Decizia C.C.R. nr. 80/2019 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 67 din Codul de Procedura Civila

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 67 alin. (4) din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin in Dosarul nr. XXXX/115/2015 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia litigii de munca si asigurari sociale si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. YYYD/2017.
2. La apelul nominal se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal indeplinita.
3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca nu i se pot recunoaste intervenientului accesoriu mai multe drepturi decat partii in favoarea careia a intervenit. Precizeaza ca, in opinia sa, isi mentine valabilitatea jurisprudenta Curtii Constitutionale cu privire la prevederea similara existenta in Codul de procedura civila din 1865, respectiv Decizia nr. 10 din 9 ianuarie 2007 sau Decizia nr. 1.024 din 14 iulie 2011.
C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
4. Prin Incheierea din 11 ianuarie 2017, pronuntata in Dosarul nr. XXXX/115/2015, Curtea de Apel Timisoara - Sectia litigii de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 67 alin. (4) din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin intr-o cauza avand ca obiect solutionarea apelului declarat de aceasta, in calitate de intervenient accesoriu, impotriva sentintei prin care Tribunalul Caras-Severin a admis cererea de obligare a Societatii TMK - S.A. Resita, in calitate de fost angajator al reclamantului, la recunoasterea in favoarea acestuia a beneficiului grupei I de munca, pentru anumite perioade de timp, cu rectificarea inscrierilor din carnetul de munca .
5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia, intervenient accesoriu in litigiu, invoca pasivitatea si chiar reaua-credinta a paratei in interesul careia a intervenit, care, in calitate de angajator al reclamantului, nu este afectata in niciun fel de probabilitatea admiterii actiunii introduse in vederea reconstituirii vechimii in munca a reclamantului si recunoasterea incadrarii acestuia intr-o grupa superioara de munca, atata vreme cat instanta nu o obliga la plata contributiei la bugetul asigurarilor sociale. Or, toate acestea aduc prejudicii intervenientei, Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin, prin incalcarea principiului contributivitatii, consacrat de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. In aceste conditii, are loc o ingradire a dreptului de acces liber la justitie si a dreptului la un proces echitabil, intrucat dreptul intervenientului de a formula calea de atac a apelului depinde de disponibilitatea paratei de a declara apel. Arata ca, desi a fost admisa in principiu calitatea de intervenient accesoriu, aceasta ramane fara substanta daca nu poate exercita, in mod independent, dreptul de a supune hotararea instantei de fond unui control judiciar al instantei superioare.
6. Curtea de Apel Timisoara - Sectia litigii de munca si asigurari sociale apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand ca textul legal criticat se raporteaza la pozitia pe care o are intervenientul accesoriu in litigiu, care nu invoca o pretentie proprie, ci tinde ca prin apararea pe care o face sa obtina o hotarare in favoarea partii parate pentru care a intervenit. Arata ca, prin dispozitiile art. 67 alin. (4) din Codul de procedura civila, legiuitorul a inteles sa acorde tertului intervenient aceleasi drepturi pe care le are si partea in favoarea careia intervine, fara ca prin aceasta sa se aduca o incalcare accesului liber la justitie. Interventia nefiind una in interes propriu, ci doar in favoarea unei parti, ii permite tertului intervenient sa isi valorifice dreptul de a exercita calea de atac doar raportat la pozitia adoptata de catre partea in favoarea careia a intervenit, deoarece obligatia stabilita prin hotarare, menita a fi pusa in executare, se instituie doar in sarcina paratei pentru care a intervenit.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
8. Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, arata, in esenta, ca sanctiunea consacrata de textul de lege este justificata, de vreme ce intervenientul accesoriu doar sprijina apararea partii in folosul careia intervine. Precizeaza ca si in jurisprudenta instantei supreme s-a retinut ca, intrucat intervenientul accesoriu nu are o pozitie procesuala independenta, ci una subordonata partii in favoarea careia a intervenit, limitata la interesul acesteia, cererea lui nu poate fi conceputa ca o continuare a activitatii procesuale a acesteia in fata instantei de control judiciar, fara ca partea principala sa-si fi manifestat in mod expres vointa in acest sens, prin exercitarea apelului sau recursului de catre ea insasi ori prin staruinta in finalizarea judecarii caii de atac. Face referire si la jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.
9. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
10. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
11. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta, potrivit dispozitivului incheierii de sesizare, prevederile art. 67 alin. (4) din Codul de procedura civila, sintagma "nu a exercitat calea de atac, a renuntat la calea de atac exercitata", adica tezele intai si a doua din art. 67 alin. (4). Din continutul dosarului rezulta ca, in speta, incidenta este doar teza intai, intrucat autoarea exceptiei este intervenient accesoriu in interesul paratei care a ales sa nu exercite calea de atac a apelului. Asadar, aceasta teza urmeaza sa constituie obiect al exceptiei. Textul de lege criticat are urmatoarea redactare:
- Art. 67 alin. (4) teza intai: "(4) Calea de atac exercitata de intervenientul accesoriu se socoteste neavenita daca partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac (...)".
12. In opinia autoarei exceptiei, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutie privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil.
13. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca legislatia procedural civila permite oricarei persoane care justifica un interes sa intervina intr-un proces in curs de judecata . Art. 61 din Codul de procedura civila reglementeaza interventia voluntara, realizand o dihotomie intre cea principala si cea accesorie. Astfel, interventia este principala cand intervenientul pretinde pentru sine, in tot sau in parte, dreptul dedus judecatii sau un drept strans legat de acesta. In schimb, interventia este accesorie atunci cand sprijina numai apararea uneia dintre parti.
14. Autoarea prezentei exceptii de neconstitutionalitate critica dispozitiile art. 67 alin. (4) din Codul de procedura civila, care prevad ca, in ipoteza in care partea pentru care s-a realizat interventia accesorie nu a exercitat calea de atac, atunci calea de atac exercitata de intervenientul accesoriu se socoteste neavenita. Cu alte cuvinte, aceasta nu va fi analizata de instanta, fiind considerata inexistenta. O astfel de solutie legislativa este fireasca, avand in vedere ca interventia accesorie nu este altceva decat o aparare exercitata in favoarea uneia dintre parti. Ca atare, daca partea originara, in interesul careia s-a realizat interventia accesorie, si-a demonstrat intentia de a nu utiliza beneficiul caii de atac prevazute de lege pentru litigiul in cauza, prin neexercitare sau renuntare, atunci examinarea caii de atac introduse de intervenientul accesoriu in interesul acesteia este inutila, lipsind insusi interesul, care se materializeaza exclusiv in sustinerea demersurilor procesuale intreprinse de partea in favoarea/interesul careia s-a realizat interventia accesorie. Caracterul auxiliar al acestui tip de interventie voluntara ii determina particularitatea imposibilitatii efectuarii altor acte procesuale in afara celora care sunt in indisolubila legatura cu finalitatea sprijinirii interesului partii originare, explicandu-se astfel solutia legislativa inscrisa in textul ce formeaza obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate. Avand in vedere cele aratate, Curtea constata ca nu se poate sustine incalcarea dispozitiilor art. 21 din Constitutie care consacra dreptul de acces liber la justitie si la un proces echitabil.
15. Curtea observa, totodata, ca prevederile de lege criticate au un continut normativ similar, in esenta, cu cel al art. 56 din Codul de procedura civila din 1865, care stabilea ca "Apelul sau recursul facut de cel care intervine in interesul uneia din parti se socoteste neavenit, daca partea pentru care a intervenit nu a facut ea insasi apel sau recurs". Constitutionalitatea acestor dispozitii legale a mai fost analizata, prin raportare la acelasi reper normativ din Legea fundamentala, Curtea Constitutionala pronuntandu-se in sensul respingerii ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate avand acest obiect . Astfel, prin Decizia nr. 394 din 26 aprilie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 368 din 31 mai 2012, Decizia nr. 1.024 din 14 iulie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011, si Decizia nr. 628 din 26 iunie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007, Curtea a retinut ca interventia in interesul altei persoane, avand caracter accesoriu in raport cu cererea principala (formulata de partea in interesul careia s-a facut interventia), permite unei persoane sa se alature si sa sustina interesele unei parti aflate intr-un litigiu pentru a intari pozitia acesteia din urma. Prin urmare, interventia in interesul altei persoane este menita sa sprijine reclamarea si realizarea drepturilor unei parti din litigiu, dar nu sa indeplineasca acte si fapte in locul titularului parte in proces. Din acest motiv, textul criticat stabileste ca nu poate fi primit apelul sau recursul facut de catre un intervenient in interesul altuia si introdus in locul apelului sau recursului celui pentru care s-a facut interventia, intrucat intervenientul nu poate invoca un interes propriu.
16. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin in Dosarul nr. XXXX/115/2015 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia litigii de munca si asigurari sociale si constata ca prevederile art. 67 alin. (4) teza intai din Codul de procedura civila sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta din data de 12 februarie 2019.