Prin sentinta civila nr. 6032/13.06.2016, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. x a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul A_ I__ M__, in contradictoriu cu paratul I__ de S_ pentru C_ T__ R_ - I.S.C.T.R., ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a constatat ca intre parti exista raporturi de munca, in baza contractului individual de munca inregistrat la angajator cu nr. 10/12.12.2011, reclamantul fiind incadrat pe functia de Inspector de trafic rutier.
Conform actului aditional nr. 6/01.12.2012, salariul lunar de baza al reclamantului era de 4249 lei.
Potrivit deciziei I.S.C.T.R. nr. 245 din 01.07.2015, incepand cu data de 01.07.2015, salariul de baza lunar brut al reclamantei a fost modificat la suma de 3.642 lei, grada?ia 3, clasa 74, gradul IA.
Impotriva deciziei reclamantul a formulat contestatie, iar paratul ii comunica ca nu poate fi solutionata favorabil contestatia formulata impotriva deciziei nr. 245 din 01.07.2015 emisa de I.S.C.T.R..
La baza modificarilor salariului reclamantului au stat constatarile cuprinse in raportul de audit financiar nr. x din 15.04.2015 si masurile cuprinse in decizia III/34/ 12.05.2015 a Curtii de Conturi a Romaniei depuse la dosar.
contestatia formulata de parat impotriva constatarilor Curtii de Conturi a fost respinsa potrivit Incheierii nr. III/43 din 23.06.2015, cat priveste grila de salarizare care trebuie aplicata personalului angajat al I.S.C.T.R. inclusiv reclamantului.
In esenta se retine ca salarizarea personalului angajat al I.S.C.T.R. pentru anii 2011-2013 i s-a aplicat potrivit hotararilor Consiliului de Conducere a acestei institutii o grila de salarizare stabilita prin asimilare cu grila de salarizare a Centrului de Investigatii si Analiza pentru siguranta Aviatiei Civile institutie similara cu I.S.C.T.R. din punct de vedere organizatoric, activitate si subordonare (ambele fiind subordonate Ministerului Transporturilor si Infrastructurii).
S-a considerat de catre conducerea I.S.C.T.R. ca salariatilor lui nu i se poate aplica grila de salarizare cuprinsa la Anexa VIII din Legea Cadru nr. 284/2010 pentru ca: angajatii I.S.C.T.R. nu erau platiti din bugetul statului, veniturile salariale pentru plata salariilor personalului paratului realizandu-se din bugetul de venituri si cheltuieli al I.S.C.T.R., institutie publica finantata din venituri proprii; legea speciala nr. 285/2010 aplicabila anului bugetar 2011, lege de aplicare etapizata a Legii Cadru nr. 284/2010 vorbe?te despre salarizarea personalului incadrat si care s-a reincadrat cu un salariu avut la 31 decembrie 2010, nu este aplicabila salariatilor I.S.C.T.R. intrucat aceasta institutie a fost infiintata si si-a inceput activitatea la data de 4 decembrie 2011 potrivit O.G. nr. 26/2011, situatie similara pentru identitate de ratiune si pentru anii urmatori.
In conditiile acestei situatii de fapt si facand aplicarea dispozitiilor legale in materie, instanta constata urmatoarele:
Potrivit prevederilor art.1 din O.G. nr.26/2011, privind infiintarea Inspectoratului de S_ pentru C_ in T__ R_, recurenta din prezenta cauza, denumita in continuare I.S.C.T.R., este constituita ca o institutie publica cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii
In conformitate cu art. 3 din acelasi act normativ I.S.C.T.R. este finantat din venituri proprii.
De asemenea, in conformitate cu men?iunile art.1 din H.G. nr.1088/2011, privind organizarea si functionarea Inspectoratului de S_ pentru C_ in T__ R_, I.S.C.T.R. este organismul tehnic permanent specializat, aflat in subordinea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, care se organizeaza si functioneaza ca institutie publica finantata integral din venituri proprii, cu personalitate juridica, potrivit prevederilor legale si regulamentului de organizare si functionare, prevazut in anexa nr. 1.
In acest context, Legea Cadru nr. 284/2010 are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului (art. 1 din aceasta lege).
Or, potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 69/2010 a responsabilita?ii fiscal bugetare, bugetul consolidat se compune si din bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii.
Asadar, din coroborarea dispozitiilor legale mai sus aratate rezulta ca, legea cadru a salarizarii se aplica si institutiilor publice finantate integral din venituri proprii, situatie in care se incadreaza si I.S.C.T.R..
