Termenul in care se accepta si se dezbate succesiunea

Succesiunea se deschide in momentul decesului defunctului, data decesului fiind dovedita cu certificatul de deces, iar succesiunea se dezbate atunci cand, in fata notarului public sau a instantei de judecata se stabileste cine sunt mostenitorii defunctului, care este intinderea masei succesorale si care este cota si bunurile ce ii revin fiecarui mostenitor .

Termenul de optiune succesorala

Dreptul de optiune succesorala reprezinta manifestarea de vointa a persoanelor cu vocatie generala la dobandirea patrimoniului succesoral, deci succesibili, in sensul acceptarii sau renuntarii la mostenire.

Regula este ca dreptul de optiune succesorala se exercita in termen de un an care incepe sa curga de la data deschiderii mostenirii, adica de la decesul defunctului.

Prin exceptie, termenul de optiune va incepe sa curga:

- de la data nasterii celui chemat la mostenire, daca nasterea s-a produs dupa deschiderea mostenirii;

- de la data inregistrarii mortii in registrul de stare civila, daca inregistrarea se face in temeiul unei hotarari judecatoresti de declarare a mortii celui care lasa mostenirea, afara numai daca succesibilul a cunoscut faptul mortii sau hotararea de declarare a mortii la o data anterioara, caz in care termenul curge de la aceasta din urma data;

- de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatul sau, daca testamentul cuprinzand acest legat este descoperit dupa deschiderea mostenirii;

- de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatura de rudenie pe care se intemeiaza vocatia sa la mostenire, daca aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii.

Acceptarea mostenirii

Din punct de vederea procedural, acceptarea mostenirii se poate realiza expres, printr-o inscris autentificat de notar (declaratie notariala de acceptare a succesiunii) sau printr-un inscris sub semnatura privata.

Acceptarea succesiunii sau mostenirii poate fi si tacita atunci cand intentia de acceptare rezulta indirect, dar neindoielnic din indeplinirea unor activitati pe care mostenitorul le poate face doar in aceasta calitate (spre exemplu actele de posesie si folosinta a bunurilor succesorale, mutarea definitiva a succesibilului in casa mostenita, demolarea unei constructii, locatiunea bunurilor succesorale pe o perioada mai indelungata, plata impozitelor datorate statului cu privire la bunurile din masa succesorala).

Renuntarea la mostenire

In principiu, renuntarea la succesiune trebuie sa se realizeze expres, in forma autentica, la orice notar public sau, dupa caz, la misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei.

Declaratia de renuntare la mostenire desfiinteaza cu efect retroactiv vocatia succesorala a declarantului, devenind strain de mostenirea care face obiectul declaratiei. Dreptul de a renunta apartine tuturor mostenitorilor.

Prin exceptie, legiuitorul a prevazut la art. 1112 din Codul civil faptul ca opereaza prezumtia de renuntare la mostenire atunci cand:

- succesibilul care, desi cunostea deschiderea mostenirii si calitatea lui de succesibil, nu si-a exercitat dreptul de optiune succesorala, prin acceptarea mostenirii sau renuntarea expresa la mostenire, in termenul de un an;

- sau atunci cand, dupa implinirea termenului de un an de la deschiderea mostenirii, succesibilul, citat in conditiile legii, nu face dovada exercitarii dreptului de optiune succesorala. Citatia trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii acesteia, pe langa elementele prevazute de Codul de procedura civila, si precizarea ca, daca succesibilul nu si-a exercitat dreptul de a accepta mostenirea in termenul de un an, este prezumat ca renunta la mostenire.

Prezumtiile de mai sus sunt relative, astfel ca pot fi rasturnate prin proba contrara care face dovada acceptarii mostenirii.

Termenul in care se dezbate succesiunea

Impartirea efectiva a mostenirii se poate realiza la notarul public sau in fata instantei de judecata, dupa decesul defunctului.

Dezbaterea succesiunii, indifferent de modalitatea aleasa, este imprescriptibila, deci poate fi facuta oricand, indiferent cat timp a trecut de la data decesului defunctului.

Cu toate acestea, este recomandat ca dezbaterea succesiunii sa se realizeze in primii doi ani de la data decesului persoanei in cauza pentru a se evita plata unor taxe suplimentare (in termenul de doi ani mostenitorii nu platesc impozitul prevazut de 1% din valoarea terenurilor si constructiilor din masa succesorala, daca finalizeaza procedura in interiorul acestui termen.