Fals in inscrisuri sub semnatura privata. Fals material in inscrisuri oficiale

Uz de fals . Incadrare juridica. Evaziune fiscala. Interzicerea dreptului de a fi administrator. Omisiune de a comunica dispozitivul hotararii de condamnare

1. Falsificarea de borderouri de achizitie si de facturi fiscale, de catre administratorul unei societati comerciale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata, iar nu ale infractiunilor de fals material in inscrisuri oficiale si uz de fals, deoarece societatile comerciale, fiind persoane juridice de drept privat, nu intra sub incidenta prevederilor art. 145 Codul penal , iar inscrisurile emise de societatile comerciale nu sunt inscrisuri oficiale in sensul art. 150 alin. (2) din acelasi cod.
2. Condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala la pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societati comerciale, care il face nedemn de a exercita aceasta profesie, atrage, potrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990, obligatia instantei de a comunica Oficiului registrului comertului dispozitivul hotararii de condamnare, iar neindeplinirea acestei obligatii constituie motiv de casare a hotararii.

***

Prin sentinta penala nr. 614 din 30 octombrie 2002, Judecatoria Lugoj a condamnat pe inculpatul M.N. pentru savarsirea infractiunilor de evaziune fiscala prevazuta in art. 13 din Legea nr. 87/1994, de fals material in inscrisuri oficiale prevazuta in art. 288 alin. (1) Codul penal , de uz de fals prevazuta in art. 291 Codul penal , cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelasi cod, si a infractiunii de sustragere de sub sechestru prevazuta in art. 244 alin. (2) Codul penal
Instanta a retinut ca, in perioada 3 mai 1993 - 7 septembrie 1999, in calitate de asociat unic si administrator la societatea comerciala M., inculpatul nu a inregistrat in contabilitate toate veniturile realizate, prejudiciind statul cu suma de 385.177.931 de lei reprezentand impozitul pe profit si taxa pe valoare adaugata neachitate; in perioada octombrie 2000 - aprilie 2001, inculpatul a prezentat organelor de urmarire penala 3 borderouri de achizitie si 22 de facturi fiscale falsificate, in scopul diminuarii prejudiciului constatat, iar in august 2001, desi avea calitatea de custode, inculpatul a vandut o autobena asupra careia s-a aplicat sechestru.
Prin decizia penala nr. 117 din 14 martie 2003, ramasa definitiva prin nerecurare, Tribunalul Timis a admis apelul procurorului, a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a fi administrator pe o durata de 3 ani si a respins apelul inculpatului.
Recursul in anulare declarat in cauza este fondat.
Potrivit art. 290 Codul penal , falsificarea unui inscris sub semnatura privata prin vreunul din modurile aratate in art. 288, daca faptuitorul foloseste inscrisul falsificat ori il incredinteaza altei persoane spre folosire, in vederea producerii unei consecinte juridice constituie infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata.
Conform art. 150 alin. (2) Codul penal , „inscris oficial” este orice inscris care emana de la o unitate din cele la care se refera art. 145 sau care apartine unei asemenea unitati, iar art. 145 din acelasi cod stabileste ca prin termenul „public” se intelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.
Intrucat din probele administrate in cauza rezulta ca inculpatul a falsificat 3 borderouri de achizitie si 22 de facturi fiscale, iar societatile comerciale emitente sunt persoane juridice de drept privat, in cauza nu sunt incidente prevederile art. 145 Codul penal
In consecinta, in baza art. 334 Codul de procedura penala , instantele trebuiau sa schimbe incadrarea juridica din prevederile art. 288 alin. (1) si art. 291 Codul penal , in prevederile art. 290 din acelasi cod.
Potrivit art. 7 din Legea 26/1990, instantele judecatoresti sunt obligate sa trimita Oficiului registrului comertului, in termen de 15 zile de la data cand au ramas definitive, copii legalizate de pe dispozitivul hotararilor definitive si de pe incheierile ce se refera la acte si mentiuni a caror inregistrare este ceruta de lege, iar in aceste incheieri si hotarari, instantele judecatoresti vor dispune si efectuarea inregistrarilor in registrul comertului.
Conform art. 21 lit. g) din aceeasi lege, in registrul comertului se vor inregistra mentiuni referitoare, intre altele, la hotararea de condamnare a comerciantului pentru fapte penale care il fac nedemn de a exercita aceasta profesie.
Condamnandu-l pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala la 2 ani inchisoare si interzicerea dreptului de a fi administrator al unei societati comerciale pe timp de 3 ani, instantele aveau obligatia sa dispuna si efectuarea inregistrarii acestei hotarari definitive in registrul comertului.
In consecinta, recursul in anulare a fost admis si s-a dispus schimbarea incadrarii juridice in sensul considerentelor ce preced, precum si comunicarea dispozitivului deciziei penale la registrul comertului.