Ordonanta de Urgenta 9/2000 privind dobanzile pentru obligatiile banesti prevede in art. 1, 2 si 3:
Art. 1. - Partile sunt libere sa stabileasca în conventii rata dobanzii pentru întarzierea în plata unei obligatii banesti.
(Modificat de Lege nr. 356 din 06/06/2002)

Art. 2. - În cazul în care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtatoare de dobanzi fara sa se arate rata dobanzii, se va plati dobanda legala.
Art. 3. - Dobanda legala se stabileste, în materie comerciala, cand debitorul este comerciant, la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca Nationala a Romaniei.
Potrivit art. 7 din Codul comercial, sunt comercianti cei care fac fapte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita, si societatile comerciale.
În toate celelalte cazuri dobanda legala se stabileste la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca Nationala a Romaniei, diminuat cu 20%.
Nivelul taxei oficiale a scontului, în functie de care se stabileste dobanda legala, este cel din ultima zi lucratoare a fiecarui trimestru, valabil pentru întregul trimestru urmator. Nivelul taxei oficiale a scontului se publica în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, prin grija Bancii Nationale a Romaniei.
(Modificat de Lege nr. 356 din 06/06/2002)

Va prezentam in continuare textul integral al deciziei:

DECIZIA Nr. XI din 24 octombrie 2005
Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 123 din 09/02/2006


Dosar nr. 8/2005
Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 1, 2 si ale art. 3 alin. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului 9/2000, aprobata prin Legea 356/2002, referitoare la clauza penala prin care se instituie obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita de parti sau pe langa dobanda legala.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea 304/2004, republicata, fiind prezenti 74 de judecatori din totalul de 111 judecatori in functie .
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Florenta Balta.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia, in sensul de a se decide ca prevederea intr-un contract de credit a clauzei penale prin care se instituie obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, contravine dispozitiilor legii.

