Procedura de filtrare a recursului. Caracterul interlocutoriu al incheierii de admitere in principiu

In situatia recursului ce se solutioneaza de catre Inalta Curte, verificarea si analizarea incadrarii motivelor de recurs invocate in cazurile din art. 488 NCPC au loc in procedura de filtrare, astfel incat sanctiunea nulitatii prevazuta de dispozitiile art. 489 alin. (2) NCPC este aplicata chiar de catre completul de filtru, pe temeiul art. 493 alin.(5) din acelasi cod.

Incheierea de admitere in principiu de catre completul de filtru in cuprinsul careia se regaseste aprecierea intrunirii exigentelor de legalitate a recursului cercetate in procedura de filtrare are caracter interlocutoriu, in sensul art. 235 NCPC, astfel incat nu este posibila reevaluarea vreunui aspect cu ocazia solutionarii pe fond a recursului. Astfel fiind, intrucat completul de filtru a pronuntat o incheiere de admitere in principiu, prin care a constatat si faptul ca motivele de casare invocate se incadreaza in cazurile din art. 488 NCPC, fixand termen in sedinta publica pe temeiul art. 493 alin. (7), exceptia nulitatii recursului invocata de catre partea intimata prin intampinare tocmai in considerarea neintrunirii cazurilor din art. 488, nu poate fi reiterata in sedinta publica.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, la data de 2.05.2013, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat in judecata parata S.C. B. S.R.L., solicitand obligarea paratei sa inceteze orice act de folosire in activitatea sa comerciala a marcilor inregistrate A. S.A., marci ce apartin exclusiv grupului A., a insemnelor ``Petrom`` si respectiv a elementelor figurative, culorile galben si albastru in dispunerea specifica statiilor A.; obligarea paratei sa rebrenduiasca, pe cheltuiala proprie, statia de distributie a produselor petroliere pe care o detine, astfel incat sa nu mai poarte semne identice sau similare cu marcile ``Petrom``; obligarea paratei la publicarea hotararii judecatoresti intr-un cotidian de circulatie nationala, pe cheltuiala sa.

In drept, au fost invocate prevederile art. 36 alin. 1, alin. 2 lit. a) si b) si alin. 3 din Legea nr. 84/1998; art. 5 par. 1 si 3 lit. b din Directiva 2008/95/CE; art. 9 par. 1 si 3 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 privind marca comunitara; art. 11 alin. 1 lit. a) si art. 16 alin. 1 din OUG nr. 100/2005.

Prin sentinta nr. 1990 din 28.11.2013, Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a civila a respins ca neintemeiata actiunea .

In motivarea sentintei, s-a retinut ca reclamanta este titulara mai multor marci nationale sau comunitare, verbale sau combinate, constand in elementul verbal ``Petrom esenta miscarii``, scrise cu culoarea albastra si litera ``P`` cu culoare galbena, in interiorul careia se afla un cap de lup stilizat, de culoare rosie, pentru mai multe clase de produse si servicii, inclusiv clasele 4, 35, 37, 39 si 43.

Pentru aceleasi clase de produse si servicii, reclamanta are inregistrate si marca nationala nr. 112376/23.08.2010, marca figurativa constand in combinatia de culori galben si albastru, sub forma a doua patrate suprapuse, precum si marca nationala nr. 112086/14.09.2010, marca figurativa constand din imaginea unei statii de distributie, in culorile galben si albastru.

In aceasta calitate, reclamanta are drepturile recunoscute de art. 36 din Legea nr. 84/1998, pe care le-a invocat in cuprinsul actiunii, dispozitii similare regasindu-se si in art. 9 par.1 si 3 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 privind marca comunitara, invocate de asemenea de reclamanta.

Tribunalul a apreciat ca nu sunt incidente dispozitiile art. 36 alin. (2) din lege, intrucat, pe de o parte, nu este intrunita niciuna dintre ipotezele de la lit. a), b) sau c), iar, pe de alta parte, reclamanta nu a facut dovada faptelor de incalcare savarsite de catre parata.

Astfel, sub primul aspect retinut, tribunalul a avut in vedere ca marca nationala nr. 112086/14.09.2010, marca figurativa constand din imaginea unei statii de distributie A., in culorile galben si albastru, are o anumita reprezentare, respectiv un numar de 4 piloni de sustinere dispusi in linie dreapta, care sustin o copertina pe care se afla scris cu litere mari de culoare albastra ``Petrom``, in spatele carora se afla o alta constructie.

Din plansele foto a rezultat ca statia de carburant a paratei este vopsita in culorile albastru (pentru pilonii de sustinere si dunga de pe mijlocul copertinei) si galben (pentru copertina), purtand in mijloc denumirea scrisa cu litere mari de culoare galbena a societatii B.

