Intre pricina privind confirmarea planului de reorganizare a debitorului propus de catre administratorul judiciar, in baza art. 101 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, si cea privind contestarea de catre creditoare a raportului de activitate depus, in ceea ce priveste onorariul administratorului judiciar, nu exista identitate de obiect si de cauza pentru a fi incidenta ipoteza de revizuire prevazuta de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind, astfel, corecta solutia instantei de respingere a caii de atac de retractare.
Prin Sentinta Civila nr. 3223 din 03.05.2011, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a Civila a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei asupra debitoarei SC C.M.E. SA, iar prin Sentinta comerciala nr. 7913 din 03.07.2012 a confirmat planul de reorganizare a debitoarei, propus de administratorul judiciar S.R.I. SPRL.
Totodata, prin Sentinta Civila nr. 909 din 28.01.2014, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a Civila a admis contestatia creditoarei Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti la raportul de activitate de la 29.10.2013 in ceea ce priveste onorariul administratorului judiciar si a dispus restituirea sumei de 372.564 lei, reprezentand onorariu incasat pentru perioada 02.04.2013-28.10.2013.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut, in esenta, ca potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006, judecatorul sindic stabileste retributia administratorului judiciar numai cu ocazia deschiderii procedurii, iar pe parcursul derularii acesteia, retributia este stabilita de adunarea creditorilor. Or, in speta, administratorul judiciar si-a stabilit in mod unilateral un onorariu excesiv, de 10.000 euro pe luna, fara a-l supune aprobarii adunarii creditorilor.
Impotriva acestei Sentinte, S.R.I. SPRL a declarat recurs, solicitand modificarea ei in tot, in sensul respingerii contestatiei impotriva raportului de activitate de la 29.10.2013, ca neintemeiata.
Prin Decizia Civila nr. 1887 din 11.11.2014, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a Civila a respins ca nefondat recursul, retinand ca fiind temeinica si legala solutia Tribunalului pentru argumentele prezentate mai sus.
Impotriva Sentintei Civile nr. 909 din 28.01.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a Civila, S.R.I. SPRL a declarat revizuire, sustinand ca aceasta este contrarie Sentintei comerciale nr. 7913 din 03.07.2012, pronuntata de aceeasi instanta.
Prin Sentinta Civila nr. 28 din 27 februarie 2015, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a Civila a respins calea de atac, retinand ca nu este incident motivul de revizuire prevazut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, Curtea de Apel a evocat conditiile ce trebuie intrunite pentru a fi incidenta aceasta ipoteza de revizuire, respectiv existenta a doua hotarari potrivnice, pronuntate in aceeasi pricina, dar in dosare diferite, iar in al doilea proces sa nu se fi invocat exceptia autoritatii de lucru judecat sau aceasta sa fi fost respinsa si a subliniat ca niciodata o hotarare pronuntata in procedura necontencioasa nu va putea fi opusa cu autoritate de lucru judecat intr-o procedura contencioasa.
Totodata, a precizat ca nu rezulta care anume drepturi ale practicianului in insolventa au fost opuse creditorului bugetar in procedura prevazuta de art. 101 din Legea nr. 85/2006 si a apreciat ca fiind surprinzatoare formularea caii de atac in retractare, reiterandu-se motivele caii de atac in reformare.
Impotriva acestei Sentinte, S.R.I. SPRL a declarat recurs, intemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., in baza caruia a solicitat casarea Sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu consecinta respingerii contestatiei introdusa de Directia Regionala a Finantelor Bucuresti ca inadmisibila si, in subsidiar, ca neintemeiata.
Cu titlu prealabil, recurenta a aratat ca intelege sa sustina exceptia tardivitatii introducerii contestatiei in ceea ce priveste onorariului administratorului judiciar si a reiterat situatia de fapt si istoricul litigiului.
In continuare, recurenta a aratat ca in mod gresit s-a retinut prin considerentele Sentintei Civile nr. 909 din 28.01.2014 ca stabilirea onorariului administratorului judiciar prin intermediul planului de reorganizare nu poate fi opozabila, subliniind ca, in fapt, persoanele competente sa stabileasca onorariul, respectiv creditorii, aveau la indemana instrumentul legal al semnarii cu obiectiuni, de care nu au inteles insa sa se foloseasca.
Astfel, a sustinut ca respectivii creditori au avut cunostinta despre cuantumul onorariului si ca nu exista o prevedere legala care sa interzica stabilirea onorariului administratorului judiciar prin intermediul planului de reorganizare.
