Au fost repuse partile in situatia anterioara in sensul reintegrarii reclamantului pe postul detinut anterior concedierii.
A fost obligata parata sa plateasca reclamantului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, incepand cu data desfacerii contractului individual de munca si pana la reintegrarea efectiva.
De asemenea, a fost obligata parata sa plateasca reclamantului suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata .
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul a fost incadrat in functia de electronist in temeiul conventiei individuale de munca incheiata si inregistrata sub nr.142 (filele 166-167 vol. I), activitatea fiind desfasurata initial in cadrul unitatii nr.71 a paratei.
Ulterior, prin decizia nr.3/31.01.2007, reclamantul a fost numit administrator al unitatii nr.28 situata in _.46, sector 3, incepand cu data de 01.02.2007 (fila 173 vol. I).
Prin Decizia nr.66/02.11.2015 (fila 174 vol. I), parata a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului in temeiul dispozitiilor art.65 Codul Muncii, pentru motive neimputabile salariatului, incepand cu data de 30.11.2015.
In preambulul deciziei de concediere, parata a mentionat Hotararea Adunarii Generale Extraordinare din data de 14.07.2015 cu privire la aprobarea vanzarii spa?iului unitatii nr.28, hotararea Consiliului de administratie nr.3/30.10.2015 referitoare la desfiintarea punctului de lucru unitatea nr.28, precum si hotararea Consiliului de administratie nr.4/30.10.2015 in legatura cu incetarea conventiei individual de munca a reclamantului.
Art.76 Codul Muncii prevede ca decizia de concediere trebuie sa contina obligatoriu motivele care determina concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorita?i (in cazul concedierilor colective), precum si lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art.64 Codul Muncii.
Analizand continutul deciziei contestate, s-a constatat ca aceasta respecta cerintele de legalitate prevazute de textul de lege sus mentionat, continand motivele care au stat la baza incetarii raporturilor de munca si actul decizional care a stat la baza reorganizarii activitatii.
In ceea ce priveste desfiintarea efectiva a postului, s-a retinut ca, potrivit art. 65 alin.2 C. muncii, desfiintarea locului de munca ocupat de salariat trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Cauza reala si serioasa se refera la desfiintarea locului de munca si concedierea salariatului ca urmare a dificulta?ilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii.
Desfiintarea este efectiva atunci cand locul de munca este suprimat din structura angajatorului, cand nu se mai regaseste in organigrama acestuia sau in statul de functii si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii.
Cauza este reala cand prezinta un caracter obiectiv, adica este impusa de dificultati economice sau transformari tehnologice, independenta de buna sau reaua credin?a a angajatorului.
Cauza este serioasa cand se impune din necesitati evidente privind imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea . Cauza trebuie sa nu disimuleze un alt temei (cum ar fi intentia de a-l concedia cu orice pret pe un anumit salariat), sustinandu-se, formal, ca ar exista unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana salariatului si sa fie serioasa, in sensul ca motivele fara legatura cu persoana salariatului sa aiba o anumita gravitate care sa impuna, cu adevarat, reducerea unui loc de munca .
Analizand inscrisurile dosarului se retine ca parata nu a probat faptul ca desfiintarea postului reclamantului a fost efectiva, nefiind depuse la dosar organigramele anterioare si ulterioare desfiintarii postului reclamantului.
Astfel, s-a constatat ca parata a depus la dosarul cauzei (fila 177 vol. I) numai organigrama existenta la data de 31.12.2015 care atesta existenta in structura organizatorica a angajatorului a 28 de posturi de electronist (administrator de unitate) si a 47 de posturi de electronist.
Or, se poate constata faptul ca masura desfiintarii punctului de lucru din unitatea nr.28 si a desfiintarii locului de munca ocupat de reclamant au fost adoptate prin hotararea Consiliului de administratie nr.3/30.10.2015, respectiv hotararea nr.4/30.10.2015, astfel cum reiese din preambulul deciziei de concediere .
In acest context al reorganizarii, este firesc ca angajatorul sa adopte o noua structura organizatorica si o noua organigrama care sa ateste desfiintarea efectiva a postului reclamantului, insa la dosarul cauzei nu a fost depus un astfel de inscris fiind depusa doar organigrama existenta la sfarsitul anului 2015.