Prin urmare, nu a putut fi retinuta identitatea semnelor in conflict, nefiind incidenta ipoteza art. 36 alin. (2) lit. a) din lege.

De asemenea, tribunalul a avut in vedere faptul ca pe statia de carburant apartinand paratei exista sigla B., scrisa cu culoarea galben, chiar pe mijlocul copertinei, intrerupand linia albastra, astfel incat este foarte vizibila si inlatura riscul de confuzie la care face referire art. 36 lit. b) din Legea nr. 84/1998.

In ceea ce priveste notorietatea marcilor ``Petrom``, aceasta trebuia demonstrata dupa criteriile prevazute de art. 19 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 si trebuia sa se refere la marcile nationale nr. 112376/23.08.2010 si nr. 112086/14.09.2010, iar nu la celelalte marci ``Petrom``.

In acest sens, tribunalul a retinut ca reclamanta nu ar putea invoca notorietatea celorlalte marci ale sale care folosesc combinatia de culori galben si albastru, intrucat distinctivitatea si cunoasterea acestor marci este data de alte elemente, respectiv de elementul verbal ``Petrom`` si de elementul figurativ litera ``P`` cu culoare galbena, in interiorul careia se afla un cap de lup stilizat, de culoare rosie, iar nu de combinatia de culori galben-albastru si de reprezentarea statiei de carburanti.

Prin urmare, nu a putut fi retinuta nici incidenta ipotezei art. 36 alin. (2) lit. c) din lege.

Sub cel de-al doilea aspect mentionat, Tribunalul a avut in vedere ca prin inscrisurile depuse, anexate intampinarii, parata a facut dovada faptului ca forma si culorile alese pentru statia de distributie carburanti, au fost utilizate de catre parata inca dinainte de incheierea contractului de prestari servicii din 28.09.2006 pentru modernizarea Statiei cu Agentia de Publicitate S.C. C. S.R.L.

Prin urmare, a considerat tribunalul ca parata a utilizat aceasta combinatie de culori galben si albastru, precum si dispunerea culorilor pentru statia de carburanti in forma albastru pentru piloanele de sustinere si galben si albastru pentru copertina, inainte de inregistrarea marcilor reclamantei, fiind incidente dispozitiile art. 37 alin. (1) din lege, potrivit carora ``Solicitantul cererii de inregistrare a marcii poate cere ca tertilor sa le fie interzisa efectuarea actelor prevazute la art. 36 alin. (2) numai dupa publicarea acesteia``.

Or, in cauza, actul de utilizare de catre parata a culorilor galben si albastru pentru statia sa de carburanti a fost realizat mult anterior inregistrarii de catre reclamanta a marcilor nationale mentionate, in contextul in care aceste culori erau folosite la nivel national pentru statiile de carburanti, fara a reprezenta o parte a brandului detinatoarei de la acel moment, fosta societate A.

Tribunalul a apreciat ca nu se poate dispune obligarea paratei sa schimbe semnele folosite cu mult inainte de inregistrarea marcilor reclamantei, pentru identitate de ratiune cu ipoteza reglementata de art. 6 alin. (4) lit. b) din lege, care, desi in materia anularii, vizeaza protectia drepturilor decurgand dintr-o marca neinregistrata sau dintr-un alt semn utilizat in activitatea comerciala care au fost dobandite inainte de data de depozit a cererii de inregistrare a marcii.

Totodata, Tribunalul a avut in vedere dispozitiile art. 39 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din lege, in conditiile in care pe statia de carburant apartinand paratei exista sigla acesteia scrisa cu culoarea galben, chiar pe mijlocul copertinei, iar folosirea acesteia, in contextul relevat anterior, a fost facuta, fara indoiala, conform bunelor practici din domeniul industrial ori comercial, in sensul dispozitiilor mentionate.

Sub un ultim aspect, Tribunalul a apreciat ca reclamanta nu ar putea invoca anterioritatea celorlalte marci ale sale care folosesc combinatia de culori galben si albastru, intrucat distinctivitatea si cunoasterea acestor marci este data de elementul verbal ``Petrom`` si de elementul figurativ litera ``P`` cu culoare galbena, in interiorul careia se afla un cap de lup stilizat, de culoare rosie.

Combinatiile de culori pot fi inregistrate distinct ca marca doar daca sunt speciale ca si nuante sau dispunere pentru a avea asigurata distinctivitatea, cum este cazul marcilor nr. 112376/23.08.2010 si nr. 112086/14.09.2010, care insa sunt ulterioare folosirii de catre parata.

Prin urmare, nu s-a putut retine anterioritatea celorlalte marci ale reclamantei, doar pentru motivul ca acestea folosesc culorile, galben si albastru, indiferent de modul in care sunt folosite.