A mai aratat recurenta ca sunt intrunite toate conditiile pentru retinerea unei incalcari a autoritatii lucrului judecat, intrucat exista tripla identitate de parti, obiect si cauza intre cele doua hotarari.
A precizat ca in ambele procese au stat ca parti administratorul judiciar si creditorii, ca prin Sentinta atacata s-a revenit asupra unui aspect ce facea obiectul primei Sentinte, iar cauza este aceeasi - planul de reorganizare.
Totodata, a sustinut ca intrucat hotararile judecatorului sindic sunt definitive si executorii, planul de reorganizare putea fi modificat numai ca urmare a atacarii cu recurs a hotararii prin care a fost aprobat ori prin adoptarea unei decizii in acest sens in cadrul unei adunari a creditorilor.
De asemenea, a sustinut caracterul contencios al Sentintei comerciale nr. 7913 din 03.07.2012.
O alta critica vizeaza contestatia privind onorariul administratorului judiciar.
Astfel, recurenta a evocat prevederile O.U.G. nr. 86/2006 si ale Legii nr. 85/2006 cu privire la onorariile la care au dreptul practicienii in insolventa si a subliniat ca restituirea intregii sume incasate cu titlu de onorariu ar contraveni acestor prevederi legale.
In continuare, a criticat atitudinea creditoarei, care, desi avea posibilitatea sa nu voteze planul de reorganizare propus, l-a aprobat, iar ulterior a lasat sa se scurga o perioada indelungata de timp pana sa conteste onorariul stabilit prin respectivul plan .
In acest context, a apreciat ca, in cel mai rau caz, poate fi vorba de o culpa comuna si a subliniat ca prin Sentinta Civila nr. 909 din 28.01.2014 instanta s-a limitat la a dispune in mod simplist restituirea intregii sume incasata cu titlu de onorariu, fara a ordona si intoarcerea tuturor actelor subsecvente.
In final, recurenta a aratat ca, in ce priveste motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotararea atacata este data cu aplicarea gresita a legii insolventei, instanta nesocotind norme de drept substantial, dar facand trimitere la prevederile Legii nr. 64/1995 care a fost abrogata odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 85/2006.
Astfel, a apreciat ca instanta ar fi trebuit sa aplice prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 care reglementeaza modul de desemnare initiala a unui administrator judiciar.
A precizat insa ca si daca s-ar admite ca instanta a aplicat acest text de lege, am constata ca ne aflam pe taramul unei discutii procedurale referitoare la coliziunea dintre acesta si art. 102 din acelasi act normativ care reglementeaza modul de intocmire a planului de reorganizare.
A mai aratat recurenta ca prin judecata in fond a contestatiei impotriva raportului de activitate, judecatorul sindic s-a reinvestit in a lua decizii asupra valabilitatii planului de reorganizare, transformand un act jurisdictional intr-unul administrativ.
Analizand actele dosarului, precum si sentinta atacata, prin prisma motivului de recurs invocat, Inalta Curte retine urmatoarele:
Cu titlu prealabil, se cuvine subliniata maniera improprie in care recurenta si-a formulat criticile, pe care le-a indreptat mai degraba in directia Sentintei Civile nr. 909 din 28.01.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a Civila, decat impotriva sentintei pronuntate in revizuire, cu toate ca aceasta din urma constituie obiect al recursului.
In acest context, mai trebuie notat si ca, desi a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile dezvoltate de autoarea caii de atac reprezinta in mare parte critici de netemeinicie, indreptate impotriva Sentintei Civile nr. 909 din 28.01.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a Civila.
Pornind de la consideratiile expuse mai sus, Inalta Curte va verifica afirmatiile recurentei prin prisma motivului de recurs invocat si va analiza numai acele critici indreptate impotriva Sentintei atacate ce pot fi circumscrise acestuia.
Astfel, criticile recurentei vizand tardivitatea introducerii contestatiei in ceea ce priveste onorariului administratorului judiciar, cele cu privire la ceea ce s-a retinut prin considerentele Sentintei Civile nr. 909 din 28.01.2014 cu privire la opozabilitatea onorariului administratorului judiciar stabilit prin intermediul planului de reorganizare, precum si cele cu privire la textele de lege in baza carora a fost pronuntata sus-mentionata Sentinta si la situatia de fapt retinuta de instanta nu pot face obiectul analizei Inaltei Curti, investite cu verificarea legalitatii hotararii pronuntate in revizuire.