Totodata, informarea depusa la dosarul cauzei (fila 176 vol. I) nu probeaza caracterul efectiv al desfiintarii postului reclamantului, aceasta relevand doar situatia posturilor existente la inceputul si sfarsitul anului 2015, fara nici un fel de mentiuni in privinta reorganizarii din data de 30.10.2015 invocate de parata in sustinerea masurii desfiintarii postului reclamantului.
Pentru a dovedi caracterul efectiv al desfiintarii unui post, angajatorul trebuie sa probeze faptul ca a suprimat in mod definitiv din structura sa postul ocupat de salariat si ca acesta nu se mai regaseste in organigrama sau in statul sau de functii.
Or, din ansamblul inscrisurilor existente la dosarul cauzei, nu reiese ca postul de electronist ocupat de reclamant a fost desfiintat in mod definitiv din structura organizatorica a societatii parate.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a admis actiunea si a anulat decizia de concediere nr.66/02.11.2015 emisa de parata ,repunand partile in situatia anterioara in sensul reintegrarii reclamantului in functia detinuta anterior concedierii.
Totodata, in baza art.80 Codul Muncii, a fost obligata parata sa plateasca reclamantului despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data incetarii raporturilor de munca si pana la reintegrarea efectiva.
Totodata, in baza art.453 alin.1 N. C. pr. civ., a obligat parata sa plateasca reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen legal si motivat apelanta-parata S_ C__ Me?te?ugareasca R__ P_, criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate,apelanta sustine contrarietatea intre considerente ale sentintei nr. 6695/29.06.2016 prin care se motiveaza, pe de o parte, faptul ca decizia nr. 66/02.11.2015 ``indeplineste cerintele de legalitate prevazute de textul de lege" (art. 76 Codul muncii), iar pe de alta parte, s-a retinut ca ``parata nu a probat faptul ca ``desfiintarea postului reclamantului a fost efectiva" (``nefiind depuse la dosar organigramele anterioare si ulterioare desfiintarii postului reclamantului").
Prin decizia nr. 66/02.11.2015 emisa de presedintele societatii C__ Me?te?ugareasca R__ P_, in temeiul art. 65 alin. 1 din Codul Muncii si a art. 51 alin. 1 din Normele la Hotararea Consiliului national al UCECOM nr. 11/15.12.2006, republicata in baza Hotararii nr. 1/19.03.2015 a Consiliului national UCECOM, apelanta parata a dispus incetarea conventiei Individuale de Munca (abreviat, in continuare, CIM) incheiata cu intimatul-reclamant I__ I_ si inregistrata sub nr. 142 in registrul de eviden?a generala a membrilor cooperatori, incepand cu data de 30.11.2015, pentru motive care nu sin de persoana salariatului, determinate de desfiintarea efectiva a locului de munca, dintr-o cauza reala si serioasa, cauzata de dificulta?ile economice ale societatii si de reorganizarea activitatii subscrisei cooperative.
Prin petitul nr. 1 din cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat ``anularea deciziei de incetare a conventiei individuale de munca nr. 66/02.11.2015 emisa de catre parata", fara a indica daca se cere acest lucru pentru motive de nulitate absoluta sau relativa ori pentru netemeinicie, toate cele 3 capete de cerere fiind incadrate juridic in prevederile art. 80 din Codul muncii.
Art. 80 alin. 1 din Codul muncii prevede urmatoarele: ``in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta a dispus anularea ei si a obligat angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul".
Art. 78 din Codul muncii, desi nu a fost invocat de catre reclamant, prevede urmatoarele: ``Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta".
De vreme ce, prin considerentele din penultimul paragraf, fila 81 (verso) din sentinta data la fond s-a motivat ca decizia de concediere contestata respecta cerintele de legalitate prevazuta de lege, iar ulterior se motiveaza, prin considerentul de la paragraful 4, fila 82 din sentinta apelata, faptul ca ``parata nu a probat faptul ca desfiintarea postului reclamantului a fost efectiva", cele doua considerente se contrazic antagonic, se exclud reciproc, deoarece nu este posibil ca, in acelasi timp, decizia de concediere din motive care nu tin de persoana salariatului (reclamantul) sa fie considerata legala, aceasta decizie continand si mentiunea desfiintarii ``locului de munca ocupat de salariat", iar desfiintarea efectiva a postului (cerinta a art. 65 alin. 2 din C. muncii) sa fie considerata nelegala, in conditiile in care textul de lege citat vorbeste despre desfiintarea ``locului de munca" (art. 65 alin. 1), iar alineatul doi al acestui text de lege specifica conditia ca ``desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva", legiuitorul nestabilind in mod explicit o sinonimie juridica intre loc de munca si post.
