Reorganizarea societatii. Nulitatea absoluta a deciziei de concediere pentru lipsa criteriilor de selectie a salariatilor

Constata ca prin actiunea inregistrata sub nr. XXXXXXXX/2016 pe rolul Tribunalului Arges, reclamantul D. D., in contradictoriu cu parata S. C. L. D. A. Romania S. R. L., a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 5800/14.10.2013, reintegrarea sa pe postul avut anterior, plata unei despagubiri egala cu salariile indexate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, incepand cu data desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva, cu cheltuieli de judecata .

Reclamantul a aratat ca a fost angajatul paratei, in functia de pregatitor completator - FST/KSK in departamentul PIT-PAA 351 Pregatire si alimentare materiale, DLR 304 si, in acelasi timp, a facut parte din conducerea Sindicatului Liber al Lucratorilor de Cablaje (SLLC). Apreciaza ca decizia de concediere este lovita de nulitate, deoarece nu au fost respectate dispozitiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii (cauza concedierii nefiind reala si serioasa), cele ale art. 220 din cod, coroborate cu cele ale art. 153 din CCM la nivel de unitate 2012-2013 (incalcarea interdictiei de concediere a liderilor sindicali), ca au fost incalcate dispozitiile art. 69-72 din Codul muncii precum si cele ale art. 76 lit. a si c din cod (desi au fost enumerate criteriile de selectie nu s-a indicat care au fost aplicate reclamantului) si ale art. 123 pct. 3 din CCM (consultarea sindicatului in cazul in care 2 sau mai multe persoane salariate sunt in aceeasi situatie).

Prin intampinarea formulata, parata a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, aratand ca: urmare a evaluarii costurilor de productie, societatea a hotarat restrangerea activitatii la sediul sau din Pitesti si desfiintarea a 300 de posturi, in acest sens implementand o procedura de concediere colectiva ce a afectat inclusiv raportul de munca al reclamantului, fiind desfiintate posturi din Departamentul PIT-PAA 351 Pregatire si Alimentare materiale - DLR 304; societatea a notificat sindicatelor intentia de efectuare a concedierii colective, notificare ce a fost inregistrata la ITM Arges si la AJOFM Arges la 31. 05. 2013; dupa finalizarea consultarilor cu sindicatele au fost notificate atat sindicatele, cat si autoritatile competente cu privire la decizia de aplicare a masurii de concediere colectiva, solicitandu-se sprijinul AJOFM Arges; a fost decisa desfiintarea a 8 posturi pregatitor completator - FST/KSK in departamentul PIT-PAA 351 Pregatire si alimentare materiale, DLR 304; in urma aplicarii criteriilor de selectie societatea a determinat ocupantii celor 8 posturi desfiintate, printre care figureaza si reclamantul, caruia i-a fost acordata compensatia baneasca stabilita prin CCM la nivel de unitate, reprezentand 8 salarii medii brute pe unitate; concedierea are o cauza reala si serioasa, avand ca temei reorganizarea structurii interne a societatii, postul fiind desfiintat efectiv, neaparand in organigramele si statele de functii; singura persoana indreptatita sa aprecieze oportunitatea luarii masurii de desfiintare a locului de munca este angajatorul, nefiind necesara o situatie economica precara, iar oportunitatea reorganizarii societatii neputand fi cenzurata de instanta; reclamantul nu putea beneficia de protectie deoarece Adunarea generala SLLC nu este organul executiv al SLLC, ci Biroului Executiv, functia de membru in Adunarea generala SLLC nefiind una eligibila; din certificatul de grefa depus la dosar nu reiese ca la momentul concedierii reclamantul avea calitatea de membru in organul de conducere executiv al SLLC, ca atare nu putea beneficia de protectia asigurata de lege; criteriile de selectie au fost mentionate in decizia de concediere, iar rezultatul procesului de selectie aplicat pe baza acestor criterii se afla la dosarul cauzei.