Aceasta deoarece cauza vizand recursul impotriva unei hotarari date in procedura revizuirii intemeiate pe dispozitiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. limiteaza controlul de legalitate la modalitatea aplicarii legii, adica a evaluarii conditiilor legale vizand incidenta cazului de revizuire.
Inalta Curte constata, insa, ca pot fi incadrate in motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticile recurentei vizand intrunirea conditiilor pentru retinerea incalcarii prin Sentinta atacata a autoritatii lucrului judecat, izvorand din Sentinta comerciala nr. 7913 din 03.07.2012, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a Civila.
Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. presupune fie lipsa de temei legal, fie incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Prin prisma acestui motiv de nelegalitate, recurenta a afirmat, in esenta, ca Sentinta atacata a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, respectiv a dispozitiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., retinandu-se in mod eronat ca in speta nu este indeplinita conditia triplei identitati de parti, obiect si cauza.
In analiza acestor critici, Inalta Curte va porni de la prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., conform carora revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari date de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul se poate cere atunci cand exista hotarari definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi parti, avand aceeasi calitate .
Asadar, ratiunea reglementarii cazului de revizuire prevazut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deriva din necesitatea de a se inlatura nesocotirea principiului autoritatii de lucru judecat, atunci cand instantele au pronuntat solutii contrare in dosare diferite, dar avand acelasi obiect, aceeasi cauza si aceleasi parti si ea vizeaza imposibilitatea executarii hotararilor, intrucat fiecare parte se prevaleaza de hotararea ce ii este favorabila, iar iesirea din situatia imposibila generata de existenta hotararilor potrivnice se poate realiza doar pe calea revizuirii si a anularii ultimei hotarari, care infrange principiul autoritatii de lucru judecat.
Conditiile anterior mentionate trebuie, insa, indeplinite cumulativ, neindeplinirea uneia dintre aceste cerinte ducand la respingerea cererii de revizuire.
Inalta Curte constata ca prin cererea de revizuire solutionata prin Sentinta atacata, S.R.I. SPRL a sustinut ca Sentinta Civila nr. 909 din 28.01.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a Civila, este potrivnica, in sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Sentintei comerciale nr. 7913 din 03.07.2012, pronuntata de aceeasi instanta.
Totodata, constata ca prin Sentinta comerciala nr. 7913 din 03.07.2012, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a Civila, in baza art. 101 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, a confirmat planul de reorganizare a debitorului SC C.M.E. SA, propus de administratorul judiciar S.R.I. SPRL.
Pe de alta parte, prin cererea de chemare in judecata ce face obiectul dosarului nr. xx205/3/2013, in care s-a pronuntat Sentinta Civila nr. 909 din 28.01.2014, pretins contrarie, Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti, in calitate de creditor al SC C.M.E. SA, a formulat in contradictoriu cu S.R.I. SPRL contestatie impotriva raportului de activitate depus la data de 29.10.2013, in ceea ce priveste onorariul administratorului judiciar.
Cum obiectul cererii de chemare in judecata este reprezentat de pretentia concreta a reclamantului, iar cauza acesteia o reprezinta situatia de fapt calificata juridic, Inalta Curte va impune partilor concluzia ca intre pricina privind confirmarea planului de reorganizare a debitorului SC C.M.E. SA, propus de catre administratorul judiciar S.R.I. SPRL, in baza art. 101 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 si cea privind contestarea de catre Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti a raportului de activitate depus la data de 29.10.2013, in ceea ce priveste onorariul administratorului judiciar, nu exista identitate de obiect si de cauza.
In alta ordine de idei, se impune mentionat ca in litigiul ce a facut obiectul dosarului in care a fost pronuntata Sentinta pretins contrarie, partile au invocat prima hotarare, iar instanta a retinut ca stabilirea onorariului practicianului in insolventa prin planul de reorganizare confirmat de judecatorul sindic este nelegala, intrucat contravine dispozitiilor Legii nr. 85/2006, conform carora judecatorul sindic stabileste retributia administratorului judiciar numai cu ocazia deschiderii procedurii, pe parcursul derularii acesteia retributia urmand a fi stabilita de adunarea creditorilor.
Prin urmare, in al doilea proces, instanta a avut in vedere la pronuntarea solutiei prima hotarare si a dat o dezlegare chestiunii de drept reiterata pe calea revizuirii.
De aceea, Inalta Curte constata ca, in speta, se opunea puterea de lucru judecat asupra acestei probleme de drept, rezultand din hotararea prin care ea a fost examinata, respectiv Sentinta Civila nr. 909 din 28.01.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a Civila, ramasa irevocabila prin Decizia Civila nr. 1887 din 11.11.2014, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a Civila.