Cat priveste grila de salarizare care trebuia aplicata personalului angajat al I.S.C.T.R., inclusiv reclamantului, instanta a retinut urmatoarele :
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 284/2010, incepand cu data intrarii in vigoare a acestei legi drepturile salariale ale personalului prevazut la alin. 1 sunt si raman in mod exclusiv cele prevazute in prezenta lege, legiuitorul accentuand caracterul imperativ si obligatoriu al acestor dispozitii legale atunci cand la art. 38 din lege a stipulat ca incalcarea dispozitiilor prezentei legi privind stabilirea salariului de baza individual atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara materiala sau penala a persoanelor vinovate, potrivit legii.
In contextul acestor reglementari imperative instanta a aratat ca potrivit art. 10 alin. 4 din Legea nr. 284/2010, la data intrarii in vigoare a legii, valoarea de referinta, ce trebuie folosita in stabilirea drepturilor salariale individuale este de 600 lei.
Apoi art. 14 din aceeasi lege stabileste ca, diferen?ierea salariilor de baza se realizeaza prin utilizarea unor coeficienti de ierarhizare cuprin?i in intervalul 1,00 pentru functia cu cea mai mica responsabilitate si 15,00 pentru functia cu cea mai mare responsabilitate in stat .
In sfarsit si art. 4 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, aplicabila anului 2011, stipuleaza ca valoarea de referinta este de 600 lei, cat si art. 1 alin. 1 din Legea nr. 283/2011 care stipuleaza ca in anul 2012 brutul salariilor de baza se mentine la acelasi nivel cu cel acordat personalului platit din fondurile publice pentru luna decembrie 2011.
De altfel, prevederea cu privire la valoarea de referinta egala cu 600 lei a fost prevazuta in fiecare an prin acte normative anuale de salarizare a personalului platit din fondurile publice, inclusiv in anul 2015 (art. 4 alin. 1 din O.U.G. nr. 83/2014).
Apoi alin. 3 al art. 4 din Legea nr. 285/2010 stipuleaza ca personalul platit din fonduri publice se reincadreaza incepand cu 1 ianuarie 2011 pe clase de salarizare, pe unele functii, grada?ii si grade prevazute in legea cadru, in raport cu functia, vechimea, gradul si treapta avute de persoana reincadrata la 31 decembrie 2010.
Aceste ultime prevederile legale coroborate cu prevederile legilor anuale de salarizare incepand cu anul 2012 potrivit cu care personalul din autoritatile si institutiile publice finantate integral din venituri proprii aflate in subordinea, sub autoritatea, in coordonarea ministerelor, ale caror contracte de munca isi inceteaza valabilitatea in anul 2012 (2013, 2014, 2015), salariile li se stabilesc potrivit anexei VIII din Legea nr. 284/2010, duc la concluzia ca pentru reclamant salariul acestuia trebuie stabilit potrivit celor cuprinse in anexa nr. VIII din Legea cadru, la valoarea de referinta de 600 lei.
Aceasta anexa se refera in mod explicit la salarizarea personalului din institutii publice finantate din venituri proprii, situatie in care se afla paratul.
In cauza nu-si gasesc aplicarea dispozitiile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 284/2010 care reglementeaza posibilitatea salarizarii personalului incadrat in functii specifice prin asimilare, pentru ca, in ceea ce-l priveste pe reclamant nu suntem in prezen?a unor functii specifice care nu sunt prevazute in lege, ci dimpotriva, anexa VIII din Legea 284/2010 se refera tocmai la personalul din institutiile publice finantate integral din venituri proprii, situatie in care se afla I.S.C.T.R., parat in prezenta cauza, si fata de care aceasta anexa trebuie aplicata personalului angajat al acestei institutii.
Reclamantul pretinde ca prin emiterea deciziei au fost incalcate dispozitiile art.41 din Codul muncii deoarece nu a existat acordul sau pentru modificarea unui element esential al contractului individual de munca ,precum si prevederile art.162 din Codul Muncii potrivit carora salariul se stabileste prin negociere .
Instanta a constatat insa ca emiterea deciziei contestate a fost facuta in conformitate cu dispozitiile art.162 alin.3 din Codul Muncii potrivit carora sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative.
In conformitate cu dispozitiile art.138 alin.(3) din Legea dialogului social nr.62/2011 ``drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege in limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor si nu pot fi modificate prin contracte colective de munca``.
