigiului profesiei, ceea ce a condus la pierderea bunei reputatii, in conditiile in care din analiza temeiului juridic indicat in continutul actului contestat rezulta ca masura a fost luata doar pentru ca exista o decizie penala de condamnare a notarului public si nu in considerarea faptului ca sanctiunea penala aplicata ar fi adus atingere prestigiului profesiei si nici ca aceasta a condus la pierderea reputatiei de care notarul trebuie sa se bucure.

- hotararea a fost pronuntata fara o cercetare a fondului in conditiile in care nu au fost analizate toate motivele de netemeinicie invocate si toate conditiile impuse de lege pentru luarea masurii incetarii calitatii de notar public.

Astfel, recurenta sustine ca fapta notarului care a fost condamnat definitiv cu amenda de 3000 lei pentru o fapta savarsita cu intentie nu este o infractiune grava si nici de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei, pentru a justifica legalitatea masurii dispuse prin ordinal contestat.

Considera recurenta ca intimatul avea obligatia sa dovedeasca ca fapta comisa de notar este una grava care a adus atingere profesiei sau ca notarul nu se mai bucura de o buna reputatie dupa ce a primit condamnarea penala, toate aceste dovezi sa convinga asupra faptului ca masura luata nu reprezinta un abuz din partea emitentului si ca ea este una necesara pentru reabilitarea imaginii profesiei.

Aceasta cu atat mai mult cu cat aplicarea textului art.23 alin.(1) lit. f) din Legea nr.36/1995 intampina dificultati in aplicare, avand in vedere ca legiuitorul nu a inteles sa indice cu claritate care sunt acele condamnari care atrag in consecinta incetarea calitatii de notar, lasand la libera apreciere a instantelor de judecata gravitatea faptei care poate sa puna sau nu in pericol prestigiul profesiei.

In acest context instantele de judecata sunt acelea care au obligatia sa analizeze de la caz la caz gravitatea faptei, ceea ce instanta de fond a refuzat sa o faca.

Mai arata recurenta ca, elementele care conduc la convingerea ca fapta notarului savarsita cu intentie, pentru care acesta a fost condamnat definitive, nu este una grava, rezulta si din faptul ca nu s-a aplicat o pedeapsa privativa de libertate ci doar o amenda penala de 3000 lei, sanctiune care atenueaza caracterul grav, astfel incat nu pune in pericol prestigiul profesiei.

Hotararea instantei de recurs

Inalta Curte, examinand sentinta atacata, fata de criticile ce i-au fost aduse, raportat la actele si lucrarile dosarului dar si la prevederile legale din materia supusa examinarii, retine ca nu subzista in cauza motive de nelegalitate de natura a antrena modificarea hotararii pronuntate de instanta de fond, in considerarea celor in continuare aratate.

Inalta Curte constata ca Ordinul nr. 3362/C/15.12.2009, prin care Ministrul Justitiei, a dispus incetarea calitatii de notar public a recurentei GD a fost emis in temeiul 23 alin.(1) lit.f) si g) coroborat cu art. 16 lit. d) din Legea nr.36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale, in considerarea faptului ca recurenta a fost condamnata definitiv la pedeapsa amenzii in cuantum de 3000 lei pentru savarsirea, in exercitarea profesiei de notar, a infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazuta de art.246 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.(1) lit.a) si alin.(2) Cod penal, art.76 alin.(1) lit.e) Cod penal, prin Decizia penala nr. 981 din 18 martie 2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia Penala.

Potrivit art. 23 alin.(1) din Legea nr. 36/1995: ,,Calitatea de notar public inceteaza: in cazul condamnarii definitive pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei( lit.f); in cazul in care notarul public nu mai indeplineste conditiile prevazute de art. 16 lit. a, d si f``( lit.g).Art. 16 lit. d) din aceeasi lege prevede ca una dintre conditiile pentru ca o persoana sa dobandeasca calitatea de notar public este aceea de a se bucura de o buna reputatie.

Asadar, este lesne de observat, contrar celor sustinute de recurenta, ca prin ordinul in discutie, ministrul justitiei a constatat, in raport de efectele Deciziei penale nr.981/18.03.2009, incidenta, in persoana recurentei, a doua cazuri de incetare a calitatii de notar public, prevazute la lit. f) si g) ale art. 23 alin.(1) din Legea nr. 36/1995.

Prin urmare nu poate fi retinuta sustinerea recurentei in sensul ca din analiza temeiului juridic indicat in continutul actului administrativ contestat rezulta ca masura incetarii calitatii de notar a fost luata de plano, doar in considerarea existentei unei hotarari definitive de condamnare si implicit criticile referitoare la gresita interpretare a considerentelor ce au stat la baza luarii masurii incetarii calitatii de notar prin ordinul contestat.

Inalta Curte va inlatura si criticile referitoare la necercetarea fondului si a tuturor criticilor aduse actului administrativ contestat, si implicit la gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 23 alin.(1) lit.f) si g) din Legea nr. 36/1995( forma in vigoare la data emiterii actului administrativ contestat), in considerarea celor ce urmeaza:

In ipoteza prevazuta de art.23 alin.(1) lit.f) incetarea calitatii de notar public intervine de drept atunci cand notarul public a fost condamnat definitiv pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei de notar.