SECTIILE UNITE,

deliberand asupra recursului in interesul legii de fata, constata urmatoarele:
In aplicarea dispozitiilor art. 1, 2 si ale art. 3 alin. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului 9/2000, aprobata prin Legea 356/2002, referitoare la clauza penala prin care se instituie obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, instantele judecatoresti s-au pronuntat in mod diferit.
Astfel, unele instante au considerat ca obligatia imprumutatului de a restitui la scadenta suma imprumutata, sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala stabilita sau dobanda legala, corespunde prevederilor legale.
In motivarea acestui punct de vedere s-a relevat ca, din moment ce este stipulata in contract, clauza penala produce consecinte juridice in temeiul art. 969 din Codul civil, potrivit caruia conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. S-a mai invederat ca aceasta clauza nu poate fi considerata nelegala sau imorala cat timp, prin prevederea ei in contract, se urmareste sanctionarea debitorului in cazul neindeplinirii obligatiei privind respectarea termenului de rambursare a ratelor creditului.
Ca urmare, aceste instante, intemeindu-se pe dispozitiile art. 6 si ale art. 10 alin. 1 din Ordonanta Guvernului 9/2000, astfel cum a fost modificata prin Legea 356/2002, s-au pronuntat in sensul obligarii debitorului la restituirea sumei datorate, a dobanzii convenite sau a dobanzii legale, precum si a penalitatilor de intarziere.
Alte instante au obligat debitorul la restituirea sumei imprumutate si la plata dobanzii convenite sau a celei legale, precum si a penalitatilor de intarziere, dispunand totodata reactualizarea acestor sume in raport cu rata inflatiei.
In motivarea acestui punct de vedere s-a aratat ca obligatiile asumate prin contractul de imprumut cu privire la plata ratelor datorate, a dobanzilor si a penalitatilor de intarziere au deplina valabilitate deoarece, fiind convenite legal intre parti, au putere de lege intre acestea conform art. 969 alin. 1 din Codul civil.
In fine, alte instante, dimpotriva, au considerat ca este nula clauza penala prin care sunt prevazute penalitati de intarziere, in afara dobanzii contractuale sau a celei legale, apreciind ca o asemenea clauza este prohibita de lege . Ca urmare, prin hotararile pronuntate de aceste instante debitorul a fost obligat sa plateasca doar sumele nerestituite creditorului, precum si dobanzile curente restante.
In justificarea acestui punct de vedere s-a motivat ca, in raport cu prevederile Legii nr. 313/1879, care nu a fost abrogata si nici nu a cazut in desuetudine, clauza penala in contractele de imprumut este interzisa. S-a mai relevat ca, atat timp cat dispozitiile legale care nu permit prevederea clauzei penale in contractele de imprumut sunt de ordine publica, potrivit art. 5 din Codul civil nu se poate deroga de la aceste dispozitii prin conventii .
Aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile legii.
Intr-adevar, potrivit art. 1 din Ordonanta Guvernului 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, astfel cum a fost aprobata prin Legea 356/2002, "partile sunt libere sa stabileasca, in conventii, rata dobanzii pentru intarzierea la plata unei obligatii banesti".
Prin art. 2 din aceeasi ordonanta se prevede ca, "in cazul in care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtatoare de dobanzi fara sa se arate rata dobanzii, se va plati dobanda legala", iar in art. 3 este reglementat modul de stabilire a dobanzii legale in materie comerciala.
Pe de alta parte, in conformitate cu art. 5 alin. 1 din ordonanta mentionata, "in raporturile civile dobanda nu poate depasi dobanda legala cu mai mult de 50% pe an".
In acelasi sens, in reglementarea data prin art. 1089 alin. 2 din Codul civil, "clauza prin care, de mai inainte si in momentul promovarii unei conventii alta decat o conventie comerciala, se va stipula dobanda la dobanzile datorate pentru un an sau pentru mai putin, ori mai mult de un an, sau la alte venituri viitoare, se va declara nula".
Tot astfel, prin Legea 313 din 20 februarie 1879, ale carei dispozitii sunt in vigoare si constitutionale, potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 524 din 2 decembrie 1997, s-a prevazut la art. 1 ca este anulata clauza penala din contractele de imprumut sau prestatiuni in natura, precum si ca "Judecatorul, in caz de imprumut va putea condamna numai la plata dobanzii prevazuta in art. 1589 din Codul civil, sau in caz de alte obligatiuni, la daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil".
Or, potrivit art. 1589 alin. 1 din Codul civil, "se defige o dobanda de cinci la suta pe an pentru afacerile civile si de sase la suta pe an pentru cele comerciale, in toate cazurile unde nu s-a hotarat de parti cuantumul ei".
Ca urmare, prevederile art. 1 din Ordonanta Guvernului 9/2000, astfel cum a fost aprobata prin Legea 356/2002, potrivit carora "partile sunt libere sa stabileasca, in conventii, rata dobanzii pentru intarzierea la plata unei obligatii banesti", nu ingaduie decat practicarea de dobanzi limitate in raporturile civile, conform prevederilor art. 5 alin. 1 din aceeasi lege, la posibilitatea de a depasi dobanda legala cu cel mult 50% pe an.
Rezulta deci ca nu exista temei legal care sa permita stabilirea, in cadrul raporturilor civile, a altor dobanzi decat a celor convenite prin contract, al caror cuantum nu poate depasi dobanda legala decat cu cel mult 50% pe an, sau de sanctiuni constand in penalitati de intarziere.
Asa fiind, clauza penala prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, avand o cauza nelicita, in raport cu dispozitiile art. 5 si ale art. 968 din Codul civil, contravine prevederilor legii.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 329 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se decide in sensul ca orice clauza penala prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, contravine prevederilor legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
D E C I D:

Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie .
In aplicarea dispozitiilor art. 1, art. 2 si ale art. 3 alin. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului 9/2000, aprobata prin Legea 356/2002, cu referire la art. 969 alin. 1 din Codul civil, stabilesc:
Clauza penala prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, contravine prevederilor legii.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 24 octombrie 2005.

PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent, Ioan Raileanu