In consecinta, constatand ca nu sunt intrunite cerintele art. 36 din Legea nr. 84/1998, Tribunalul a respins actiunea ca neintemeiata, sub toate petitele formulate, intrucat in conditiile in care nu poate fi retinuta savarsirea unei actiuni ilicite in sensul art. 36 din lege, nu pot fi retinute modalitatile de reparatie reglementate de art. 11 alin. (1) lit. a) si art. 16 alin. (1) din OUG nr. 100/2005 invocate de reclamanta.

Prin decizia nr. 370 din 8.10.2014, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila a admis apelul declarat de catre reclamanta. A schimbat sentinta in tot, a admis actiunea, a dispus obligarea paratei sa inceteze orice act de folosire in activitatea sa comerciala a semnelor similare cu marcile reclamantei si sa schimbe pe cheltuiala proprie infatisarea statiei de distributie a produselor petroliere pe care o detine, astfel incat sa nu mai poarte semne identice sau similare cu marcile reclamantei mai sus amintite.

A respins celelalte capete de cerere, constatand ca in speta reparatia acordata prin cele mai sus aratate este suficienta si ca nu este necesara si publicarea hotararii.

Pentru a decide astfel, instanta de apel a constatat ca prima instanta a apreciat in mod corect ca nu exista identitate intre semnele folosite de parata si marcile invocate de reclamanta, dar a aplicat in mod gresit prevederile art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998, care sunt incidente in cauza, in sensul recunoasterii posibilitatii reclamantei de a se opune la folosirea semnului similar cu marcile sale, pentru produse si servicii identice, deoarece exista risc de confuzie.

Astfel, din plansele fotografice depuse la dosarul de fond rezulta situatia de fapt, necontestata de catre intimata-parata, a folosirii de catre aceasta din urma a unei statii de comercializare a produselor petroliere - carburanti pentru autovehicule - ce cuprinde o copertina (deasupra celor doua pompe destinate alimentarii cu carburanti) de culoarea galbena, cu doua linii orizontale de culoare albastra si rosie, intrerupte de denumirea intimatei B., scrisa cu litere rosii, copertina ce este sprijinita pe 6 stalpi de culoare albastra asezati in doua randuri paralele, alaturi aflandu-se semnul care marcheaza prezenta statiei, un indicator paralelipipedic de culoare galbena ce cuprinde denumirea intimatei, tipurile de carburant comercializate (scrise pe fond galben cu caractere de diferite culori) si preturile acestora (scrise pe fond albastru), precum si mentiunile privind functionarea non-stop a statiei si privind comercializarea de produse petroliere provenite de la reclamanta A.

Marca nationala figurativa nr. 112086 acorda reclamantei protectie pentru infatisarea unei statii de comercializare a produselor petroliere constand intr-o cladire insotita de trei pompe de alimentare pentru carburant, deasupra carora se gaseste o copertina de culoare galbena, cu o dunga orizontala de culoare albastra, intrerupta de denumirea reclamantei scrisa cu litere de culoare albastra, copertina sprijinita pe patru stalpi de culoare albastra asezati in linie, alaturi de semnul paralelipipedic ce semnaleaza prezenta statiei, de culoare albastra, ce cuprinde lista carburantilor comercializati si pretul, scrise cu culoare galbena, precum si semnul ``Petrom`` protejat si in cadrul marcii nationale figurative 73263 si al marcii comunitare nr. 004697835.

Aceste din urma inregistrari protejeaza elementul figurativ constand in litera P de culoare galbena, avand in interior capul de lup stilizat, de culoare rosie, precum si elementul verbal ``Petrom``, scris cu caractere specifice de culoare albastra, alaturi de alte elemente verbale, respectiv Member of A. Group - pentru inregistrarea comunitara si ``Esenta miscarii`` pentru marca nationala.

Marca nationala figurativa nr. 112376 acorda reclamantei protectie pentru combinatia culorilor galben (pantone 012C) si albastru (pantone 295C).

Toate marcile descrise sunt inregistrate pentru clasele de produse sau servicii 4 (uleiuri si grasimi industriale, lubrifianti, combustibili inclusiv benzine pentru motoare), 35, 37 (repararea si mentinerea motoarelor vehiculelor, spalarea vehiculelor, intretinerea vehiculelor, alimentarea cu carburanti), 39 (livrarea, transportul si depozitarea combustibililor, gazului si lubrifiantilor pentru motoarele vehiculelor, transportul petrolului prin conducte) si 43 (cafenele si snack-baruri in statiile de distributie produse petroliere; servicii de furnizare alimente si bauturi pentru calatori in statiile de distributie a produselor petroliere) din clasificarea de la Nisa. O parte dintre marci sunt inregistrate si pentru alte clase de produse sau servicii, lipsite de relevanta pentru analiza din speta.