Textul legal mai sus redat circumstantiata drepturile salariale ce pot fi acordate salariatilor din sistemul public, stipuland faptul ca acestea nu pot forma obiectul negocierilor intre parti si nici nu pot fi modificate prin contractele colective de munca .
Dupa cum s-a aratat in precedent, dispozitiile enuntate imperativ de art. 138 alin.(3) din Legea nr.62/2011, nu permit exceptii de la caracterul legal al drepturilor salariale ale personalului din autoritatile si institutiile publice, nici macar sub rezerva negocierilor dintre parti.
Pe cale de consecinta, in privinta drepturilor salariale cuvenite acestei categorii de personal, textul legal mai sus redat deroga de la cadrul normativ general existent in materia raporturilor de munca, respectiv Codul Muncii, care, in cadrul dispozitiilor art.41 alin.(1) impune conditia acordului partilor - Asadar negocierea - atunci cand urmeaza a fi modificate anumite elemente ale contractului individual de munca, intre care si salariul.
Potrivit art. 17 alin. 5 C.muncii, orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la art. 17 alin. 3 C.muncii (printre care si salariul si functia) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, cu exceptia situatiei in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege.
In cazul de fata modificarea salariului reclamantului prin decizia contestata s-a facut in conformitate cu prevederile Legii de salarizare aplicabile, lege care era incidenta inca de la data incheierii contractului individual de munca .
Nu se poate retine ca lipsa acordului salariatului duce la imposibilitatea angajatorului de a aplica legea si a intra in legalitate, in conditiile in care art.138 alin.(3) din Legea nr.62/2011 nu permit exceptii de la caracterul legal al drepturilor salariale ale personalului din autoritatile si institutiile publice, nici macar sub rezerva negocierilor dintre parti, iar potrivit art.57 alin.4 din Codul Muncii, in situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile.
Asa fiind tribunalul a retinut ca in mod legal cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare, paratul a procedat la emiterea deciziei contestate prin care a modificat unilateral salariul reclamantului pentru a intra in legalitate.
Desi decizia contestata nu mentioneaza temeiul legal in baza caruia a fost adoptata masura, aceasta imprejurare nu conduce la nulitatea actului, cata vreme dispozitiile legale nu impun respectarea unor conditii de forma cu prilejul emiterii deciziei de modificare, de a caror indeplinire sa depinda valabilitatea acesteia.
Asa fiind, pentru considerentele de mai sus, retinand ca decizia contestata a fost emisa in mod legal cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare, a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamant.
Impotriva acestei hotarari, a declarat apel, in termen legal reclamantul A_ I__ M__, la data de 14.07.2016, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII- a pentru cauze privind Conflicte de munca si Asigurari Sociale, la data de 15.07.2016, sub numarul x.
Apelantul reclamant solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii apelate si, pe cale de consecinta admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata si modificata. Cu cheltuieli de judecata .
Prin cererea de chemare in judecata, apelantul-reclamant a solicitat constatarea nulitatii absolute a Deciziei nr. 245 din 1 iulie 2015 emisa de I__ de S_ pentru C_ in T__ R_ - I.S.C.T.R., aceasta fiind emisa cu nerespectarea dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Codul muncii, anularea Raspunsului emis de I__ de S_ pentru C_ in T__ R_ - I.S.C.T.R. inregistrat sub nr. x din 3 august 2015 prin care a fost respinsa contestatia formulata impotriva Deciziei nr. 245 din 1 iulie 2015 precum si repunerea partilor in situatia anterioara cu obligarea intimatei-parate la plata unei despagubiri reprezentand diferenta dintre salariul efectiv incasat de apelanta-reclamanta si drepturile salariale care i s-ar fi cuvenit, diferenta calculata de la momentul modificarii nelegale a contractului individual de munca si pana la data constatarii nulitatii absolute a Deciziei nr. 245 din data de 1 iulie 2015.
Instanta de fond, prin sentinta civila nr. 6032 din 13 iunie 2016 a respins pretentiile apelantului - reclamant ca neintemeiate.