Prin sentinta civila nr. 393 din 17 februarie 2015 a fost admisa actiunea, a fost anulata decizia nr. 5800/14.10.2013 emisa de parata, s-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul avut anterior concedierii si a fost obligata parata sa plateasca acestuia o despagubire egala cu salariul indexat, majorat si actualizat si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva, precum si cheltuieli de judecata in suma de 3. 000 lei.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca prin decizia nr. 5800/14.10.2013 parata a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului din functia de pregatitor completator - FST/KSK in departamentul PIT-PAA 351 Pregatire si alimentare materiale, DLR 304, in temeiul art. 65 din Codul muncii. S-a aratat in decizie ca motivul concedierii este determinat de necesitatea aducerii la indeplinire a masurilor dispuse prin Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor din data de 27. 05. 2013, prin care s-a decis reorganizarea activitatii societatii in sensul restrangerii acesteia ca urmare a cresterii costurilor cu personalul .

A apreciat tribunalul ca decizia de concediere nr. 5800/14.10.2013 concretizand o masura de desfacere a contractului individual de munca pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, trebuie sa fie deopotriva, legala si temeinica, iar analizarea cerintelor de legalitate prevaleaza celor referitoare la temeinicia deciziei.

Referitor la pretinsa interdictie de concediere a reclamantului pe motivul apartenentei la organele de conducere ale sindicatului (in Adunarea Generala, ca reprezentant 1/25 al salariatilor), instanta a retinut ca potrivit art. 220 din Codul muncii reprezentantilor alesi in organele de conducere ale sindicatelor li se asigura protectia legii contra oricaror forme de conditionare, constrangere sau limitare a exercitarii functiilor lor; pe toata durata exercitarii mandatului, reprezentantii alesi in organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediati pentru motive ce tin de indeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariatii din unitate .

Conform art. 18 din Statutul SLLC, Consiliul este organul deliberativ, iar potrivit art. 22 Biroul Executiv este organul de conducere cu caracter executiv al SLLC. Ca atare, a considerat instanta, reclamantul nu poate beneficia de protectia instituita de norma legala, deoarece nu face parte din organul de conducere al sindicatului, neavand deci aplicabilitate prevederile art. 220 din Codul muncii.

Referitor la conditiilor de legalitate impuse de prevederile art. 69-72 din Codul muncii, tribunalul a apreciat ca aceste dispozitii legale nu au fost incalcate, intrucat, cu documentele depuse in anexele 6-9 la intampinare, parata a facut dovada ca a parcurs procedura instituita de textele de lege.

Tribunalul a considerat ca nu poate aprecia asupra oportunitatii masurilor adoptate de catre societate, ci poate doar sa verifice daca aceste masuri indeplinesc cerintele impuse de art. 65 alin. 2 din Codul muncii, respectiv daca sunt reale si serioase.

Desfiintarea este efectiva atunci cand locul de munca este suprimat din structura angajatorului, cand nu se mai regaseste in organigrama acesteia ori in statul de functii, iar la dosar parata a depus organigramele anterioare si ulterioare concedierii reclamantului, din care reiese ca postul acestuia nu se mai regaseste.

In ceea ce priveste conditiile ca desfiintarea postului sa aiba o cauza reala si serioasa, aceasta presupune ca desfiintarea postului sa fie impusa de dificultati economice independente de vointa angajatorului si impusa din necesitati evidente pentru imbunatatirea activitatii si nu pentru disimularea realitatii. O alta conditie este aceea ca masura sa nu aiba legatura cu persoana salariatului concediat, pentru a nu permite incetarea contractului din vointa unilaterala a angajatorului pentru motive invocate arbitrar sau in mod abuziv. In cazul concedierii pentru motive care nu tin de persoana salariatului instanta poate sa verifice doar daca desfiintarea locului de munca are o cauza reala si serioasa si daca selectarea personalului s-a facut dupa criteriile prestabilite. Ea nu poate cenzura aceste criterii, selectarea fiind o apreciere libera a unitatii, ci poate doar sa verifice daca acele criterii prestabilite de catre angajator au fost corect aplicate personalului ce ocupa posturi din aceeasi categorie cu cel desfiintat.