Examinand comparativ marcile reclamantei si semnele folosite de parata, instanta de apel a constatat ca intre statia de comercializare a carburantilor detinuta de aceasta din urma si marca nationala nr. 112086 exista un grad ridicat de similaritate vizuala, rezultat din folosirea copertinei de culoare galbena cu dunga orizontala albastra, a stalpilor de sustinere de culoare albastra si a indicatorului ce semnaleaza prezenta statiei ce foloseste combinatia dintre culorile albastru si galben.

Instanta de apel a retinut, totodata, ca exista diferente intre semnele in discutie, constand in existenta unei dungi orizontale de culoare rosie pe copertina folosita de parata, in scrierea cu caractere rosii a denumirii societatii parate pe copertina, iar indicatorul nu are culorile galben si albastru dispuse in aceeasi maniera ca marca nationala, avand totodata si elemente de alte culori.

Vazand existenta unor diferente intre semnele in conflict, instanta a retinut ca la determinarea existentei riscului de confuzie se au, insa, in vedere elemente concrete ce caracterizeaza consumatorii carora li se adreseaza produsele sau serviciile pentru care marcile reclamantei apelante sunt protejate.

In acest context, s-a retinut ca parata foloseste semnul a carui interzicere se solicita pentru servicii incluse printre cele pentru care reclamanta a obtinut protectie prin inregistrarea marcilor mai sus amintite, si anume pentru comert cu carburanti pentru autovehicule.

Astfel, carburantii si uleiurile pentru motoare, precum si serviciile cuprinse in clasele mai sus enumerate, legate de comercializarea carburantilor, se adreseaza publicului larg, oricarei persoane care detine sau foloseste un autovehicul si este, deci, tinuta a alimenta vehiculul cu carburanti in cursul unei calatorii.

Or, semnul analizat este perceput de conducatorul autovehiculului inca de la o distanta considerabila, detaliile nesemnificative nefiind sesizate din mers, astfel incat elementele relevante sunt cele care formeaza impresia generala, in speta combinatia de culori galben si albastru, folosita de intimata parata intr-o modalitate foarte asemanatoare cu reprezentarea pentru care apelanta detine protectie, atat prin inregistrarea marcii figurative nr. 112086, cat si a marcii nationale nr.112376.

Mai mult, pe indicatorul statiei este reprodus elementul verbal ``Petrom``, cuprins in CTM 004697835 si MN 73263, cu caracterele acolo folosite.

De aceea, instanta de apel a apreciat ca existenta unui numar diferit de stalpi care sustin copertina ori dispunerea acestora in paralel sau in linie nu reprezinta elemente care sa distinga semnul folosit de parata fata de cel pentru care reclamanta justifica protectie, nefiind determinante in ansamblul figurativ protejat, iar scrierea denumirii paratei cu litere rosii, nefiind perceptibila de catre consumator decat atunci cand se apropie de statie, nu influenteaza imaginea formata, care este puternic similara cu cea protejata.

In plus, asa cum doctrina a retinut, consumatorul nu are in fata in acelasi timp ambele semne, astfel incat imaginea memorata nu va fi intocmai cu cea reprezentata in certificatele de inregistrare a marcii, ci va cuprinde doar elementele vizuale semnificative ale acesteia.

Se creeaza, astfel, riscul de confuzie, in conditiile in care produsele si serviciile pentru care marca este protejata (respectiv semnul paratei este folosit) sunt unele de larg consum, iar gradul de atentie al consumatorului nu este foarte ridicat, decizia de a alege comerciantul de produse petroliere fiind luata, foarte frecvent, in timpul calatoriei, la momentul observarii (de la distanta) a statiei amplasate pe traseu, fara o observare de aproape a detaliilor statiei.

Mai mult decat atat, chiar fiind observate diferentele fata de statia reclamantei, inclusiv inscrierea pe copertina a denumirii comerciale B., prezenta indicatiei ca produsele petroliere comercializate sunt produse de reclamanta A. contribuie semnificativ la riscul de confuzie, in forma asocierii comerciantului parat cu producatorul reclamant, titular al marcilor, deoarece consumatorul, vazand o statie ce foloseste combinatia de culori galben-albastru, protejata in beneficiul reclamantei si unde se vand produse sale, va putea usor sa considere ca exista o legatura economica intre cele doua societati.

Instanta de apel a constatat, totodata, ca art. 37 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 nu este incident, deoarece textul este aplicabil unei alte ipoteze decat cea intalnita in cauza, reglementand protectia (provizorie) de care beneficiaza titularul cererii de inregistrare a marcii, ulterior publicarii acestei cereri (sub conditia rezolutorie a inregistrarii ulterioare).

Prin urmare, imprejurarea constatata de tribunal, ca parata folosea semnul in discutie anterior momentului de la care reclamanta poate pretinde exclusivitatea decurgand din inregistrare, nu are legatura cu textul amintit, deoarece acesta se refera la momentul de la care titularul cererii se poate opune folosirii semnului, iar la data formularii actiunii pendinte marcile erau deja inregistrate si efectele hotararii nu se produc retroactiv, ci numai de la data la care aceasta a devenit executorie.

