din anul 2007, atuul tau de DREPT!
2225 de useri online



Prima pagină » Jurisprudenţă » Drept Penal » Prezumtia de nevinovatie. In dubio pro reo

Prezumtia de nevinovatie. In dubio pro reo

  Publicat: 15 Dec 2007       21084 citiri        Secţiunea: Drept Penal  


Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Act adoptat de organele de stat,
Potrivit art. 5 ind. 2 Codul de procedura penala , care consacra prezumtia de nevinovatie, orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva.

Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.
Trasatura esentiala a infractiunii, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19 , C. pen., partea generala. Ea priveste latura subiectiva a infractiunii,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Codul de procedura civila reglementeaza judecata in fond a cauzelor civile, judecata care cunoaste trei faze (etape):
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Este fapta ce prezinta pericol social, care a fost savarsita cu vinovatie si este prevazuta de legea penala.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este organul judiciar ce face parte din structura Ministerului Public, incadrat cu procurori care exercita atributiile ce revin acestui minister.
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
1. Persoana fizica sau juridica ce sufera un prejudiciu sau o vatamare a drepturilor sale prin fapta ilicita a unei alte persoane si care este indreptatita sa
1. Persoana fizica sau juridica ce sufera un prejudiciu sau o vatamare a drepturilor sale prin fapta ilicita a unei alte persoane si care este indreptatita sa
Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Persoana care face parte din parchet si care exercita atributiile ce revin acestei institutii judiciare.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Camera inferioara a Parlamentului englez,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este persoana care are cunostinta despre o fapta sau o imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal, avand obligatia de a se prezenta la chemarea organelor judiciare, de a depune marturie si de a relata adevarul si numai adevarul.
1. Persoana fizica sau juridica ce sufera un prejudiciu sau o vatamare a drepturilor sale prin fapta ilicita a unei alte persoane si care este indreptatita sa
Cauza care impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale,
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Este persoana care are cunostinta despre o fapta sau o imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal, avand obligatia de a se prezenta la chemarea organelor judiciare, de a depune marturie si de a relata adevarul si numai adevarul.
1. Persoana fizica sau juridica ce sufera un prejudiciu sau o vatamare a drepturilor sale prin fapta ilicita a unei alte persoane si care este indreptatita sa
Este persoana care are cunostinta despre o fapta sau o imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal, avand obligatia de a se prezenta la chemarea organelor judiciare, de a depune marturie si de a relata adevarul si numai adevarul.
1. Persoana fizica sau juridica ce sufera un prejudiciu sau o vatamare a drepturilor sale prin fapta ilicita a unei alte persoane si care este indreptatita sa
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.
Act prevazut de lege, prin care un organ de stat este informat si abilitat sa desfasoare o anumita activitate
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Este fapta ce prezinta pericol social, care a fost savarsita cu vinovatie si este prevazuta de legea penala.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta, prin care se solicita anularea hotararii judecatoresti si judecarea in fond a cauzei; cerere de apel
Persoana care face parte din parchet si care exercita atributiile ce revin acestei institutii judiciare.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Desfiintarea unei hotarari judecatoresti ca urmare a admiterii unei cai de atac (recurs, apel, recurs in anulare).
Cauza care inlatura caracterul penal al faptei, prevazuta in cap. V, t. II, art. 51, C. pen., partea generala,
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
A declara vinovat pe cineva rpintr-o hotarare judecatoreasca,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta, prin care se solicita anularea hotararii judecatoresti si judecarea in fond a cauzei; cerere de apel
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta, prin care se solicita anularea hotararii judecatoresti si judecarea in fond a cauzei; cerere de apel
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Trasatura esentiala a infractiunii, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19 , C. pen., partea generala. Ea priveste latura subiectiva a infractiunii,
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.
Legea privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale
Principiu fundamental prevazut in cap. I, t. III, C. proc. pen., partea generala.
Potrivit dispozitiilor procesual penale, invinuitul dau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa,
Act adoptat de organele de stat,
Potrivit dispozitiilor procesual penale, invinuitul dau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa,
Trasatura esentiala a infractiunii, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19 , C. pen., partea generala. Ea priveste latura subiectiva a infractiunii,
(lat. in "in" si culpa "vina") sau inculpare. Are loc prin punerea in miscare a actiunii penale impotriva invinuitului,
Obligatie ce revine partilor dintr-un proces de a face dovada imprejurarilor, faptelor, afirmatiilor, sustinerilor pe care isi intemeiaza pretentiile ori apararile prezentate in fata organului de jurisdictie.
Sustinerile si punctele de vedere ale partilor si procurorului exprimate in cursul procesului penal cu privire la solutionarea cauzei deduse judecatii.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Una dintre solutiile pe care le pronunta instanta care a judecat cauza penala,
Principiu fundamental prevazut in cap. I, t. III, C. proc. pen., partea generala.
Potrivit dispozitiilor procesual penale, invinuitul dau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa,
Una dintre solutiile pe care le pronunta instanta care a judecat cauza penala,
Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.
A declara vinovat pe cineva rpintr-o hotarare judecatoreasca,
Contract prin care este asigurata plata de catre debitor/garantul/garantii sai a obligatiilor sale fata de creditorul sau.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Act adoptat de organele de stat,
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Principiu fundamental prevazut in cap. I, t. III, C. proc. pen., partea generala.
Potrivit dispozitiilor procesual penale, invinuitul dau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa,
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Prevazut in sectiunea II, cap. II., t. I, C. proc. pen., partea generala
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
1. Persoana fizica sau juridica ce sufera un prejudiciu sau o vatamare a drepturilor sale prin fapta ilicita a unei alte persoane si care este indreptatita sa
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Conform Legii locuintei 114/1996, o locuinta care, \"prin gradul de satisfacere a raportului dintre cerinta utilizatorului si caracteristicile locuintei, la un moment dat,
Prevazut in sectiunea II, cap. II., t. I, C. proc. pen., partea generala
Concept utilizate de stiintele comportamentale (psihologie, sociologie, psihologie judiciara), prin el intelegandu-se ansamblul actelor, reactiilor (glandulare, motorii, afective, verbale) prin care o persoana raspunde intr-o imprejurare data la solicitarile mediului inconjurator.
1. Persoana fizica sau juridica ce sufera un prejudiciu sau o vatamare a drepturilor sale prin fapta ilicita a unei alte persoane si care este indreptatita sa
1. Persoana fizica sau juridica ce sufera un prejudiciu sau o vatamare a drepturilor sale prin fapta ilicita a unei alte persoane si care este indreptatita sa
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Sustinerile si punctele de vedere ale partilor si procurorului exprimate in cursul procesului penal cu privire la solutionarea cauzei deduse judecatii.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
( lat. expertus, de la experior "incerc, dovedesc"). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.
Concept folosit de legislatia procesuala a unor state,
Persoana invanuita de savarsirea unor fapte penale
Stirea, comunicarea de noutate, plus de cunostinte despre un obiect, o persoana sau un fenomen, prin care receptorul isi inlatura o stare de incertitudine.
Trasatura esentiala a infractiunii, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19 , C. pen., partea generala. Ea priveste latura subiectiva a infractiunii,
Fapta de a face, de a comite. Vezi si Fapt omisiv.
Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.
Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.
Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
In cazul in care probele referitoare la vinovatie nu sunt certe, sigure, complete, ci exista indoiala cu privire la vinovatia inculpatului, se aplica regula in dubio pro reo, potrivit careia orice indoiala opereaza in favoarea inculpatului, iar pe baza acesteia, solutia ce se impune este achitarea inculpatului de catre instanta de judecata .

***


Prin sentinta penala nr. 345 din 25 iulie 2006 pronuntata de Tribunalul Bacau, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) Codul de procedura penala , a fost achitat inculpatul S.A. pentru infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte prevazuta in art. 183 Codul penal , intrucat fapta nu a fost savarsita de catre acesta.

