Decizia C.C.R. nr. 159/2019 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, exceptie ridicata de L.I.O. in Dosarul nr. XXXXX/3/2016 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. XXXD/2017.
2. La apelul nominal lipsesc partile . Procedura de citare este legal indeplinita.
3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens, arata ca dispozitiile legale criticate reprezinta tocmai concretizarea accesului liber la justitie, dand posibilitatea persoanelor interesate sa atace in fata unei instante de judecata decizia entitatii investite de lege cu solutionarea notificarii. In ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. 31 alin. (2) din Constitutie se arata ca aspectele relevate in motivarea exceptiei vor fi valorificate de instanta de judecata in procesul de interpretare si aplicare a legii.
C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
4. Prin Sentinta civila nr. 1.332 din 26 octombrie 2016, pronuntata in Dosarul nr. XXXXX/3/2016, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de contestatara Livia Ilia Orha, intr-o cauza civila avand ca obiect solutionarea cererii de anulare a unei decizii de invalidare emise de Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor.
5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca redactarea normei de drept lasa loc interpretarii potrivit careia termenul specificat ar fi un termen de decadere, ceea ce atrage neconstitutionalitatea reglementarii. In acest sens, invoca neconformitatea textului de lege criticat cu prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie, intrucat apartenenta la sistemul legislativ al unui stat de drept exclude reglementarile imprecise. Din aceeasi perspectiva, se arata ca, in eventualitatea in care termenul nu ar avea valoare de recomandare, ci ar fi de decadere, norma ar privi restrangerea neconstitutionala a exercitiului unor drepturi .
6. Prin raportare la dispozitiile art. 20 alin. (2) din Legea fundamentala se sustine ca este notoriu ca Legea nr. 165/2013 a fost adoptata - prin angajarea raspunderii Guvernului - pentru a raspunde atentionarii ultimative adresate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului privind incalcarea sistematica a prevederilor art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Interpretarea de catre Guvern a unui subterfugiu care sa restranga si mai mult dreptul ocrotit prin protocolul mentionat reprezinta o neconcordanta frapanta cu Conventia .
7. De asemenea, se sustine ca norma de drept criticata restrange in mod evident dreptul de acces liber la justitie, in raport cu prevederile dreptului comun in materie de prescriptie, decadere si posibilitati de atacare a actului administrativ.
8. Se mai sustine ca legislatia masurilor reparatorii pentru nedreptatile comise de regimul totalitar nu se incadreaza in cele opt ipoteze pentru care Legea fundamentala permite restrangerea exercitiului unor drepturi, cu referire la dreptul de proprietate privata.
9. In ceea ce priveste critica referitoare la nesocotirea dispozitiilor art. 31 alin. (2) din Constitutie, arata ca, practic, decizia contestata nu cuprinde motivele invalidarii, informatii esentiale pentru interesul personal al subiectilor implicati. Textul de lege criticat creeaza posibilitatea (realizata si in speta) de a se emite decizii defavorabile cetateanului fara ca acesta ori justitia la care apeleaza sa fie informati, sa poata cenzura obiectivitatea masurii luate. Termenul extrem de scurt prevazut in norma criticata restrange si mai mult posibilitatea cetateanului de a fi informat pentru a putea contesta actul administrativ ale carui efecte negative le resimte, fara a le cunoaste argumentarea.
10. Invocand prevederile art. 44 alin. (2) din Legea fundamentala, autoarea exceptiei mai sustine ca, daca intelesul normei criticate ar fi acela ca se instituie un drept de decadere, ar insemna ca se creeaza o inegalitate intre titularii dreptului de proprietate in functie de autoritatea administrativa de care depinde realizarea dreptului.
11. Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat instituirea de catre legiuitor a unor termene speciale de exercitare a cailor de atac nu este contrara principiului ce guverneaza accesul liber la justitie si nici principiului egalitatii cetatenilor in fata legii. Recunoasterea, in favoarea cetatenilor, a unor drepturi si libertati nu presupune identitate de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. Totodata, precizeaza ca regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor de judecata (care presupun si stabilirea unor termene procedurale) sunt de competenta exclusiva a legiuitorului.
12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate.
13. Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In sustinerea acestui punct de vedere, in esenta, invoca cele retinute in jurisprudenta Curtii Constitutionale, in sensul ca o astfel de reglementare este in consonanta cu Legea fundamentala, deoarece intelesul art. 126 alin. (1) si (2) din Constitutie este ca legiuitorul este singurul abilitat sa reglementeze, prin lege, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata . Totodata, legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale. In plus, legiuitorul roman a avut ca scop si realizarea obiectivului de asigurare a interpretarii si aplicarii unitare a legii in materia restituirii, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, creand premisele unei practici judiciare constante prin reglementarea unui cadru normativ corespunzator.