Nici prevederile art. 6 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 84/1998 nu sunt incidente: pe de o parte, in cauza nu se discuta despre niciuna dintre cele doua ipoteze vizate (inregistrarea marcii ulterioare ori anularea marcii inregistrate), astfel ca textul nu confera vreun drept paratei intimate; pe de alta parte, pentru a fi retinuta ipoteza textului este necesar ca folosirea anterioara de catre parata a semnului in discutie sa ii confere acesteia dreptul de a interzice utilizarea marcii ulterioare.

Or, conform legii nationale, folosirea semnului nu confera dreptul de a interzice utilizarea marcii inregistrate de catre reclamanta, astfel incat in mod gresit a retinut prima instanta incidenta acestui text.

De asemenea, in mod nefondat s-a retinut si incidenta art. 39 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Legea nr. 84/1998, deoarece, fara a contesta ca inscrierea denumirii B. pe copertina statiei s-a facut conform bunelor practici comerciale, textul alin. (1) lit. a) se refera la folosirea denumirii si adresei titularului marcii, si nu a propriei denumiri a paratei.

Instanta de apel a considerat ca fiind lipsit de relevanta si argumentul ca marcile care folosesc combinatia de galben si albastru nu sunt anterioare folosirii de catre parata a aceleiasi combinatii, deoarece s-a aratat deja ca simpla folosire (neinsotita de inregistrare) a unui semn nu este apta a genera in plan national un drept opozabil dreptului exclusiv al titularului de marca .

Impotriva deciziei mentionate, a declarat recurs parata, criticand-o pentru nelegalitate in temeiul art. 488 pct. 8 NCPC si sustinand, in esenta, urmatoarele:

Instanta de apel a retinut, in mod gresit, incidenta prevederilor art. 36 din Legea nr. 84/1998, in absenta identitatii intre semnele folosite de catre reclamanta, respectiv de catre parata, precum si a riscului de confuzie.

Astfel, din dovezile depuse la dosarul cauzei (planse foto color, descriere statie, proiect modernizare, etc.), de care instanta de apel nu a tinut cont, reies diferentele intre semne, constand in modul de dispunere a pilonilor, culoarea cu care este scris numele firmei B. pe copertina, anume galbena si nu albastra, ca in cazul reclamantei, nuantele de galben si albastru.

Pe de alta parte, distinctivitatea marcii invocate de catre reclamanta este data de alte elemente figurative, respectiv litera P de culoare galbena, in interiorul careia se afla un cap de lup stilizat, de culoare rosie si nu de combinatia de culori galben si albastru.

Recurenta a sustinut, totodata, ca reclamanta nu a facut dovada notorietatii marcilor nationale nr. 112376/2010 si nr. 112086/2010.

Instanta de apel, in mod gresit, a considerat ca prevederile art. 37 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 nu sunt incidente in cauza, in conditiile in care sigla societatii SC B. SRL, ca element de identificare, a fost si este folosita conform cu bunele practici din domeniul industrial si comercial, cu mult inainte ca marcile reclamantei sa fi fost inregistrate.

De asemenea, forma si culorile alese pentru statia de distributie carburanti SC B. S.R.L., au fost utilizate de catre parata inca inainte de incheierea contractului de prestari servicii din 28.09.2006 pentru modernizarea statiei de catre Agentia de publicitate S.C. C. S.R.L.

Prin intampinare, intimata reclamanta a invocat exceptia nulitatii recursului, intrucat motivele de recurs nu pot fi incadrate in cazurile prevazute de art. 488 NCPC.

Prin incheierea din camera de consiliu de la data de 18.03.2016, Inalta Curte a admis in principiu recursul declarat de catre parata SC B. SRL, fata de dispozitiile art. 493 alin. (7) NCPC si de continutul raportului asupra admisibilitatii in principiu a recursului, prin care s-a constatat indeplinirea tuturor conditiilor de fond si de forma prevazute de art. 493 alin. (3) NCPC, inclusiv incadrarea motivelor de recurs vizand incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material in cazul descris de art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC.

Fata de exceptia nulitatii recursului invocata de catre intimata reclamanta, Inalta Curte constata ca nu este fondata.

Potrivit art. 489 alin. (2) NCPC, in cazul in care motivele de recurs invocate nu se incadreaza in motivele de casare prevazute la art. 488, opereaza sanctiunea nulitatii recursului.

Aceeasi sanctiune este aplicabila si unui recurs de competenta Inaltei Curti, atunci cand motivele de casare invocate si dezvoltarea lor nu se incadreaza in cele prevazute la art. 488 NCPC, art. 493 alin. (5) NCPC reglementand in mod explicit solutia de anulare a recursului in acest caz.