Iinstanta de fond a respins cererea de chemare in judecata, motivat de faptul ca:
Salariul apelantului-reclamant ar fi trebuit sa fie stabilit potrivit Anexei VIII din Legea nr. 284/2010 care se refera explicit la salarizarea personalului din institutii publice finantate din venituri proprii, situatie in care se afla intimatul-parat;
Emiterea deciziei contestate a fost facuta in conformitate cu dispozitiile art. 162 alin. (3) din Codul muncii;
Conform dispozitiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 drepturile salariale ce pot fi acordate salariatilor din sistemul public sunt circumstantiate, fiind stipulat faptul ca acestea nu pot forma obiectul negocierilor intre parti si nici nu pot fi modificate prin contractele colective de munca;
Modificarea salariului apelantului-reclamant prin decizia contestata s-ar fi facut in conformitate cu prevederile Legii de salarizare aplicabila, lege care era incidenta inca de la data incheierii contractului individual de munca .
Apreciaza ca motivele invocate de instanta de judecata sunt neintemeiate, pentru urmatoarele considerente:
Nu a fost constatata nulitatea absoluta a clauzei din contractul individual de munca al apelantului-reclamat referitoare la salariu .
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a decis, in sedinta din 13 iunie 2016 (Decizia nr. 17/2016) urmatoarele: ``In interpretarea prevederilor art. I, art. 21 si art. 26 lit. h) raportat la prevederile art. 64 din Legea nr. 94/1992, a prevederilor art. 132, art. 138 alin.(5) art. 142, art. 148, art. 151 si art. 152 din Legea nr.62/2011 si a prevederilor art.229 alin. (4), art. 254 si art. 268 alin. (I) lit. d) din Codul Muncii, republicat, o decizie a Curtii de Conturi, emisa in exercitarea atributiilor sale de control, prin care s-a stabilit ca anumite drepturi prevazute in contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unei institutii publice finantate integral din venituri proprii au fost acordate nelegal, raportat la prevederile legale privind salarizarea in institutiile publice, nu lipse?te de efecte clauzele contractului colectiv de munca prin care acele drepturi au fost stabilite, a caror nulitate nu a fost constatata de catre instantele judecatoresti. in conditiile legii.
In interpretarea prevederilor art. 138 alin. (3)-(5) si art.142 alin.(2) din Legea nr. 62/2011, nulitatea unei clauze a contractului colectiv de munca negociate cu nerespectarea art. 138 alin. (1)-(3) din Legea nr. 62/2011 poate fi ceruta de catre partile interesate, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie, respectiv poate fi invocata de catre instanta, din oficiu, pe durata existentei contractului colectiv de munca".
Aceasta concluzie este aplicabila, mutatis mutandis, si in cazul dedus judecatii, in sensul ca, si daca prin Decizia nr. III/34 din 12 mai 2015 emisa de Curtea de Conturi a Romaniei a fost constatat faptul ca stabilirea salariilor de baza ale personalului I.S.C.T.R. s-a facut cu nerespectarea gradelor si a nivelului coeficientilor de ierarhizare prevazute de Anexa nr. VIII si cu incalcarea prevederilor art. 1 alin. (2) si art. 37 din Legea nr. 284/2010, acest aspect nu lipse?te de efecte clauza din contractul individual de munca al apelantei-reclamante referitoare la salarizare.
Mai mult decat atat, nulitatea clauzei referitoare la salariu din contractul individual de munca al apelantului-reclamant nu a fost constatata in conditiile legii si, drept urmare, isi produce efectele .
Interpretarea eronata a dispozitiilor legilor privind salarizarea personalului platit din fondurile publice.
Intimatul-parat I__ de S_ pentru C_ in T__ R_ a fost infiintat in anul 2011, conform O.G. nr. 26/2011.
La momentul la care a fost infiintat intimatul-parat, in materie de salarizare, erau in vigoare Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, precum si Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice.
Conform dispozitiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, in anul 2011 nu s-a aplicat valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare prevazuti in anexele la Legea - cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, denumita in continuare lege-cadru.
Aceeasi prevedere a fost preluata in toate legile ulterioare privind salarizarea personalului platit din fondurile publice, respectiv:
Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar - art. 4 alin. (2): "in anul 2012 nu se aplica valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare prevazuti in anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare``.
O.U.G. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar in anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele masuri fiscal-bugetare - art. 4: ``Pentru personalul din autoritatile si institutiile publice finantate integral din venituri proprii, aflate in subordinea, sub autoritatea, in coordonarea Guvernului, ministerelor si a celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, precum si din cele aflate in coordonarea prim-ministrului si cele aflate sub controlul Parlamentului, ale carui contracte colective de munca isi inceteaza valabilitatea dupa data intrarii in vigoare a prezentei Ordonante de urgenta, salariile se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, utilizandu-se coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare prevazuti in aceasta anexa si valoarea de referinta prevazuta la art. 10 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare``.