14. Avocatul Poporului considera ca prevederile de lege criticate sunt constitutionale. Curtea Constitutionala a statuat ca accesul liber la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justitia se infaptuieste, fiind de competenta exclusiva a legiuitorului instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti. Pe cale de consecinta, legiuitorul poate stabili, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, accesul liber la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, in formele si modalitatile instituite de lege. Dispozitiile legale criticate reprezinta tocmai o concretizare a accesului liber la justitie, in conditiile in care legiuitorul a dat posibilitatea persoanei care se considera indreptatita sa atace decizia emisa cu respectarea prevederilor art. 33 si 34 din lege. Apreciaza ca, prin continutul reglementarii lor, nu se pun in discutie restrangeri ale exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale. In virtutea prevederilor art. 44 alin. (1) din Constitutie, stabilirea continutului si a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care este competent sa fixeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate . Referitor la criticile de neconstitutionalitate raportate la celelalte norme constitutionale considera ca nu pot fi retinute, cu atat mai mult cu cat, analizate dintr-o perspectiva mai larga, motivele invocate, legate de continutul deciziei emise de Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, dar si de termenul legal in care persoana indreptatita se poate adresa instantei de judecata, releva mai degraba aspecte ce tin de modul de interpretare si aplicare a legii. Or, interpretarea unei legi si aplicarea asupra unor cazuri concrete reprezinta competenta exclusiva a instantei de judecata, singura competenta sa decida cu privire la sensul, intelesul si modul de aplicare a normelor criticate la situatia autorului.
15. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A,
examinand actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
16. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
17. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, texte care au urmatorul continut:
- Art. 35 alin. (1): "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 si 34 pot fi atacate de persoana care se considera indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul entitatii, in termen de 30 de zile de la data comunicarii."
18. In opinia autoarei exceptiei, textul de lege criticat contravine prevederilor din Constitutie cuprinse la art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 20 alin. (2) referitor la prioritatea reglementarilor internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, art. 21 alin. (1) si (2) care statueaza cu privire la dreptul de acces liber la justitie si la un proces echitabil, art. 31 alin. (2) care instituie obligatia autoritatilor publice de a asigura informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal, art. 44 alin. (2) potrivit caruia proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular, si art. 53 alin. (1) care prevede conditiile in care poate fi restrans exercitiul unor drepturi sau al unor libertati. De asemenea, este invocat si art. 1 - Protectia proprietatii cuprins in Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
19. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca textul de lege criticat a mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, prin raportare la critici similare, precum si fata de aceleasi texte din Legea fundamentala invocate si in cauza de fata.
20. Astfel, in ceea ce priveste sustinerea potrivit careia textul de lege criticat ingradeste posibilitatea atacarii deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 si 34 din Legea nr. 165/2013, in aceleasi conditii de atacare a unui act administrativ, respectiv la instanta de contencios administrativ, iar nu la una civila, si cu respectarea termenului de drept comun in materie, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 189 din 7 aprilie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 438 din 13 iunie 2016, paragraful 19 si urmatoarele, Curtea a statuat ca, prin edictarea Legii nr. 165/2013, legiuitorul roman si-a propus sa instituie un mecanism eficient pentru accelerarea procesului de restituire a imobilelor preluate de stat in mod abuziv in perioada regimului comunist. Solutia legislativa prevazuta de textul de lege criticat reprezinta una dintre modalitatile prin care statul roman a dat expresie, sub acest aspect, recomandarilor Curtii Europene a Drepturilor Omului cuprinse in Hotararea-pilot din 12 octombrie 2010 in Cauza Maria Atanasiu impotriva Romaniei in vederea inlaturarii sistemului defectuos, stagnant, generator de intarzieri considerate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului contrare dreptului la un proces echitabil, ca urmare a duratei excesive a procedurilor. Astfel, prin Legea nr. 165/2013 s-a atribuit sectiilor civile ale tribunalului competenta de solutionare a contestatiilor atat impotriva deciziilor entitatilor detinatoare sau investite de lege cu solutionarea notificarilor, cat si ale Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor. Argumentul decisiv pentru adoptarea unei astfel de solutii legislative l-a constituit plenitudinea de jurisdictie a unei instante civile. In virtutea acesteia, judecatorul se pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate si dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii prin compensare in puncte (paragraful 21).