Inlaturarea ca nelegala a motivarii din considerentele sentintei apelate, potrivit careia..."s-a retinut ca parata nu a probat faptul ca desfiintarea postului reclamantului a fost efectiva, nefiind depuse la dosar organigramele anterioare si ulterioare desfiintarii postului reclamantului" (considerentul de la paragraful 4, fila 82 din sentinta apelata")
Notiunea juridica exprimata prin adjectivul ``efectiva" nu a fost explicata de legiuitor, iar practica judiciara nu este unitara cu privire la faptul ca aceasta desfiintare a unui ``post", pentru a fi efectiva, trebuie probata prin organigramele anterioare si cele ulterioare desfiintarii postului, prin comparatie cu o organigrama aprobata de angajator la data luarii masurii concedierii salariatului pentru motive ce nu sin de persoana acestuia.
Prima instanta defineste sintagma juridica ``desfiintarea este efectiva", prin considerentul de la paragraful doi, fila 82, vol. II dosar fond, aratand ca prin aceasta se intelege ``atunci cand locul de munca este suprimat din structura angajatorului, cand nu se mai regaseste in organigrama acestuia sau in statul de functii si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii", fara a indica baza legala la care se raporteaza prin aceste motivari.
Se impune o reapreciere a probatoriului pe aspectul ``desfiintarii efective" a locului de munca/postului reclamantului, conform si urmatoarelor sustineri:
- in ideea ca nu sunt sinonime notiunile juridice ``loc de munca" si ``post" din organigrama angajatorului, arata ca ``locul de munca" (in accep?iunea normala a locului efectiv unde un salariat isi desfasoara activitatea timp de 8 ore pe zi) a fost definitiv desfiintat, prin vanzarea spa?iului unitatii nr. 28 de la adresa _. 46, sect. 3, cu toate aprobarile adunarii generale a membrilor cooperatori si ale Consiliului de administratie al cooperativei, cum a aratat pe larg in intampinarea depusa la fond si prin inscrisurile atasate;
- in sensul solicitarii apararii de mai sus de reapreciere a probatoriului administrat la fond, apelanta invedereaza doua considerente din sentinta apelata, care sunt in contradic?ie cu continutul inscrisurile depuse de apelanta-reclamanta, precum si care nu explica motivul inlaturarii apararilor paratei din paragraful final, pag. 8 din intampinarea de la fond, exact pe aceasta problema, dupa cum urmeaza:
Prin considerentul de la paragraful 5, fila 82, vol. II, dosar, se motiveaza astfel:
``Astfel, s-a constatat ca parata a depus la dosarul cauzei (fila 177, vol. I) numai organigrama existenta la data de 31.12.2015, care atesta existenta in structura organizatorica a angajatorului a 28 de posturi de electronist (administrator de unitate) si a 47 de posturi de electronist."
Prin considerentul de la paragraful 8, fila 82, vol. II, dosar, se motiveaza astfel:
``Totodata, informarea depusa la dosarul cauzei (fila 176, vol. I) nu probeaza caracterul efectiv al desfiintarii postului reclamantului, aceasta relevand doar situatia posturilor existente la inceputul si sfarsitul anului 2015, fara niciun fel de mentiuni in privinta reorganizarii din data de 30.10.2015, invocate de parata in Sustinerea masurii desfiintarii postului reclamantului."
Prin intampinarea depusa la dosarul cauzei, la care au fost anexate si inscrisurile la care se refera prima instanta in considerentele sus-citate din sentinta apelata, a invederat tocmai aspecte opuse celor retinute la fond, si anume (din paragraful final, pag. 8 din intampinarea apelantei):
``Prin analiza comparativa a datelor prezentate in ``Informarea cu privire la situatia posturilor existente in S.C.M. R__ P_ la 01.02.2015" (pozitia 27 din opisul cu inscrisurile anexate) cu cele consemnate in Organigrama societatii C__ Me?te?ugareasca R__ P_ la 31.12.2015 (pozitia 28 din opisul cu inscrisurile anexate), rezulta o reducere efectiva a posturilor de ``electronist-administrator de unitate" (cum este acela pe care l-a ocupat reclamantul) de la 31 de posturi la 28 de posturi, ceea ce semnifica desfiintarea efectiva a postului ocupat de reclamant care a fost prealabila si cauza determinanta a masurii de concediere".