O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice - art. 3: "in anul 2014, indemnizatiile, compensatiile, sporurile, majorarile salariilor de baza prin acordarea de clase de salarizare suplimentare si alte drepturi acordate potrivit actelor normative in vigoare se stabilesc fara a lua in calcul drepturile incluse in salariul de baza conform prevederilor din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice si ale art. 10 al art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 283/2011".
O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice - art. 1 alin. (1): "in anul 2015, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda pentru luna decembrie 2014 in masura in care personalul isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii si nu se aplica valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare prevazuti in anexele la Legea-cadru 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare".
Pe de alta parte, situatia de exceptie prevazuta de aceste acte normative (respectiv prevederea conform careia, pentru personalul din autoritatile si institutiile publice finantate integral din venituri proprii, aflate in subordinea, sub autoritatea, in coordonarea Guvernului, ministerelor si celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, precum si din cele aflate in coordonarea primului-ministru si cele aflate sub controlul Parlamentului, ale caror contracte colective de munca isi inceteaza valabilitatea in anul 2011-2015, salariile se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010) nu este aplicabila in cazul intimatului-parat avand in vedere faptul ca aceasta exceptie se aplica doar in cazul in care in anul de referinta inceta contractul colectiv de munca or, la nivelul intimatului-parat nu a existat incheiat contract colectiv de munca .
In acest sens s-a pronuntat si inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care, prin Decizia nr. 2 din 15 februarie 2016 a statuat faptul ca: "in interpretarea dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor masuri pentru recuperarea reducerilor salariate, aprobata prin Legea nr. 182/2012, cu modificarile ulterioare, salariile personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral din venituri proprii, aflate in subordinea, sub autoritatea, in coordonarea Guvernului, ministerelor si a celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, precum si din cele aflate in coordonarea prim-ministrului si cele aflate sub controlul Parlamentului, se stabilesc potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, de la data expirarii perioadei de valabilitate prevazuta in contractul colectiv de munca aflat in derulare la momentul intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor masuri pentru recuperarea reducerilor salariate, aprobata prin Legea nr. 182/2012, cu modificarile ulterioare``.
Asadar, in conditiile in care la nivelul paratului I__ de S_ pentru Control in T__ R_ nu a existat incheiat contract colectiv de munca, nu sunt aplicabile dispozitiile legale de exceptie prevazute de actele normative enuntate anterior.
Prin urmare, pe de o parte, anexele l-VIII la Legea cadru nr. 284/2010 nu au fost aplicabile in perioada-2010 - 2015 si, pe de alta parte situatia de exceptie referitoare la aplicabilitatea anexei VIII nu este incidenta in cazul paratului, avand in vedere ca aplicabilitatea acesteia este conditionata de incetarea unui contract colectiv de munca, parat nefiind in aceasta situatie (neexistand incheiat contract colectiv de munca in perioada de referinta).
Interpretarea eronata a dispozitiilor art. 162 din Codul muncii si ale art. 138 alin. (3) din Legea nr. 62/2011.
Instanta de fond a constatat faptul ca emiterea deciziei contestate a fost facuta in conformitate cu dispozitiile art. 162 alin. (3) din Codul muncii potrivit carora sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative.
Totodata, instanta a retinut faptul ca in cauza dedusa judecatii ar fi incidente dispozitiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 conform carora drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc in limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor si nu pot fi modificate prin contracte colective de munca .
In ceea ce priveste incidenta in cauza dedusa judecatii a dispozitiilor art. 162 alin. (3) din Codul muncii, invedereaza urmatoarele:
Art. 159 alin. (1) din Codul muncii, defineste salariul ca reprezentand contraprestatia muncii depusa de salariat in baza unui contract individual de munca, iar potrivit art. 162 alin. (1) si alin. (2) din Codul muncii, salariul individual se stabileste prin negocieri individuale intre angajator si salariat, nivelurile salariale minime negociindu-se prin contractele colective de munca aplicabile. A_. (3) al aceluiasi text legal mai prevede ca sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative.