In alte cuvinte, desi S.R.I. SPRL nu a inteles sa se apere in cel de-al doilea proces invocand exceptia puterii de lucru judecat, faptul ca instanta a avut in vedere la pronuntarea solutiei prima hotarare si a dezlegat problema de drept reiterata pe calea revizuirii, nu putea avea decat aceleasi consecinte pe care le-ar fi avut respingerea exceptiei, respectiv respingerea revizuirii.
Astfel, instanta Suprema constata ca in mod corect Curtea de Apel a respins calea de atac de retractare, retinand ca in cauza nu este incidenta ipoteza de revizuire prevazuta de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Avand in vedere considerentele expuse mai sus, Sentinta atacata se dovedeste a fi legala, motivul de recurs invocat nejustificand modificarea sa, astfel ca, in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat
Nota: Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei a fost abrogata de Legea nr. 85/2014 la data de 28 iunie 2014.
Transmitere fictiva a partilor sociale in scopul sustragerii de la urmarirea penala Pronuntaţă de: R O M A N I A INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE Sectia Penala Decizia nr. 433/RC/2021
Venituri care nu intra in categoria „veniturilor din alte surse” si care sunt supuse platii contributiei de asigurari sociale de sanatate Pronuntaţă de: Decizia civila nr. 506/20.09.2018 a Curtii de Apel Galati
Restituirea, cu titlu de plata nedatorata, a drepturilor salariale incasate fara temei legal Pronuntaţă de: Decizia civila nr.410/14.06.2018 a Curtii de Apel Galati
Personalul didactic auxiliar si cel de conducere raspund disciplinar conform Legii educatiei nationale nr. 1/2011, iar nu in baza dispozitiilor Codului muncii Pronuntaţă de: Decizia civila nr. 1045 din 28 noiembrie 2019, pronuntata de Curtea de Apel Suceava, Sectia I civila
Conflict negativ de competenta generat de obiectul actiunii in materia fondului funciar Pronuntaţă de: Decizia civila nr. 56 din 18 iunie 2018 a Curtii de Apel Galati
Stabilirea salariului la nivelul maxim aflat in plata prin raportare la indemnizatiile de care beneficiaza personalul cu atributii in domeniul asistentei sociale Pronuntaţă de: Decizia nr. 484/9 martie 2018 a Curtii de Apel Galati
Validarea deciziilor acordarea de despagubiri privind acordarea de despagubiri pentru bunurile abandonate in Bulgaria de catre persoanele refugiat in baza Tratatului dintre Romania Bulgaria Pronuntaţă de: Decizia nr. 420/27 februarie 2018 a Curtii de Apel Galati
Refuzul angajatorului de a-i elibera adeverinta fostului salariat timp de 2 ani Pronuntaţă de: Decizia civila nr. 132/15.03.2018 a Curtii de Apel Galati
Revizuire. Inscrisurile descoperite in Arhivele Statului nu reprezinta „inscrisuri noi” Pronuntaţă de: Decizia civila nr. 19/A din 02.02.2018 a Curtii de Apel Galati
Expropriere de fapt. Conditii si efecte. „Asteptare legitima” de recuperare a unei investitii, in sensul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, Decizia civila nr. 241/24.06.2020
Ce se intampla cu sumele achitate in temeiul unui act administrativ fiscal anulat. Poate instanta dispune direct restituirea lor? Sursa: Alex Slujitoru si Cristiana Ionescu, Avocati, Radu si Asociatii SPRL
Dezvaluire pe intranet-ul institutiei de date din dosarul personal al salariatului Sursa: Raportul pe anul 2020 al ANSPDCP
Accesul neautorizat si divulgarea neautorizata a datelor cu caracter personal prin postarea codului sursa al website-lui Sursa: Raportul pe anul 2020 al ANSPDCP
GDPR: Dezvaluirea datelor cu caracter personal ale pacientilor pe un site Sursa: Raportul pe anul 2020 al ANSPDCP
GDPR: Acces neautorizat la datele cu caracter personal ale unei paciente si ale copilului sau Sursa: Raportul pe anul 2020 al ANSPDCP
Divulgarea neautorizata a datelor cu caracter personal ale pacientilor de catre o unitate spitaliceasca Sursa: Raportul pe anul 2020 al ANSPDCP
Divulgare neautorizata de date cu caracter personal ale clientilor si angajatilor prin intermediul e-mail-ului Sursa: Raportul pe anul 2020 al ANSPDCP