Asadar, criticile pe care apelanta le aduce celor doua considerente citate mai sus, prin prisma apararilor scrise din intampinarea depusa la fond si a inscrisurilor doveditoare atasate, sunt urmatoarele:
Prin datele cuprinse in ``Informarea cu privire la situatia posturilor existente in S.C.M. R__ P_ la 01.02.2015" (fila 176, vol. I dosar), prin comparatie cu acelea cuprinse in Organigrama societatii SCM R__ P_ la 31.12.2015, a rezultat o reducere efectiva a posturilor de ``electronist-administrator de unitate", de la 31 posturi, cat figurau in structura organizatorica a apelantei la 01.02.2015, la 28 de posturi, cat au mai ramas la 31.12.2015.
Apelanta a mai subliniat ca, din acelasi date, reiese ca reducerea postului ocupat de reclamant a fost efectiva, caracterul definitiv al suprimarii rezultand si din vanzarea spa?iului ce a constituit locul unde si-a desfasurat reclamantul activitatea, ca salariat al SCM R__ P_, iar postul ocupat de reclamant la data concedierii era acela de ``electronist - administrator de unitate" la unitatea nr. 28 (reclamantul fiind numit ca administrator la unitatea nr. 28 prin decizia nr. 03/31.01.2007, de asemenea depusa la dosar), unitatea nr. 28 fiind desfiintata si ca punct de lucru, prin radierea punctului de lucru de la registrul comertului (conform art. 2 lit. d din hotararea nr. 1/14.07.2015 A.G.E. a cooperatorilor SCM R__ P_, inregistrata prin mentiunea nr. x/06.11.2015 la Oficiul Registrului comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti, inscrisuri depuse de parata la dosarul cauzei).
In lipsa dreptului de proprietate al apelantei asupra spa?iului din _. 46, __, cedat irevocabil prin actul notarial de vanzare cumparare specificat in intampinare, si ca urmare a radierii punctului de lucru pentru unitatea 28 de la sus-mentionata adresa, reintegrarea in functie a reclamantului, dispusa prin sentinta apelata, devine caduca,functia de electronist - administrator de unitate la unitatea nr. 28 fiind definitiv desfiintata de catre angajator
Cu privire la considerentele din sentinta apelata potrivit carora reclamanta nu a demonstrat desfiintarea efectiva a postului ocupat de reclamant prin depunerea la dosarul cauzei a unei noi organigrame si a unei noi structuri organizatorice care sa ateste reorganizarea de la data de 30.10.2015, apelanta a formulat urmatoarele cereri de probe si critici asupra motivelor din sentinta apelata:
A depus alaturat, in cate 2 exemplare fiecare, certificate pentru conformitate, ca inscrisuri noi in apel, organigrama SCM R__ P_ la data de 30.09.2015, din care rezulta ca in cadrul compartimentelor prestari, la data de 30.09.2015 figurau un numar de 29 posturi de electronist (administrator de unitate); de asemenea, depunem statul de functii al SCM R__ P_ la 30.09.2015, din care rezulta ca la 30.09.2015, in cadrul compartimentului ``unitati Prestari" figurau un total de 29 posturi electronist (administrator de unitate), posturi intre care se include si acela ocupat de reclamant pana la data concedierii.
De asemenea, a depus alaturat, in cate 2 exemplare fiecare, certificate pentru conformitate, ca inscrisuri noi in apel, organigrama SCM R__ P_ la data de 30.10.2015, din care rezulta ca in cadrul compartimentelor prestari, la data de 30.10.2015 figurau un numar de 28 posturi de electronist (administrator de unitate); de asemenea, depunem statul de functii al SCM R__ P_ la 30.10.2015, din care rezulta ca la 30.10.2015, in cadrul compartimentului ``unitati Prestari" figurau un total de 28 posturi electronist (administrator de unitate), posturi dintre care a fost desfiintat definitiv si acela ocupat de reclamant pana la data concedierii (aceasta stipulatie expresa apare in finalul statului de functii: ``Observa?ii: s-a desfiintat definitiv 1 post electronist (adm. Unitate) U 28 I__ I_ - Prestari"). De asemenea, conform acestei din urma situatii, unitatea nr. 28 nu mai figureaza printre unitatile din cadrul compartimentului unitati Prestari.