21. Asadar, prin decizia amintita, Curtea Constitutionala a constatat (paragraful 22) ca legiuitorul roman a optat pentru solutionarea contestatiilor de catre o instanta civila in detrimentul uneia administrative, in scopul diminuarii duratei procedurii, instanta insasi urmand sa se pronunte asupra calitatii de persoana indreptatita si sa stabileasca tipul de despagubire cuvenita si modalitatea de realizare a acesteia, in natura sau prin echivalent . In ipoteza in care ar fi fost mentinuta competenta de solutionare a acestor contestatii de catre instantele de contencios administrativ, nu s-ar fi inregistrat nicio accelerare a procesului de restituire .
22. Curtea a retinut, totodata (paragraful 26 din Decizia nr. 189 din 7 aprilie 2016), ca trebuie avuta in vedere si definitia contenciosului administrativ stabilita prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, constand in activitatea de solutionare de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim . Or, in cauzele ce intra sub incidenta art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, desi una dintre parti este, intr-adevar, o autoritate publica, nu se poate spune ca se incadreaza strict in semnificatia notiunii de contencios administrativ, intrucat litigiul este generat de o pretentie de natura civila, constand in revendicarea unui drept de proprietate privata.
23. Totodata, prin Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 192 din 15 martie 2016, Curtea a constatat ca prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt in consonanta cu Legea fundamentala, deoarece art. 126 alin. (1) si (2) din Constitutie statueaza ca justitia se realizeaza prin instantele judecatoresti, a caror competenta este stabilita numai prin lege. In intelesul acestei norme constitutionale, legiuitorul este singurul abilitat sa reglementeze, prin lege, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata, fara alte restrictii decat cele rezultate din celelalte prevederi ale Constitutiei sau din actele normative internationale prevazute in art. 20 din Legea fundamentala. Totodata, Curtea a reamintit ca, potrivit jurisprudentei sale, concretizata, de exemplu, prin Decizia nr. 731 din 29 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 948 din 22 decembrie 2015, legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale.
24. Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura a schimba jurisprudenta Curtii Constitutionale, atat solutia, cat si considerentele cuprinse in deciziile mentionate isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata. Totodata, pentru aceleasi considerente, in prezenta cauza nu pot fi retinute criticile de neconstitutionalitate referitoare la pretinsa inegalitate intre titularii dreptului de proprietate, in functie de autoritatea administrativa de care depinde realizarea dreptului.
25. Totodata, in prezenta cauza, in legatura cu sustinerile referitoare la restrangerea dreptului de acces liber la justitie, prin termenul prea scurt instituit pentru atacarea deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 si 34, Curtea retine ca reglementarea termenelor pentru asigurarea accesului la instanta, in aceasta materie, intra in marja de apreciere a legiuitorului, cu scopul eficientizarii procedurilor instituite prin Legea nr. 165/2013. Asadar, in vederea asigurarii celeritatii procedurii, legiuitorul a prevazut remediul accesului in fata instantelor judecatoresti al persoanelor indreptatite, in termenele prevazute in mod expres in acest scop, iar simpla nerespectare a acestora nu poate constitui in sine un motiv de neconstitutionalitate a normei legale.
26. De asemenea, autoarea exceptiei de neconstitutionalitate mai invoca incalcarea dispozitiilor art. 31 alin. (2) din Constitutie, care instituie obligatia autoritatilor publice de a asigura informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal, aratand ca decizia contestata nu cuprinde motivele invalidarii, informatii esentiale pentru interesul personal al subiectilor implicati. In legatura cu aceste sustineri, Curtea retine ca prevederile constitutionale pretins a fi incalcate nu pot fi puse in legatura directa cu textul de lege criticat, care reglementeaza termenul in care pot fi atacate deciziile emise, precum si instanta competenta, critica de neconstitutionalitate vizand strict continutul deciziei atacate. Prin urmare, prevederea constitutionala invocata nu are legatura cu ipoteza normativa a textului de lege criticat. Cererea de chemare in judecata trebuie sa respecte conditiile de forma si de fond instituite de actele normative in vigoare, or, autoarea exceptiei nu a respectat conditiile legale de exercitare a dreptului procedural in cauza, conditii dirimante, ce impiedica analiza pe fond a continutului deciziei atacate.
27. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de L.I.O. in Dosarul nr. XXXXX/3/2016 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila si constata ca prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta din data de 26 martie 2019.