Argumentul instantei de fond, intemeiat pe acest din urma text legal, in sensul ca, in cazul apelantului - reclamant, care face parte din categoria personalului din institutii publice pentru care sistemul de salarizare este reglementat prin lege, nu era necesar acordul de vointa pentru incadrarea sa in normele legale privind salarizarea, acord cerut de dispozitiile legale mentionate anterior, in cazul modificarii salariului, nu este intemeiat, intrucat art. 162 alin. (2) si (3) din Codul muncii, prevad numai modalitatea exceptionala in care se stabilesc salariile personalului din autoritatile si institutiile publice, negocierea purtandu-se numai in limitele legii de salarizare, textul vizand numai conditia ce trebuie indeplinita cu ocazia incheierii conventiei partilor asupra cuantumului salariului, in timp ce modificarea, anularea contractului individual de munca, respectiv a unei clauze a acestuia, sunt institutii diferite, reglementate separat, prin reguli specifice. Astfel, regimul diferit de stabilire a salariilor acestei categorii de personal nu presupune exceptarea de la celelalte norme legale privind incheierea, modificarea, respectiv anularea contractelor individuale de munca, a unor clauze ale acestora, in lipsa unor dispozitii legale exprese in acest sens.
Actul intimatului-parat nu a fost emis in executarea unor prevederi legale intervenite ulterior semnarii contractului individual de munca, act normativ care sa prevada modificarea regimului juridic al unitatii, modificarea statutului personalului sau sau modificari de incadrare salariala, situatie in care angajatorul avea abilitarea legala de a emite acte in vederea punerii in aplicare a noilor dispozitii normative, inclusiv de a modifica salariile angajatilor, cu posibilitatea acestora de a le contesta in conditiile prevazute de actele normative, ci actul a fost emis in temeiul dispozitiilor Legii nr. 284/2010 care era in vigoare la data incheierii contractului individual de munca, insa care nu ar fi fost pusa in aplicare.
In alta ordine de idei, in cauza dedusa judecatii nu sunt incidente nici dispozitiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, avand in vedere faptul ca respectivul text legal are in vedere strict problematica negocierii colective a drepturilor salariale din sectorul bugetar.
Or, problematica supusa analizei instantei de judecata nu a vizat faptul ca prin negocieri colective ar fi fost stabilite drepturi salariale in neconcordanta cu dispozitiile legale in materia salarizarii, ci faptul ca un element al contractului individual de munca (salariul) a fost modificat in mod unilateral de catre angajator .
Incidenta in cauza dedusa judecatii a dispozitiilor art. 57 din Codul muncii.
In ipoteza in care s-ar retine ca drepturile salariale ale apelantului-reclamant au fost stabilite cu nerespectarea dispozitiilor legale relative la salarizarea personalului bugetar, se pune problema neconcordantei clauzei salariale din contractul individual de munca cu dispozitiile legale ce erau in vigoare la data incheierii contractului individual de munca si devin incidente dispozitiile art. 57 din Codul muncii, care reglementeaza nulitatea contractului individual de munca, ce intervine in cazul nerespectarii oricareia dintre conditiile legale necesare pentru incheierea sa valabila (alin. 1), precum si nulitatea unei clauze din contractul individual de munca, pe motiv ca stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme legale imperative (alin. 4).
Chiar instanta de fond a retinut faptul ca: (...) potrivit art. 57 alin. 4 din Codul muncii, in situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile``.
Or, in cauza dedusa judecatii, intimatul-parat nu a procedat la constatarea nulitatii absolute a clauzei privind salariul si la inlocuirea clauzei nule cu dispozitia legala, ci a inteles sa modifice in mod unilateral contractul individual de munca prin emiterea unei decizii prin care a dispus micsorarea salariului.
Cum clauza referitoare la salariul de 4.249 lei a fost inclusa in contractul individual de munca incheiat intre apelanta-reclamanta si intimatul-parat, iar salariul constituie un element important, de care depinde exprimarea acordului de vointa al partilor cu prilejul incheierii conventiei,chiar daca in cazul personalului incadrat in institutii si autoritati publice negocierea, in ceea ce priveste cuantumul, este limitata prin lege, in situatia in care valoarea salariului incalca actul normativ, aceasta situatie nu poate fi inlaturata prin modificarea unilaterala provenita de la angajator, caci dispozitiile art. 41 din Codul muncii interzic acest lucru, ci prin constatarea nulitatii clauzei salariale, care potrivit art. 57 alin. (6) si (7) din Codul muncii nu poate interveni decat in urma existentei unui acord al partilor contractului in acest sens, sau in lipsa intelegerii partilor, ca urmare a constatarii de catre instanta de judecata .