A mai depus, in cate 2 exemplare fiecare, certificate pentru conformitate, ca inscrisuri noi in apel, statul de functii al SCM R__ P_ la 31.12.2015, din care rezulta ca la 31.12.2015, in cadrul compartimentului ``unitati Prestari" figurau un total de 28 posturi electronist (administrator de unitate), situatie din care rezulta ca postul ocupat de reclamant fost desfiintat definitiv iar unitatea nr. 28 nu se mai regaseste pe statul de functii in cadrul compartimentului ``unitati Prestari". In ceea ce priveste Organigrama SCM R__ P_ la data de 31.12.2015, aceasta se regaseste la dosar, la fila nr. 177, vol. I, cum s-a consemnat si prin sentinta data la fond .
In ceea ce priveste criticile formulate de apelanta considerentelor din sentinta apelata, care au creat convingerea judecatorului ca reclamanta nu a probat desfiintarea efectiva a postului ocupat de reclamant, specifica ca legea nu indica in mod expres o asemenea conditie pentru ca cerin?a de legalitate a ``efectivita?ii" desfiintarii locului de munca (postului) sa fie indeplinita: adica, organigrama si statul de functii inainte de desfiintarea postului, la data desfiintarii postului si ulterior desfiintarii postului. O asemenea cerin?a poate fi aspect al jurispruden?ei formate in aplicarea textului de lege (dar, jurisprudenta neinvocata motivele sentintei) sau al logicii ordonate in administrarea unui probatoriu, dar nu o conditie imperativa.
Apelanta-reclamanta apreciaza ca, si cu ocazia administrarii probelor pe fondul cauzei, a demonstrat ca a operat o reducere a posturilor de electronist-administrator de unitate, de la, 31 de posturi, cat figurau in statul de functii la 01.02.2015 (conform datelor cuprinse in ``Informarea cu privire la situatia posturilor existente in S.C.M. R__ P_ la 01.02.2015" fila 176, vol. I dosar), la 28 de asemenea posturi la data de 31.12.2015.
Mai mult, Asa cum a aratat deja, prin vanzarea spa?iului de la adresa Bucuresti, _. 46, __, unde si-a desfasurat activitatea reclamantul, si prin radierea punctului de lucru detinut la aceasta adresa al apelantei de la registrul comertului, reiese, fara dubii de interpretare logica corecta a probelor, ca suprimarea postului este efectiva si definitiva, repunerea partilor in situatia anterioara fiind imposibila obiectiv, fizic si juridic. Apelanta critica solutia adoptata prin sentinta apelata prin care, ca urmare a anularii deciziei de concediere nr. 66/02.11.2015, a dispus repunerea partilor in situatia anterioara, in sensul reintegrari reclamantului in functia detinuta anterior concedierii, sub aspectul a doua motive:
Reclamantul, desi a fost asistat de avocat pe tot parcursul judecatii la fond, nu a formulat in mod explicit un petit prin care sa ceara ``repunerea partilor in situatia anterioara", conditie impusa de art. 80 alin. 2 Codul muncii (``La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de: concediere"). Trebuie specificat ca petitul nr. 2 din actiunea introductiva a reclamantului a fost redactat astfel: ``Reintegrarea intimatului in functia detinuta anterior emiterii deciziei contestate".
Prin admiterea petitului nr. 2, sub formularea din dispozitivul sentintei ``urmeaza sa repuna partile in situatia anterioara", in conditiile in care reclamantul, prin aparator, nu si-a precizat petitul nr. 2 pana la inchiderea dezbaterilor pe fond, apelanta apreciaza ca s-a incalcat principiul disponibilitatii procesului civil, in sensul ca obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor, iar judecatorul era tinut sa nu depaseasca limitele investirii (art. 9 alin. 1 si art. 22 alin. 6 C.proc. civ.).
Trebuie avut in vedere ca, prin modificarile aduse prin noul Codul al Muncii, nu se mai cere de catre salariat reintegrarea in munca, ci repunerea partilor in situatia anterioara, diferenta fiind specifica efectelor anularii unui act juridic: in sensul ca toate partile sunt repuse situatia anterioara, nu numai salariatul, cum este in cazul solicitarii reintegrarii.
In speta, cererea de reintegrare in functia detinuta de salariat nu mai este posibila, spatiului in care a functionat reclamantul fiind vandut, iar functii vacante pentru electronist - administrator de unitate neexistand in organigrama ori statul de functii al apelantei, precum si neexistand spatii productive disponibile in care reclamantul sa poata fi reintegrat ca electronist-administrator de unitate . Acest lucru a fost cunoscut de catre reclamant la data formularii petitului nr. 2 din cererea sa introductiva, fiind incunostintat chiar prin decizia de concediere contestata si preavizul acordat. Faptul ca a insistat pentru reintegrarea in functie in conditiile in care cuno?tea ca spa?iul in care a lucrat nu mai este proprietatea societatii angajatoare este un risc asumat de catre intimatul-reclamant.