In acelasi timp, este de retinut ca, in situatia unui recurs ce se solutioneaza de catre Inalta Curte, verificarea si analizarea incadrarii motivelor de recurs invocate in cazurile din art. 488 NCPC au loc in procedura de filtrare a recursului, astfel incat sanctiunea in discutie este aplicata chiar de catre completul de filtru, pe temeiul art. 493 alin. (5) mentionat anterior.

Daca toti membrii completului de filtru sunt de acord ca recursul este admisibil, inclusiv din

perspectiva formularii unor motive de nelegalitate circumscrise art. 488 NCPC, recursul urmeaza a fi solutionat pe fond, in conditiile art. 493 alin. (6) [chiar de catre completul de filtru] sau (7) [in sedinta publica si cu citarea partilor], dupa caz.

Incheierea de admitere in principiu de catre completul de filtru in cuprinsul careia se regaseste aprecierea intrunirii exigentelor de legalitate a recursului cercetate in procedura de filtrare are caracter interlocutoriu, in sensul art. 235 NCPC, astfel incat nu este posibila reevaluarea vreunui aspect cu ocazia solutionarii pe fond a recursului.

Intrucat, in cauza, completul de filtru a pronuntat o incheiere de admitere in principiu, prin care a constatat si faptul ca motivele de casare invocate se incadreaza in cazurile din art. 488 NCPC, fixand termen in sedinta publica pe temeiul art. 493 alin. (7), exceptia nulitatii recursului invocata de catre intimata - reclamanta prin intampinare tocmai in considerarea neintrunirii cazurilor din art. 488 nu poate fi reiterata in sedinta publica, motiv pentru care Inalta Curte o va respinge.

Examinand decizia recurata prin prisma criticilor formulate si a actelor dosarului, Inalta Curte constata urmatoarele:

Prin motivele de recurs, parata a criticat, in primul rand, retinerea incidentei dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 84/1998 de catre instanta de apel, prin dispozitiile de obligare a paratei la incetarea actelor de incalcare a dreptului reclamantei asupra a patru marci inregistrate si de inlaturare a efectelor incalcarii.

Recurenta a sustinut ca instanta de apel a ignorat diferentele semnificative intre semnele comparate si nu a tinut cont de faptul ca elementul figurativ constand in combinatia de culori galben si albastru nu are caracter distinctiv in cadrul marcilor reclamantei.

Aceste sustineri pun in discutie criteriile de apreciere aplicate de catre instanta de apel pentru aprecierea similaritatii semnelor comparate in cadrul actiunii in contrafacere si a riscului de confuzie in perceptia consumatorilor intre semnul utilizat de catre parata si marcile reclamantei, in conditiile in care existenta unui asemenea risc de confuzie este determinant pentru retinerea incidentei dispozitiilor art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Este de precizat, in prealabil, ca, desi recurenta face referire la identitatea semnelor, are in vedere, de fapt, similaritatea acestora, dat fiind ca art. 36 alin. (2) lit. b) din lege, aplicate prin decizia recurata, prevede, drept conditii pentru retinerea unei incalcari a dreptului exclusiv asupra marcii, fie identitatea, fie similaritatea semnelor, alaturi de similaritatea produselor/serviciilor si existenta riscului de confuzie, incluzand si riscul de asociere, iar instanta de apel a retinut existenta similaritatii semnelor.

Analiza comparativa, in vederea determinarii similaritatii intre semne si a riscului de confuzie, incluzand si riscul de asociere, intre marca reclamantei si semnul paratei, concorda cu stabilirea situatiei de fapt in cauza, ceea ce inseamna ca aceasta instanta de recurs nu poate cenzura rezultatul insusi al compararii, dat fiind ca atributiile Inaltei Curti ca instanta de control judiciar sunt circumscrise verificarii exclusiv a legalitatii deciziei recurate, prin prisma motivelor expres si limitativ prevazute de art. 488 NCPC, nu si a temeiniciei acesteia, respectiv a reevaluarii situatiei de fapt . Pe de alta parte, eventuala admitere a recursului ar conduce la casarea deciziei recurate si, ca regula, la trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel (situatiile de exceptie in care Inalta Curte retine cauza spre rejudecare, explicit descrise in art. 497 teza finala NCPC, vizand casarea pentru motivele de recurs din art. 488 alin. 1 pct. 4 si 7 NCPC).

In raport de invocarea prin motivele de recurs a cazului prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC, privind incalcarea sau aplicarea gresita de catre instanta de apel a normelor de drept material, Inalta Curte va verifica doar criteriile aplicate de catre instanta de apel in examinarea comparativa a semnelor pentru determinarea similaritatii si, eventual, a riscului de confuzie.