In decizia de concediere a reclamantului au fost enumerate criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, insa nu s-a indicat in mod concret care dintre aceste criterii i-au fost aplicate in mod efectiv acestuia, pentru ca instanta sa poata verifica corecta lor aplicare. Ca atare, nu se poate spune daca alegerea reclamantului a fost una obiectiva, efectuata in urma aplicarii criteriilor de selectie, intrucat nu exista mentiuni in acest sens in decizie .

Pentru aceste considerente, instanta a apreciat ca masura concedierii reclamantului este netemeinica, nefiind intrunite conditiile prevazute de art. 65 din Codul muncii, astfel ca, in temeiul art. 80 alin. 1 din Codul muncii, a admis actiunea, conform celor aratate mai sus.

In termen legal parata a formulat apel impotriva solutiei pronuntate de tribunal, iar reclamantul a formulat apel impotriva considerentelor hotararii judecatoresti.

Parata a criticat sentinta instantei de fond dupa cum urmeaza:

In mod eronat s-a apreciat ca decizia de concediere ar fi trebuit sa indice, pe langa criteriile de selectie, modul concret in care acestea au fost aplicate efectiv, pentru ca instanta sa poata verifica corecta lor aplicare si daca alegerea intimatului a fost una obiectiva si corecta.

A sustinut apelanta ca decizia de concediere cuprinde, astfel cum prevede art. 76 lit. c din Codul muncii, criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, textul de lege neprevazand obligatia inserarii in decizie a modului concret de aplicare a acestor criterii . Ca atare, instanta nu putea sanctiona cu nulitatea o decizie pentru nerespectarea unei cerinte nereglementate de lege.

De altfel, societatea a intocmit o situatie a rezultatelor procesului de selectie pe baza criteriilor, care sa permita tocmai verificarea corectei aplicari a acestora si alegerea obiectiva a salariatilor concediati. Asadar, instanta a avut posibilitatea de a verifica modul cum au fost aplicate criteriile de selectie.

Reclamantul a adus urmatoarele critici considerentelor sentintei tribunalului:

1. Instanta de fond a facut o gresita aplicare a art. 220 din Codul muncii si art. 153 din CCM la nivel de unitate raportat la art. 14 si 17 din statutul SLLC, atunci cand a apreciat ca reclamantul nu are calitatea de membru in organele de conducere ale sindicatului, desi acesta este reprezentant ales de sectia sa in adunarea generala a sindicatului. Astfel, adunarea generala este organul suprem al sindicatului si este alcatuit din membri consiliului executiv, membrii biroului executiv si reprezentantii 1/25 alesi prin vot deschis de sectiile, atelierele si birourile in care lucreaza, acest organ avand cele mai importante atributii cum ar fi declansarea grevei, semnarea CCM-urilor, etc.

Ca atare reclamantul, facand parte din adunarea generala, nu putea fi concediat, acest lucru fiind interzis de art. 220 si art. 60 alin. 1 lit. g din Codul muncii, precum si de art. 153 pct. 3 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate .

2. Tribunalul a retinut fara temei ca nu au fost incalcate prevederile art. 69-72 din Codul muncii.

Sustine apelantul ca o atare incalcare a avut loc, intrucat negocierile dintre sindicat si patronat au fost pur formale, in sensul ca:

- contrar dispozitiilor art. 133 din CCM, lista cu persoanele concediate a fost comunicata abia in 2.07.2013, odata cu notificarea privind concedierea, in timp ce in momentul intocmirii intentiei de concediere, in 30. 05. 2013, o atare lista nu a existat;

- s-a incalcat art. 123 pct. 3 din CCM care prevede ca daca doua sau mai multe persoane sunt in aceeasi situatie trebuie consultat sindicatul;