Dispozitivul cu privire la acordarea despagubirilor ``egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, incepand cu data desfacerii contractului individual de munca si pana la reintegrarea efectiva" nu este motivat, in fapt si in drept . Anularea deciziei de concediere nr. 66/02.11.2015 nu s-a facut, in mod explicit, prin considerentele sentintei apelate, pentru motive de netemeinicie sau de nelegalitate a masurii dispusa de angajator iar dispozitivul sentintei privind repunerea partilor in situatia anterioara si privind acordarea despagubirilor solicitate de reclamant nu se bazeaza pe dispozitiile art. 80 alin. 1 si 2 din Codul muncii.
Hotararea apelata prin care parata a fost obligata la reintegrarea in functia detinuta anterior concedierii de catre reclamant, precum si la plata despagubirilor aratate nu motiveaza cu certitudine culpa paratei privitoare la masura concedierii reclamantului pentru motive ce nu sin de persoana salariatului, nu a fost precedata de exercitarea ``rolului judecatorului in aflarea adevarului" (art. 22 alin. 2 C.proc. civ.), in sensul ca nu a pus in vedere reclamantei sa administreze la dosar organigramele si statul de functii la data desfacerii contractului individual de munca al reclamantului, anterior si ulterior acestei date, in masura in care le-a considerat esentiale pentru justa solutionare a cauzei.
Prin intampinare,s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizand apelul declarat potrivit dispozitiilor art.477 C.pr.civ., in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Este nefondata critica adusa sentintei atacate referitoare la contrarietatea intre considerentele sentintei in care se retine pe de o parte ca decizia contestata indeplineste cerintele de legalitate prevazute de textul de lege-art.76 din Codul muncii iar pe de alta parte se retine ca parata nu a probat faptul ca desfiintarea postului reclamantului a fost efectiva, nefiind depuse la dosar organigramele anterioare si ulterioare desfiintarii postului reclamantului.
Aceasta deoarece art.76 Codul muncii prevede ca decizia de concediere trebuie sa contina obligatoriu motivele care determina concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritati (in cazul concedierilor colective), precum si lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant.
Prin urmare,analizand decizia contestata prin prisma indeplinirii conditiilor formale ce trebuiau inserate in continutul acesteia potrivit textului de lege mai sus amintit, prima instanta a apreciat ca aceasta respecta cerintele de legalitate prevazute de textul de lege sus mentionat, continand motivele care au determinat incetarea raporturilor de munca si actul decizional care a stat la baza reorganizarii activitatii apelantei, insa,trecand la analiza aspectelor privind temeinicia deciziei ce se contesta, s-a apreciat ca parata nu a probat faptul ca desfiintarea postului reclamantului a fost efectiva, nefiind depuse la dosar organigramele anterioare si ulterioare desfiintarii postului reclamantului.
Trecand la analiza criticilor privind temeinicia deciziei contestate,Curtea retine ca,intimatul reclamant a fost incadrat in functia de electronist in temeiul conventiei individuale de munca incheiata si inregistrata sub nr.142/1992, activitatea fiind desfasurata initial in cadrul unitatii nr.71 a apelantei parate.
Ulterior, prin decizia nr.3/31.01.2007, reclamantul a fost numit administrator al unitatii nr.28 situata in _.46, sector 3, incepand cu data de 01.02.2007.
Prin Decizia nr.66/02.11.2015 apelanta parata a dispus incetarea conventiei individuale de munca a reclamantului I__ I_ avand functia de administrator al unitatii nr.28 de la adresa Bucuresti,Campia Liberta?ii nr.46,_ 3,incepand cu data de 30.11.2015,pentru motive care nu sin de persoana membrului cooperator,determinate de desfiintarea efectiva a locului de munca ocupat,dintr-o cauza reala ca urmare a dificulta?ilor economice si a reorganizarii activitatii __.