Prima instanta a retinut ca, prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul de pe langa Tribunalul Bacau din 21 decembrie 2005, inculpatul S.A. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte prevazuta in art. 183 Codul penal , constand in aceea ca, in seara de 31 martie 2005, a lovit-o pe sotia sa - victima S.M. -, aceasta dezechilibrandu-se si cazand pe plita incinsa a sobei din locuinta, de unde nu s-a mai ridicat, fiind in stare de inconstienta. Urmare a multiplelor arsuri suferite, victima a decedat.

Coroborand probele administrate in cursul urmaririi penale, cu cele administrate nemijlocit in cursul judecatii, prima instanta a retinut o alta situatie de fapt decat cea avuta in vedere de procuror la momentul trimiterii in judecata a inculpatului. Astfel, prima instanta a retinut ca, la 31 martie 2005, inculpatul s-a intors la domiciliu, unde a gasit-o pe sotia sa, in stare de ebrietate. Intrucat aceasta a refuzat sa-i coase o gaica la o pereche de pantaloni, inculpatul, enervat de atitudinea sotiei sale si de faptul ca, mai tot timpul, cand se intorcea acasa o gasea in stare de ebrietate, a lovit-o cu palma peste fata, dupa care a aprins focul in bucatarie si a incalzit mancarea. In timpul mesei, inculpatul a observat-o pe sotia sa ca intentioneaza sa-i coasa gaica de la pantaloni, dar constatand ca aceasta facea eforturi pentru a introduce ata in act, l-a rugat pe fiul sau S.C. sa o ajute in efectuarea acestei operatiuni, dupa care a plecat intr-o alta camera .

Prima instanta a retinut ca, pe tot acest interval de timp, de fata la incidentul derulat intre cei doi soti s-au aflat fiul acestora S.C. si prietenul sau D.A.
In jurul orelor 19.00, cei doi tineri au plecat la un magazin din apropiere, iar cand a revenit la domiciliu, in jurul orelor 20.00, martorul S.C. a gasit-o pe mama sa cazuta pe plita incinsa, prezentand multiple arsuri, astfel ca l-a anuntat despre cele intamplate pe tatal sau, care dormea in camera alaturata. La initiativa celor doi - tata si fiu - victima fost transportata la spital. La 10 aprilie 2005 starea de sanatate a victimei s-a agravat, survenind decesul .

Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut fapta retinuta in actul de sesizare, sustinand ca din momentul in care a plecat in camera alaturata sa se uite la televizor si pana cand a fost trezit de fiul sau, care i-a relatat ca a gasit-o pe S.M. cazuta pe plita incinsa, nu stie ce s-a intamplat cu aceasta.

In declaratiile date pe parcursul cercetarilor, martorul S.C. a confirmat versiunea tatalui sau, in sensul ca, dupa ce acesta a plecat in camera alaturata, victima a continuat sa consume bauturi alcoolice. Martorul a mai precizat ca dupa ce a plecat din locuinta are convingerea ca mama sa s-a dus langa soba sa se incalzeasca si, pe fondul consumului excesiv de bauturi alcoolice, coroborat cu caldura din incapere, probabil a atipit si a cazut pe plita, varianta care, in opinia sa, este sustinuta de pozitia in care a fost gasita victima si de imprejurarea ca la locul faptei a fost descoperita o sticla de bautura ce fusese ascunsa de aceasta.

Prima instanta a constatat ca in cauza nu exista probe directe sau indirecte, in sensul celor retinute in actul de sesizare a instantei in sarcina inculpatului.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, procurorul a declarat apel, criticand-o sub aspectul gresitei achitari a inculpatului pentru infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte.

