Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 lit. b) si d) din Codul penal

Decizia nr. 377 din 30 septembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 lit. b) si d) din Codul penal publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 958 din 19 octombrie 2004

[...]
Prin Incheierea din 21 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 8.030/2003, Judecatoria Tulcea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 lit. b) si d) din Codul penal, exceptie ridicata, prin avocat, de Filofteia Caulea intr-o actiune civila in pretentii pentru restituirea obiectelor din metale pretioase, confiscate inainte de anul 1990.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 118 lit. b) si d) din Codul penal, care permit confiscarea unor bunuri sau valori si de la dobanditorul de buna-credinta, sunt contrare prevederilor art. 44 alin. (1) si (3) din Constitutie, republicata, referitoare la garantarea dreptului de proprietate si la conditiile exproprierii. In acest sens, considera ca textele de lege criticate ar trebui completate, cel de la lit. b) cu precizarea “si nu ale persoanei de buna-credinta“, iar cel de la lit. d), dupa “lucrurile dobandite in mod vadit“, cu sintagma “de infractor“.

Judecatoria Tulcea opineaza in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este nefondata, deoarece dispozitiile legale criticate “sunt in conformitate cu textul constitutional“.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18 ind. 1 din Legea 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.

Presedintele Camerei Deputatilor considera ca dispozitiile art. 118 lit. b) si d) din Codul penal nu incalca prevederile art. 44 alin. (1) si (3) din Constitutie, republicata. In acest sens, apreciaza ca sugestiile autorului exceptiei cu privire la modul cum ar trebui redactate textele de lege criticate nu pot fi primite, intrucat Curtea Constitutionala se poate pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului.

Guvernul considera ca exceptia ridicata este inadmisibila, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea 47/1992, republicata, deoarece problemele invocate de autorul exceptiei privesc modul de aplicare a art. 118 alin. (1) lit. b) si d) din Codul penal si se formuleaza propuneri de modificare a acestor dispozitii legale.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin art. 44 din Constitutie, republicata, intrucat, potrivit prevederilor alin. (1) teza a doua din acest articol, “continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege“. Mai arata ca “stabilirea unei sanctiuni, cum este masura confiscarii speciale, in cazul savarsirii unei infractiuni, nu constituie o expropriere, in sensul art. 44 alin. (4) din Constitutie, republicata, ci o masura reglementata de legiuitor, in deplina concordanta cu textul constitutional al art. 44 alin. (9)“. De altfel, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea 47/1992, republicata, “Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.

Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei republicate, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 118 lit. b) si d) din Codul penal, potrivit carora: “Sunt supuse confiscarii speciale: [...]
b) lucrurile care au servit sau care au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, daca sunt ale infractorului; [...]
d) lucrurile dobandite in mod vadit prin savarsirea infractiunii, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia;“.

In opinia autorului exceptiei dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1) si (3) din Constitutie, republicata, conform carora: “(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. [...]
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire .“

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca deposedarea unei persoane de anumite bunuri sau valori in executarea unei sanctiuni penale, contraventionale, administrative ori civile sau a unei masuri de confiscare speciala, prevazute de lege, nu constituie expropriere si nu incalca in nici un alt mod dreptul de proprietate garantat constitutional. Astfel, dispozitiile art. 118 lit. b) si d) din Codul penal sunt in deplina concordanta cu prevederile art. 44 alin. (9) din Constitutie, republicata, conform carora: “Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii.“

In ceea ce priveste solicitarea autorului exceptiei privind modificarea ori completarea textelor de lege criticate, Curtea observa ca aceasta nu poate fi primita, fiind contrara dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea 47/1992, republicata, potrivit carora “Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“
[...]