In acest context, urmeaza a se tine cont de jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene formata in interpretarea regulamentului privind marca comunitara si a directivei vizand armonizarea legislatiilor nationale referitoare la marci, chiar daca, in cauza, trei dintre marcile pe care se intemeiaza pretentiile reclamantei sunt protejate exclusiv pe teritoriul Romaniei.

In aplicarea principiului efectivitatii, care guverneaza dreptul Uniunii Europene, normele referitoare la marci care reglementeaza aceeasi materie, atat cele din legislatia nationala, cat si din cea comunitara, trebuie interpretate in acelasi mod. De altfel, CJUE a aratat explicit ca se impune o aplicare coerenta a diferitor norme care, in ordinea juridica a Uniunii, au ca obiect marcile, deoarece au acelasi obiectiv, anume instituirea si functionarea pietei interne, ceea ce atrage necesitatea unei interactiuni armonizate a celor doua sisteme de marci comunitare si nationale (hotararea din cauza Malayisia Diary Industries C-320/12, pgf. 35).

Mai mult, reclamanta a pretins in prezenta cauza incalcarea dreptului sau exclusiv si asupra unei marci comunitare (nr. 004697835), instanta de apel a admis pretentiile reclamantei si din aceasta perspectiva, iar art. 9 alin. (1) lit. b) din Regulamentul marcii comunitare nr. 207/2009 coincide in continut cu art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

In raport de motivele de recurs formulate, nu reiese ca instanta de apel ar fi ignorat criteriile de determinare a similaritatii semnelor si a riscului de confuzie sau ar fi aplicat criterii gresite.

Potrivit jurisprudentei constante a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, aprecierea globala a riscului de confuzie trebuie sa se intemeieze, in ceea ce priveste similaritatea vizuala, auditiva sau conceptuala, dupa caz, a semnelor comparate, pe impresia de ansamblu produsa de aceste semne in perceptia consumatorului mediu, tinandu-se cont de elementele distinctive si dominante. Publicul relevant percepe o marca, in mod normal, ca pe un tot si nu procedeaza la o examinare a diferitor detalii ale marcii sau ale unui semn utilizat ca marca (de exemplu, hotararile pronuntate in cauzele C - 251/95 Sabel, C- 193/06 NestlA�, C - 334/05 Shaker, C - 591/12 Bimbo), cu atat mai mult cu cat consumatorul nu are intotdeauna posibilitatea sa studieze semnele concomitent.

Asadar, este esential ca aprecierea riscului de confuzie sa fie stabilit in raport de perceptia publicului relevant, ceea ce presupune determinarea categoriei de consumatori ai produselor si/sau serviciilor pe care sunt aplicate semnele comparate.

In acelasi timp, este de retinut ca, in examinarea comparativa a semnelor, se tine cont de componentele, chiar daca nu sunt dominante, cu conditia sa nu fie neglijabile (pot fi mentionate aceleasi hotarari pronuntate de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene, relevandu-se o jurisprudenta constanta in acest sens).

In ceea ce priveste publicul relevant, instanta de apel a stabilit ca, in speta, consumatorul mediu al carburantilor si uleiurilor pentru motoare, precum si al serviciilor legate de comercializarea carburantilor este reprezentat de orice persoana care detine sau foloseste un autovehicul si este, deci, tinuta a alimenta vehiculul cu carburanti in cursul unei calatorii.

S-a avut, astfel, in vedere perceptia acestui consumator care percepe statia de carburanti a paratei de la o distanta considerabila si trebuie sa ia o decizie in privinta opririi pentru alimentarea vehiculului.

Recurenta - parata nu a criticat aprecierea instantei de apel referitoare la publicul relevant, astfel incat, pornind de la premisa astfel stabilita, instanta de apel a determinat, in mod corect, componentele relevante in impresia de ansamblu pe care o produce semnul paratei ca fiind cele pe care conducatorul vehiculului le percepe la momentul deciziei alimentarii cu carburant la statia identificata de la distanta.

De asemenea, instanta de apel a considerat in mod corect ca fiind neglijabile in perceptia consumatorului detaliile pe care nu le sesizeaza la acel moment si pe care nu le mai observa nici ulterior, cand a luat deja decizia de alimentare la acea statie si se concentreaza pe operatiunile legate de alimentarea vehiculului.

Or, culorile sunt elementele percepute cel mai clar de la distanta, cu atat mai mult atunci cand sunt combinate, iar culorile sunt contrastante, precum in combinatia de galben si albastru din speta, in legatura cu care instanta de apel a retinut ca este folosita de catre parata la statia de carburant intr-o modalitate asemanatoare cu reprezentarea pentru care reclamanta detine protectie prin marcile inregistrate, respectiv prin folosirea copertinei de culoare galbena cu dunga orizontala albastra, a stalpilor de sustinere de culoare albastra si a indicatorului ce semnaleaza prezenta statiei ce foloseste combinatia dintre culorile albastru si galben. Data fiind aceasta situatie de fapt, ce nu poate fi cenzurata de catre instanta de control judiciar, detalii precum numarul de stalpi care sustin copertina ori dispunerea acestora in paralel sau in linie - mentionate prin motivele de recurs ca diferente - au fost considerate in mod corect drept elemente neglijabile si inlaturate din examinarea comparativa a semnelor.