Prin decizia penala nr. 57 din 6 martie 2007 pronuntata de Curtea de Apel Bacau a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, procurorul a declarat recurs, invocand cazul de casare prevazut in art. 385 ind. ind. 9 alin. (1) pct. 18 Codul de procedura penala si sustinand ca s-a comis o grava eroare de fapt, avand drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite de achitare.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, examinand atat motivele de recurs invocate, cat si din oficiu ambele hotarari, conform prevederilor art. 385 ind. 9 alin. (3) combinate cu art. 385 ind. 6 alin. (1) si art. 385 ind. 7 Codul de procedura penala , constata urmatoarele:
Desi procurorul a sustinut ca ambele instante - prima instanta si cea de apel - au ajuns la concluzia achitarii inculpatului, respectiv a retinerii nevinovatiei acestuia in comiterea faptei, prin ignorarea mai multor probe, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca, dimpotriva, atat prima instanta, cat si cea de apel au facut o analiza amanuntita a tuturor probelor administrate pe parcursul cercetarilor.
Mai mult, instanta de apel, pentru a-si forma propria convingere cu privire la vinovatia ori, dimpotriva, nevinovatia inculpatului, a readministrat intregul probatoriu, a reaudiat inculpatul si a dispus admiterea de probe noi.
In Codul de procedura penala roman, astfel cum a fost modificat prin Legea 281/2003 , prezumtia de nevinovatie este inscrisa intre regulile de baza ale procesului penal, in art. 5 ind. 2 statuandu-se ca �orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva.�

Prin adoptarea prezumtiei de nevinovatie ca principiu de baza, distinct de celelalte drepturi care garanteaza si ele libertatea persoanei - dreptul la aparare, respectarea demnitatii umane - s-au produs o serie de restructurari ale procesului penal si a conceptiei organelor judiciare, care trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte:
- vinovatia se stabileste in cadrul unui proces, cu respectarea garantiilor procesuale, deoarece simpla invinuire nu inseamna si stabilirea vinovatiei;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face in fiecare etapa a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii si definitive pentru urmatoarea faza a procesului;
- la adoptarea unei hotarari de condamnare, pana la ramanerea definitiva, inculpatul are statutul de persoana nevinovata; la adoptarea unei hotarari de condamnare definitive prezumtia de nevinovatie este rasturnata cu efecte �erga omnes�;
- hotararea de condamnare trebuie sa se bazeze pe probe certe de vinovatie, iar in caz de indoiala, ce nu poate fi inlaturata prin probe, trebuie sa se pronunte o solutie de achitare.

Toate aceste cerinte sunt argumente pentru transformarea conceptiei asupra prezumtiei de nevinovatie, dintr-o simpla regula, garantie a unor drepturi fundamentale, intr-un drept distinct al fiecarei persoane, de a fi tratata ca nevinovata pana la stabilirea vinovatiei printr-o hotarare penala definitiva.

Faptul ca inculpatul S.A. a fost inconsecvent in declaratiile date in fata organelor judiciare este irelevant, intrucat, conform art. 66 alin. (1) Codul de procedura penala , �inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia.� Potrivit art. 69 Codul de procedura penala �declaratiile inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.� Inculpatul nu a recunoscut niciodata ca ar fi impins-o pe plita pe sotia sa sau ca in urma loviturii pe care i-a aplicat-o cu dosul palmei aceasta ar fi cazut pe plita sobei, astfel cum a retinut procurorul.

Ca evenimentele s-au derulat in modul prezentat de inculpat rezulta din declaratiile martorilor S.C. si D.A., care au relatat ca au asistat la discutia ce a avut loc intre cei doi soti, generata de atitudinea victimei, care a refuzat sa-i coasa inculpatului o pereche de pantaloni si de faptul ca se afla sub influenta bauturilor alcoolice; ca desi inculpatul a lovit-o cu palma peste fata, victima nu s-a dezechilibrat in vreun mod, intrucat statea pe scaun; ca dupa acest incident, inculpatul a plecat in camera alaturata si nu a revenit in camera in care se afla sotia sa, pana la plecarea celor doi martori din locuinta .