- prin adresa nr. 1085/13. 06. 2013 sindicatul a facut propuneri concrete de evitare a concedierii si a solicitat sa i se puna la dispozitie lista cu salariatii afectati de concediere, insa nu a primit raspuns; totodata a solicitat lamuriri cu privire la posturile desfiintate din Productie Montaj Audi, de unde au fost selectati in urma unor interviuri discutabile salariati pentru alte posturi in cadrul DLR, insa nu a primit raspuns;

- parata nu a prezentat sindicatului in perioada de consultari documente din care sa reiasa scaderea comenzilor.

3. Decizia de concediere este lovita de nulitate, urmare a incalcarii dispozitiilor art. 76 lit. a si c din Codul muncii, intrucat nu cuprinde motivele care au determinat concedierea si nu mentioneaza concret care dintre criteriile de stabilire a ordinei de prioritati i-a fost aplicat efectiv reclamantului.

Desi tribunalul a retinut ca decizia de concediere nu mentioneaza concret criteriul aplicat contestatorului, totusi apreciaza ca in speta este vorba despre o incalcare a art. 65 din Codul muncii, nu a art. 76 lit. c. Practic, tribunalul a apreciat in mod eronat ca modalitatea concreta de aplicare a acestor criterii nu constituie un motiv de nelegalitate a deciziei, ci tine de temeinicia aplicarii masurii.

A mai sustinut apelantul ca decizia sa de concediere este nula si pentru lipsa evaluarii realizarii obiectivelor de performanta, precum si pentru faptul instituirii de criterii suplimentare in mod unilateral de catre parata, respectiv: 1) masura sa afecteze mai intai persoanele care nu au copii in intretinere, iar dintre acestia sa fie afectati mai intai salariatii care au sot/sotie care lucreaza; 2) vechimea in companie a salariatului. De altfel aceste criterii suplimentare nici nu au fost corect aplicate, deoarece reclamantul a fost selectat inaintea unor colegi necasatoriti si fara copii minori sau majori si care aveau sot/sotie care lucreaza.

4. Desfiintarea locului de munca nu are o cauza reala si serioasa.

Aceasta rezulta din imprejurarea ca anterior concedierii au fost angajati 6 pregatitori completatori in grupa apelantului, in conditiile in care prin reorganizare trebuiau sa dispara opt posturi, pentru ca in anul 2014, ulterior concedierii reclamantului, sa mai fie angajati inca patru pregatitori completatori.

Pe de alta parte, in ianuarie 2013 parata a efectuat cresteri salariale in ciuda faptului ca efectueaza concedieri cauzate de costurile prea mari cu salariile. Totodata, se constata ca parata a avut un profit in crestere in 2013 fata de anul 2012.

Ultima sustinere a apelantului a fost aceea ca s-a incalcat art. 136 pct. 2 din CCM incheiat la nivel de unitate, potrivit caruia transferul intreprinderii sau a unor parti ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere individuala sau colectiva a salariatilor, or parata a mutat comenzile la o alta locatie din tara.

Prin intampinarile formulate partile au solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.

Apelanta-parata a formulat raspuns la intampinare prin care a reluat sustinerile din apel.

La data de 14.12.2015 Sindicatul Liber al Lucratorilor de Cablaje a formulat cerere de interventie accesorie pentru apelantul-reclamant, in care a invocat motivele de apel din cererea reclamantului. Cererea de interventie a fost comunicata partilor si a fost admisa in principiu la data de 19. 01. 2016 (f. 73), SLLC dobandind calitatea de intervenient.

Analizand sentinta apelata in raport de criticile formulate, curtea apreciaza ca apelul paratei si cel de-al treilea motiv de apel al reclamantului, referitoare la criteriile de selectie din decizia de concediere, se impun a fi analizate impreuna.