Asadar, condamnarea definitiva a unui notar public atrage si constatarea incetarii de drept a calitatii de notar public, in temeiul art.23 alin.(1) lit.f) din Legea nr.36/1995, doar in doua situatii, respectiv savarsirea cu intentie a unei infractiuni grave sau savarsirea unei infractiuni care aduce atingere prestigiului profesiei de notar.

Astfel, chiar daca legiuitorul nu a definit notiunea de infractiune grava, este lesne de constatat ca in cazul recurentei nu se poate retine incidenta dispozitiilor art. 23 alin.(1) lit. f) din Legea nr. 36/1995, in ipoteza condamnarii pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni grave, in conditiile in care din punct de vedere al pericolului social abstract, reflectat in limitele de pedeapsa stabilite de legiuitor in art.246 Cod penal, infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, pentru savarsirea careia recurenta a fost condamnata definitiv nu face parte din categoria infractiunilor grave, aspect confirmat in cazul concret al recurentei prin aplicarea unei pedepse cu amenda penala in cuantum de 3000 lei.

In conditiile in care nu a fost retinuta, in cazul recurentei, ipoteza condamnarii definitive pentru savarsirea unei infractiuni grave, sunt lipsite de relevanta sustinerile acesteia referitoare la gravitatea infractiunii pentru care a fost sanctionata si implicit criticile referitoare la omisiunea instantei de fond de a analiza legalitatea actului administrativ contestat prin prisma respectivelor critici.

Insa, in cazul recurentei masura incetarii calitatii de notar public este pe deplin justificata prin prisma condamnarii sale pentru o infractiune care aduce atingere prestigiului profesiei, in sensul art.23 alin.(1) lit.f) din Legea nr.36/1995.

Astfel, Inalta Curte constata ca recurenta a fost condamnata pentru savarsirea, in exercitarea atributiilor de notar public, a infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, constand in autentificarea prin incheierea nr.1965 din 20 iunie 2003, a contractului de vanzare-cumparare a Complexului CA, incheiat intre vanatorul CC si cumparatorul SC MJ SRL Constanta, pe baza unor copii nelegalizate ale unor acte false.

Fata de imprejurarea ca infractiunea pentru care recurenta a fost sanctionata penal a fost savarsita ca urmare a modului deficitar in care aceasta si-a indeplinit obligatiile legale, in exercitarea atributiilor specifice profesiei de notar, fiind, astfel, de natura a aduce atingere prezumtiei de legalitate si fortei probanta de care trebuie sa se bucure actele intocmite de orice notar public si avand in vedere rezonanta sociala a respectivei infractiunii, Inalta Curte, vazand si dispozitiile art.3 -4 din Legea nr.36/1995, constata ca in cauza este indiscutabila atingerea adusa prestigiului profesiei de notar prin savarsirea infractiunii pentru care recurenta a fost condamnata definitiv.

Argumentele referitoare la forma de vinovatie cu care recurenta a savarsit infractiunea pentru care a fost condamnata ca si imprejurarile concrete in care a fost savarsita fapta sanctionata penal, asupra carora instanta penala s-a pronuntat definitiv, nu prezinta relevanta sub aspectul constatarii atingerii aduse profesiei de notar public sau reputatiei profesionale a notarului public, cata vreme respectiva fapta penala, a fost consecinta modului defectuos in care recurenta si-a indeplinit obligatiilor legale ce-i reveneau in exercitarea profesiei de notar public( art.45 din Legea nr.36/1995, art.70 din Regulament).

Cata vreme situatia de fapt si vinovatia recurentei cu privire la savarsirea faptei pentru care a fost sanctionata penal, a fost stabilita definitiv de instanta penala, este de necontestat ca instanta de contencios administrativ nu mai poate face o analiza a argumentelor referitoare la imprejurarile de ordin obiectiv sau subiectiv in care a fost savarsita respectiva fapta penala.

Prin urmare, in mod justificat instanta de fond a apreciat ca nu exista temei legal pentru a repune in discutie aspecte asupra carora instanta penala s-a pronuntat cu autoritate de lucru judecat.

Totodata, Inalta Curte constata ca masura incetarii calitatii de notar public pe care o constata ministrul justitiei, in temeiul art.23 din Legea nr.36/1995 reprezinta o masura de constatare a inscrierii antecedentelor penale in cazierul judiciar al notarului public, ceea ce poate conduce la inexistenta uneia dintre conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a putea fi notar public, si anume cea prevazuta de art. 16 lit. d) din lege.

Astfel, fata de imprejurarea ca notarul public este investit sa indeplineasca un serviciu de interes public, iar actul indeplinit de acesta, purtand sigiliul si semnatura sa, este de autoritate publica si are forta probanta prevazuta de lege, este de necontestat ca pronuntarea unei hotarari de condamnare pentru savarsirea unei infractiuni in exercitarea atributiilor de serviciu conduce la stirbirea bunei reputatii profesionale(cel putin sub aspectul corectitudinii si competentei) de care trebuie sa se bucure notarul public pe toata durata exercitarii profesiei asa incat in mod corect intimatul a retinut in cazul recurentei si incidenta cazului de incetarea a calitatii de notar public prevazut de art.23 alin.(1) lit.g) coroborat cu art.16 lit.d) din Legea nr.36/1995.

Toate considerentele mai sus expuse, converg catre concluzia ca solutia pronuntata de instanta de fond este temeinica si legala, motiv pentru care recursul declarat in cauza a fost respins ca nefondat, potrivit art.312 alin.(1) Cod procedura civila.