Pe parcursul cercetarilor au fost audiate mai multe persoane din comunitatea din care faceau parte cei doi soti, precum si martora A.C. (mama victimei), care au confirmat starea perpetua de ebrietate a victimei, fapt care-l afecta pe inculpat si ca, in mai multe randuri, aceasta a fost salvata de la moarte - determinata de consumul de alcool - de catre sotul sau.
Or, un asemenea comportament al inculpatului sustine varianta acestuia, in sensul ca nu a impins victima pe plita sobei incinse si ca numai starea de ebrietate in care aceasta s-a aflat a determinat dezechilibrarea ei, cu consecinta producerii multiplelor arsuri ce au condus la deces.

Sustinerile inculpatului, in sensul ca numai starea avansata de ebrietate in care victima s-a aflat a fost cauza dezechilibrarii acesteia si a caderii peste plita sobei, se coroboreaza cu concluziile actului medico-legal intocmit in cauza.
In ceea ce priveste expertiza privind detectia psihologica, efectuata la 27 mai 2005, care a concluzionat ca inculpatul a prezentat modificari ale stresului emotional caracteristice comportamentului simulat, aceasta nu poate constitui o proba certa care sa formeze instantei convingerea ca inculpatul a savarsit fapta, in conditiile in care nu se coroboreaza cu nicio alta proba administrata in cauza.

Avand in vedere ca, la pronuntarea unei condamnari, instanta trebuie sa-si intemeieze convingerea vinovatiei inculpatului pe baza de probe sigure, certe si intrucat in cauza probele in acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lasand loc unei nesigurante in privinta vinovatiei inculpatului, se impune a se da eficienta regulii potrivit careia �orice indoiala este in favoarea inculpatului� ( in dubio pro reo ).

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul in care principiul aflarii adevarului, consacrat in art. 3 Codul de procedura penala , se regaseste in materia probatiunii. Ea se explica prin aceea ca, in masura in care dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin o informatie indoielnica tocmai cu privire la vinovatia faptuitorului in legatura cu fapta imputata, autoritatile judecatoresti penale nu-si pot forma o convingere care sa se constituie intr-o certitudine si, de aceea, ele trebuie sa concluzioneze in sensul nevinovatiei acuzatului si sa-l achite.

Inainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt . Infaptuirea justitiei penale cere ca judecatorii sa nu se intemeieze, in hotararile pe care le pronunta, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in masura sa reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii).

Numai asa se formeaza convingerea, izvorata din dovezile administrate in cauza, ca realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii) este, fara echivoc, cea pe care o infatiseaza realitatea reconstituita ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar daca in fapt s-au administrat probe in sprijinul invinuirii, iar alte probe nu se intrevad ori pur si simplu nu exista, si totusi indoiala persista in ce priveste vinovatia, atunci indoiala este �echivalenta cu o proba pozitiva de nevinovatie� si deci inculpatul trebuie achitat.

Fata de considerentele ce preced, recursul procurorului a fost respins ca nefondat.



Pronuntata de: Inalta Curte de Casatie si Justitie , sectia penala, decizia nr. 3465 din 27 iunie 2007


Citeşte mai multe despre:   
Consultă un avocat online
MCP Cabinet avocati - Specializati in litigii de munca, comerciale, civile si de natura administrativa.

Articole Juridice

Aspecte practice privind Cercetarea disciplinara a salariatilor
Sursa: MCP Cabinet avocati

Valoarea Tichetelor de masa in anul 2024
Sursa: MCP Cabinet avocati

Valoarea Tichetelor cadou in anul 2024
Sursa: MCP Cabinet avocati



Ştiri Juridice
Legislaţie

OUG 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor termene, precum si unele masuri bugetare
Ordonanta de urgenta 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor ...

OUG 128/2023 pentru unele masuri referitoare la salarizarea personalului din invatamant si alte sectoare de activitate bugetara
Ordonanta de urgenta 128/2023 pentru unele masuri referitoare la salarizarea personalului din invata ...

Legea 414/2023 privind desfasurarea actiunilor in reprezentare pentru protectia intereselor colective ale consumatorilor
Legea nr. 414/2023 privind desfasurarea actiunilor in reprezentare pentru protectia intereselor cole ...