Este de precizat ca in certificatele de inregistrare privind marcile reclamantei (cu exceptia marcii nationale nr. 112376) culorile revendicate albastru si galben sunt mentionate fara referire la anumita nuanta identificata printr-un cod, astfel incat protectia obtinuta prin inregistrare nu a fost limitata la anumite nuante sau tonuri ale culorilor. Ca atare, este lipsita de relevanta imprejurarea semnalata prin motivele de recurs, in sensul ca parata foloseste nuante diferite de galben si albastru.

Urmeaza a fi inlaturata, de asemenea, sustinerea recurentei - parate privind absenta caracterului distinctiv al combinatiei de culori in cadrul marcilor reclamantei.

Daca recurenta s-a referit chiar la distinctivitatea elementului figurativ in sensul art. 2 din Legea nr. 84/1998, se observa ca sustinerea nu a fost argumentata in sensul inaptitudinii componentei de a distinge produsele sau serviciile reclamantei de cele ale altor intreprinderi.

In masura in care recurenta a avut in vedere caracterul dominant al acestui element in impresia de ansamblu produsa in perceptia publicului de catre marcile reclamantei, se constata ca, si in cazul in care s-ar retine absenta pozitiei dominante in cadrul semnului complex, doar acest fapt nu este suficient prin el insusi pentru ca respectivul element sa nu fie luat in considerare in impresia de ansamblu produsa de semnul complex, daca poate fi perceput de catre consumator si are o anumita pondere in imaginea produsa de semn. Aceasta apreciere reflecta criteriul regasit in jurisprudenta constata a CJUE, aratat deja in prezentele considerente, in sensul ca in evaluarea globala a riscului de confuzie se tine cont, in principiu, de toate componentele, cu exceptia celor neglijabile.

Or, fara a dezvolta considerente referitoare la fiecare marca a reclamantei in parte, in conditiile in care recurenta a facut referire doar la marca nr. 004697835 (ce contine capul de lup stilizat si litera P) si fara a argumenta eventualul caracter neglijabil al combinatiei de culori, este suficient sa se mentioneze ca aceasta combinatie cromatica se regaseste in toate cele patru marci si este protejata ca atare, reprezentand, asadar, o caracteristica esentiala a acestora, motiv pentru care nu poate fi considerata neglijabila si nici ignorata in impresia de ansamblu.

Fata de considerentele expuse, nu poate fi infirmata constatarea instantei de apel in sensul gradului mare de asemanare dintre semnele comparate si al existentei riscului de confuzie, avandu-se in vedere si faptul ca, pentru a retine existenta acestuia, instanta de apel a tinut cont nu numai de similaritatea semnelor, ci de toti factorii relevanti, iar motivele de recurs au vizat doar aspectele analizate anterior.

In consecinta, sustinerile paratei privind incalcarea sau aplicarea gresita a prevederilor art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 84/1998 sunt nefondate si vor fi respinse.

Se constata ca recurenta a criticat, in al doilea rand, neaplicarea de catre instanta de apel a prevederilor art. 37 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, potrivit carora ``solicitantul cererii de inregistrare a marcii poate cere ca tertilor sa le fie interzisa efectuarea actelor prevazute la art. 36 alin. (2) numai dupa publicarea acesteia``.

Instanta de apel a verificat incidenta acestei norme in cauza si a constatat ca nu sunt intrunite conditiile sale de aplicare, deoarece norma are in vedere momentul de la care titularul cererii se poate opune folosirii semnului, respectiv doar dupa publicarea cererii de inregistrare a marcii.

Recurenta - parata nu a formulat critici pe acest aspect, astfel incat se retine ca singura imprejurare relevanta in contextul conditiilor de aplicare a normei invocate este aceea a formularii cererii de chemare in judecata dupa momentul publicarii cererilor de inregistrare a marcilor pe care se intemeiaza pretentiile deduse judecatii.

Or, cat timp recurenta nu a contestat ca prezenta cerere in contrafacere a fost formulata dupa momentul prevazut de lege, ci a reiterat imprejurari de fapt ce au fost considerate nerelevante de catre instanta de apel, urmeaza ca si sustinerile referitoare la art. 37 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 sunt nefondate si vor fi respinse ca atare.

Fata de toate considerentele expuse, Inalta Curte a respins recursul ca nefondat, pe temeiul art. 496 NCPC.