In consecinta, decizia contestata este lovita de nulitate, in conditiile in care:
Aceasta a avut ca efect modificarea unilaterala a contractului individual de munca, fara a exista un acord al salariatului;
Actul reducerii salariului apelantului-reclamant nu a intervenit ca urmare a punerii in aplicare a unei modificari legislative ulterioare acordului de vointa al partilor contractului individual de munca, mai precis pentru a inlatura o cauza de nulitate a clauzei.
Pentru toate aceste considerente, solicita sa fie admis apelul, sa fie schimbata in tot hotararea apelata si, pe cale de consecinta sa fie admisa cererea de chemare in judecata astfel cum a fost formulata si modificata sub toate capetele de cerere, respectiv:
Sa se constate nulitatea absoluta a Deciziei nr. 245 din data de 1 iulie 2015 emisa de I__ de S_ pentru C_ in T__ R - I.S.C.T.R., aceasta fiind emisa cu nerespectarea dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Codul muncii;
Sa fie anulat Raspunsul emis de I__ Teritorial de S_ pentru C_ in T__ R_ - I.S.C.T.R. inregistrat sub nr. x din 3 august 2015 prin care a fost respinsa contestatia formulata impotriva Deciziei nr. 245 din 1 iulie 2015;
Sa se dispuna repunerea partilor in situatia anterioara si sa fie obligat intimatul parat la plata unei despagubiri, reprezentand diferenta dintre salariul efectiv incasat de reclamant si drepturile salariale, indexate, majorate si reactualizate, care i s-ar fi cuvenit apelantului reclamant, diferenta calculata de la momentul modificarii nelegale a contractului individual de munca al reclamantului si pana la data constatarii nulitatii absolute a Deciziei nr. 245 din data de 1 iulie 2015 emisa de I__ de S_ pentru C_ in T__ R_ - I.S.C.T.R., cu luarea in considerare a dispozitiilor art. 253 din Codul muncii.
Prin intampinarea formulata intimatul parat a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art.477 C.pr.civ., in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Apelantul sustine in esenta ca prin emiterea deciziei nr. 245/01.07.2015 au fost incalcate dispozitiile art.41 din Codul muncii deoarece nu a existat acordul sau pentru modificarea unui element esential al contractului individual de munca, precum si prevederile art.162 din Codul Muncii potrivit carora salariul se stabileste prin negociere .
Apelantul critica rationamentul instantei in sensul ca, pentru ca el face parte din categoria personalului din institutii publice pentru care sistemul de salarizare este reglementat prin lege, nu era necesar acordul de vointa pentru incadrarea sa in normele legale privind salarizarea, acord cerut de dispozitiile legale mentionate anterior, in cazul modificarii salariului, nu este intemeiat, intrucat art. 162 alin. (2) si (3) din Codul muncii, prevad numai modalitatea exceptionala in care se stabilesc salariile personalului din autoritatile si institutiile publice, negocierea purtandu-se numai in limitele legii de salarizare, textul vizand numai conditia ce trebuie indeplinita cu ocazia incheierii conventiei partilor asupra cuantumului salariului, in timp ce modificarea, anularea contractului individual de munca, respectiv a unei clauze a acestuia, sunt institutii diferite, reglementate separat, prin reguli specifice. Astfel, regimul diferit de stabilire a salariilor acestei categorii de personal nu presupune exceptarea de la celelalte norme legale privind incheierea, modificarea, respectiv anularea contractelor individuale de munca, a unor clauze ale acestora, in lipsa unor dispozitii legale exprese in acest sens.
Curtea retine ca emiterea deciziei contestate in cauza s-a facut conform dispozitiilor art.162 alin.3 din Codul Muncii potrivit carora sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative.
Potrivit art.138 alin.(3) din Legea dialogului social nr.62/2011, drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege in limite precise si nu pot constitui obiect al negocierilor si nici nu pot fi modificate prin contracte colective de munca .
Dispozitiile art.138 alin.(3) din Legea nr.62/2011 nu permit exceptii de la caracterul legal al drepturilor salariale ale personalului din autoritatile si institutiile publice.
Astfel, norma speciala deroga de la cadrul normativ general existent in materia raporturilor de munca, respectiv Codul Muncii, care, in cadrul dispozitiilor art.41 alin.(1) impune conditia acordului partilor - Asadar negocierea - atunci cand urmeaza a fi modificate anumite elemente ale contractului individual de munca, intre care si salariul.
Modificarea prin decizia contestata a salariului apelantului s-a facut conform prevederilor Legii de salarizare aplicabile, lege in vigoare si aplicabila inca de la data incheierii contractului individual de munca .