Instanta de fond a constatat ca in decizia de concediere au fost enumerate toate criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, insa nu s-a mentionat care dintre aceste criterii au fost aplicate efectiv reclamantului, pentru ca instanta sa poata verifica corecta lor aplicare, situatie fata de care nu se poate stabili daca alegerea reclamantului a fost una obiectiva, efectuata in urma aplicarii criteriilor de selectie. In aceste conditii tribunalul a concluzionat ca nu este indeplinita conditia prevazuta de art. 65 din Codul muncii privind existenta unei cauze reale si serioase, astfel ca masura concedierii reclamantului este netemeinica.

Curtea apreciaza ca in speta prin neinserarea in decizia de concediere a criteriilor efectiv aplicate reclamantului a avut loc o incalcare a dispozitiilor art. 76 lit. c din Codul muncii, iar nu a prevederilor art. 65 din cod.

Daca in momentul consultarilor dintre sindicat si patronat prealabile efectuarii concedierii colective, pot fi notificate si propuse criteriile de selectie in totalitatea lor, art. 76 lit. c din cod trebuie interpretat in sensul ca impune nu doar mentionarea in decizia de concediere a tuturor criteriilor de selectie aplicate la concediere, ci precizarea in mod concret a criteriilor efectiv aplicate salariatului concediat.

Lipsa din decizia de concediere a criteriilor aplicate il pune pe salariat, dar si pe instanta, in imposibilitatea de a verifica corectitudinea selectarii reclamantului dintre salariatii care ocupau acelasi post. Neinserarea unor criterii de selectie sau imposibilitatea verificarii acestora, ar da nastere la arbitrariu din partea angajatorului.

Parata a sustinut ca prin indicarea criteriului de selectie aplicat reclamantului s-ar dezvalui datele cu caracter personal ale celorlalti salariati, aparare pe care instanta nu o poate retine, deoarece in decizia trebuia indicat pur si simplu criteriul care il vizeaza pe salariat, fara mentionarea unor date referitoare la ceilalti salariati, iar pe de alta parte, protectia datelor cu caracter personal nu poate prima in fata controlului legalitatii emiterii unei decizii.

Retinand ca in speta au fost incalcate conditiile de forma ale deciziei de concediere, curtea apreciaza ca decizia este lovita de nulitate, conform art. 78 din Codul muncii, situatie fata de care apreciaza ca nu se mai impune analizarea celorlalte critici din apelul reclamantului.

Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul art. 461 alin. 2 si art. 480 Cod procedura civila, curtea va admite apelul reclamantului si va schimba considerentele sentintei tribunalului in ceea ce priveste consecinta neinserarii in decizia de concediere a criteriilor de selectie aplicate reclamantului, solutia de admitere a actiunii acestuia fiind mentinuta si, pe cale de consecinta, va admite si cererea de interventie formulata de Sindicatul Liber al Lucratorilor de Cablaje. Va respinge ca nefondat apelul formulat de parata.

In temeiul art. 453 Cod procedura civila, apelanta-parata va fi obligata la 4. 000 lei cheltuieli de judecata catre apelantul-reclamant si intervenient, reprezentand onorariu avocat in apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de reclamantul D. D., CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in Pitesti,, , impotriva considerentelor sentintei civile nr. 393 din 17 februarie 2015 pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX si cererea de interventie formulata de intervenientul SINDICATUL LIBER AL LUCRATORILOR DE CABLAJE, cu sediul in Pitesti, . 186, judetul Arges, C. xxxxxxxx.

Mentine sentinta, schimband considerentele.

Respinge apelul formulat de parata S. C. L. D. A. R. S. R. L., cu sediul in Pitesti, . 186, judetul Arges, CF RO xxxxxxx, J03/1917/xxxxx, impotriva sentintei civile nr. 393 din 17 februarie 2015 pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Obliga pe apelanta-parata la 4. 000 lei cheltuieli de judecata catre apelantul-reclamant si intervenient.

Definitiva.