La baza emiterii deciziei de concediere, au stat Hotararea Adunarii Generale Extraordinare a membrilor cooperatori ai __ din data de 14.07.2015 cu privire la aprobarea vanzarii spa?iului unitatii nr.28, hotararea Consiliului de administratie nr.3/30.10.2015 referitoare la desfiintarea punctului de lucru unitatea nr.28, precum si hotararea Consiliului de administratie nr.4/30.10.2015 in legatura cu incetarea conventiei individuale de munca a reclamantului.
In raport de art.65 din Codul muncii, motivul concedierii nu este inerent persoanei salariatului, ci exterior acesteia, si nici nu poate fi imputat angajatorului, ci trebuie sa fie determinat de cauze obiective, consecinta a unei organizari a unitatii care impune restructurarea personalului,desfiintarea unor locuri de munca .
In ce priveste reorganizarea activitatii, aceasta poate privi si structura interna a persoanei juridice, compartimentele sale si in general orice masuri organizatorice menite sa conduca la imbunatatirea activitatii. Prin reorganizarea prevazuta de art.65 Codul muncii se intelege, Asadar, inclusiv modificarea structurii interne a societatii si orice masura de ordin organizatoric vizand cresterea performantelor in activitate, singurul in masura sa decida in acest sens fiind angajatorul.
In legatura cu procesul de reorganizare a unitatii, legea prevede si ca desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Cauza este reala cand prezinta un caracter obiectiv, adica este impusa de dificulta?i economice sau transformari tehnologice, etc., independenta de buna sau reaua credin?a a angajatorului.
De asemenea, potrivit art.65 alin.2 C.m. desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva, conditie indeplinita atunci cand locul de munca este suprimat din structura angajatorului, cand nu se mai regaseste in organigrama acestuia ori in statul de functiuni, masura care se intemeiaza pe o situatie concreta ce trebuie dovedita. Prin urmare, pentru a se constata daca desfiintarea a avut loc in mod efectiv, trebuie cercetate statul de functiuni si/sau organigrama societatii.
La pronuntarea sentintei atacate instanta de fond a retinut in esenta ca parata nu a probat ca desfiintarea postului reclamantului a fost efectiva, nefiind depuse la dosar organigramele anterioare si ulterioare desfiintarii postului reclamantului.
Prin inscrisurile depuse in apel constand in organigrama societatii apelante la data de 30.09.2015 si statul de functii din 30.09.2015,organigrama societatii din 30.10.2015,statele de functii din 30.10.2015 si 31.12.2015 apelanta a facut dovada desfiintarii efective a postului ocupat de intimatul contestator,postul ocupat de acesta nemaifiind regasit in organigrama societatii.
Astfel, potrivit organigramei SCM R__ P_ la data de 30.09.2015 rezulta ca,in cadrul compartimentelor prestari figurau la data de 30.09.2015, 29 de posturi de electronist administrator de unitate intre care se afla si cel ocupat de reclamant pana la data concedierii iar din organigrama SCM R__ P_ la data de 30.10.2015 rezulta ca in cadrul compartimentelor prestari la data de 30.10.2015 figurau 28 de posturi de electronist fiind desfiintat postul ocupat de intimatul contestator,mentiune in acest sens fiind facuta si pe statul de functii valabil la data de 30.10.2015 unde se precizeaza desfiintarea definitiva a unui post de electronist administrator de unitate U28 I__ I_ - Prestari.
Se retine si faptul ca,potrivit contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.1685 din 29 octombrie 2015 depus in copie la filele 109-110 ale dosarului de fond,apelanta a vandut cumparatoarei Asimed Impex SRL spatiul comercial situat in Bucuresti,Campia Liberta?ii nr.46,_ 3.
Astfel cum s-a aratat mai sus, desfiintarea este efectiva atunci cand locul de munca este suprimat din structura angajatorului, cand nu se mai regaseste in organigrama acestuia ori in statul de functii.
Intrucat locul de munca al salariatului in cauza a fost suprimat din schema organizatorica a societatii apelante, rezulta fara niciun dubiu desfiintarea lui.
In speta, desfiintarea postului contestatorului a fost efectiva, fapt constatat din organigramele si statele de functii depuse la dosar de apelanta, iar in ce priveste aceste acte, nu exista nici un considerent pentru a le aprecia drept acte pro causa si deci nereale.
Strategia de reorganizare care sa aiba ca obiectiv rentabilizarea societatii, inclusiv prin reducerea cheltuielilor de personal, este decisa de angajator, singurul in masura sa aprecieze asupra modalitatii de functionare a investitiei sale.