Tribunalul a subliniat in mod corect ca nu se poate retine ca lipsa acordului salariatului duce la imposibilitatea angajatorului de a aplica legea si a intra in legalitate, in conditiile in care art.138 alin.(3) din Legea nr.62/2011 nu permit exceptii de la caracterul legal al drepturilor salariale ale personalului din autoritatile si institutiile publice, nici macar sub rezerva negocierilor dintre parti, iar potrivit art.57 alin.4 din Codul Muncii, in situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile.
Cat priveste faptul ca decizia contestata nu mentioneaza temeiul legal in baza caruia a fost adoptata masura, aceasta imprejurare nu conduce la nulitatea actului, cata vreme dispozitiile legale nu impun respectarea unor conditii de forma cu prilejul emiterii deciziei de modificare, de a caror indeplinire sa depinda valabilitatea acesteia.
Pentru considerentele aratate, Curtea, in baza art.480 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant A_ I__ M__, CNP x, domiciliat in Ale. Valea Viilor, nr. 1, _, __, Bucuresti, sector 6, cu domiciliul procesual ales la SCA V__ si Asocia?ii, cu sediul in Bucuresti, __. 3A, sector 1, impotriva sentintei civile nr. 6032/13.06.2016, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr. x, in contradictoriu cu intimatul-parat I__ de S_ pentru C_ T__ R_ - I.S.C.T.R., cod de identificare fiscala x, cont R074TREZ70120F355000x deschis la Trezoreria Statului Sector 1, cu sediul in Bucuresti, _. 38, sector 1, ca nefondat.
Definitiva.
Executarea catre salariati a obligatiilor de plata ale institutiilor publice. Care sume pot fi esalonate? Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti
Lamurirea dispozitivului hotararii judecatoresti. Limitele judecatii. Neclaritatea dispozitivului. Drepturi salariale. Notiunea de �spor�. Modalitatea de stabilire si de plata Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 442/24.06.2020
Functionari publici. Drepturi salariale functionari. Revocarea pentru viitor a efectelor unui act administrativ de stabilire a drepturilor salariale. Inlaturare pentru trecut a efectelor actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 628/30.07.2020
Reducerea programului de lucru si a salariului in contextul reducerii temporare a activitatii impune existenta unor motive obiective care nu depind de vointa exclusiva a angajatorului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Timisoara - Decizia civila nr.135/2020
Obligarea angajatorului la plata impozitul si a celorlalte contributii prevazute de lege pentru despagubirile cuvenite salariatului in urma concedierii Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti - Sentinta civila nr. 605/18.12.2019
Obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale restante si a dobanzii legale aferente acestora Pronuntaţă de: Tribunalul BUZAU - Sentinta civila nr. 4471/08.08.2019
Existenta sau inexistenta resurselor financiare ale angajatorului nu poate avea vreo influenta asupra platii drepturilor salariale prevazute in contractul individual de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 5590 din data de 03 Decembrie 2019
Plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 3376 din data de 24 Iunie 2019
Numai statul de plata sau alt document justificativ in sensul art. 168 din Codul muncii are valoare probanta in materia achitarii drepturilor salariale Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizia civila nr. 882 din data de 23 Februarie 2018
Recuperarea prejudiciului cauzat angajatorului de salariat. Incheierea notei de constatare nu echivaleaza cu probarea de catre angajator a intrunirii conditiilor platii nedatorate Pronuntaţă de: CURTEA DE APEL BUCURESTI � Decizia nr. 836/ 31.03.2020
Plata drepturilor cuvenite salariatilor detasati. Aspecte particulare Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu | MCP Cabinet avocati
Dialogurile MCP (XI): Recuperarea prejudiciilor stabilite de Curtea de Conturi de la salariati Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Despagubirile datorate de institutiile publice ca urmare a concedierilor abuzive. Plata integrala sau esalonare pe 5 ani? Sursa: avocat Emilia Alexandra Ioana | MCP Cabinet avocati
Dialogurile MCP (V) � Legea Kurzarbeit (a somajului tehnic). Avantaje si lipsuri Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Discriminarea, victimizarea si hartuirea la locul de munca. Modificarile si completarile aduse Codului muncii prin Legea 151/2020 Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu | MCP Cabinet avocati
Drepturi salariale neplatite de angajatorul aflat in insolventa. Fondul de garantare a creantelor salariale Sursa: MCP Cabinet avocati
Instanta competenta in cererile privind drepturile salariale ale magistratilor Sursa: Irina Maria Diculescu