Curtea apreciaza ca este la latitudinea angajatorului adoptarea unor solutii manageriale, apreciate ca fiind necesare pentru eficientizarea activitatii sale,angajatorul avand atributul exclusiv de a-si organiza activitatea, cu respectarea conditiilor de fond si de forma impuse de Codul muncii pentru concedierea individuala, ceea ce in cazul de fata s-a realizat.
In ceea ce priveste critica potrivit careia in mod gresit instanta de fond a dispus repunerea partilor in situatia anterioara in sensul reintegrarii reclamantului in functia detinuta anterior concedierii in conditiile in care reclamantul nu a formulat explicit un petit prin care sa ceara repunerea partilor in situatia anterioara,va fi respinsa ca nefondata,cat timp,potrivit capatului 2 al cererii de chemare in judecata,reclamantul a investit instanta si cu solicitarea de reintegrare a acestuia in functia detinuta anterior emiterii deciziei contestate,astfel,instanta de fond pronuntandu-se in limitele investirii sale.
Nefondata este si critica referitoare la nemotivarea solutiei pronuntate de prima instanta referitoare la acordarea despagubirilor egale cu salariile indexate,majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul incepand cu data desfacerii contractului individual de munca si pana la reintegrarea efectiva,instanta de fond facand aplicarea dispozitiilor art.80 Codul muncii,aspect precizat in considerentele sentintei atacate,articol ce reglementeaza efectele anularii concedierii cu privire la salariat si care prevede faptul ca,in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate,majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Pentru considerentele aratate, Curtea, in baza art.480 C.pr.civ., va admite apelul; va schimba in tot sentinta atacata, in sensul ca, va respinge contestatia ca neintemeiata.
Facand aplicarea dispozitiilor art.453 Cod pr.civila, va obliga intimatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecata catre apelant,reprezentand onorariu avocatial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-parata S_ C__ ME?TE?UGAREASCA R__ P_, cu sediul in sector 3, Bucuresti, _. 21A, impotriva sentintei civile nr. 6695/29.06.2016 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si asigurari sociale, in dosarul nr. x, in contradictoriu cu intimatul-reclamant I__ I_, identificat cu CNP x, cu domiciliul in sector 2, Bucuresti, __. 126-128, __, __ domiciliul procesual ales la C.I Av P_ C_ din Bucuresti, _, __,sector 4 .
Schimba in tot sentinta atacata, in sensul ca:
Respinge contestatia ca neintemeiata.
Obliga intimatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecata catre apelant.
Definitiva.
Aprecierea utilitatii unui loc de munca in organigrama societatii revine factorilor de decizie ai angajatorului, ci nu instantei de judecata Pronuntaţă de: Tribunalul Braila Sectia I Civila, Sentinta civila nr. 103/2017, in sedinta publica din 27 februarie 2017
Codul muncii nu impune indicarea in convocator a faptelor in detaliu, ci doar a obiectului cercetarii disciplinare in termeni generici Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti Sectia Civila, Sentinta civila nr. 254/2017, in sedinta publica din 24 martie 2017
Concedierea pentru atingerea adusa dreptului la imagine al societatii angajatoare Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII-a pentru cauze privind C.M.A.S., Decizia civila nr. 1772/2017, in sedinta publica din 20 martie 2017
Contestatorul a raspuns la intrebari fara sa cunoasca faptul ca este cercetat disciplinar, fiind astfel in imposibilitatea de a se apara efectiv Pronuntaţă de: Curtea de Apel Suceava Sectia I Civila, Decizia civila nr. 171/2017, in sedinta publica din 9 martie 2017
Oportunitatea selectiei salariatilor nu poate face obiectul controlului judecatoresc, unui atare control fiind supusa doar legalitatea masurii de concediere Pronuntaţă de: Curtea de Apel Oradea Sectia I Civila, Decizia civila nr. 197/2016A, in sedinta publica din 16 martie 2017
Decizia de concediere a salariatului aflat in perioada de proba reprezinta o prerogativa discretionara a angajatorului, exigentele acestuia neputand fi cenzurate pe calea contestatiei Pronuntaţă de: Curtea de Apel Craiova Sectia I Civila, Decizia civila nr. 681/2017, in sedinta publica din 9 martie 2017
Analiza modului de individualizare a masurii disciplinare este de esenta controlului de legalitate, jurisdictia muncii neputand sa se rezume doar la aspectele formale Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII-a pentru cauze privind C.M.A.S., Decizia civila nr. 416/2017, in sedinta publica din 27 ianuarie 2017