Recunoasterea hotararilor judecatoresti straine. Hotarare prin care a fost suplinit consimtamantul unuia dintre parinti la adoptie

Hotararea straina prin care s-a suplinit comsimtamantul parintelui la adoptia copilului poate fi recunoscuta numai daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 167 din Legea 105/1992, nefiind aplicabile prevederile art. 166 din aceeasi lege, deoarece o asemenea hotarare nu priveste statutul civil al persoanelor.

***

Prin sentinta civila nr.328 din 5 iulie 1999, Tribunalul Sibiu a admis cererea si, in consecinta, a recunoscut efectele sentintei de adoptie pronuntata in Germania, la 11 noiembrie 1997, de Judecatoria Aachen in dosarul nr.61-XVI-1/97 privind pe adoptatorul S.W. impotriva intimatei S.C.A. si G.I., prin care s-a incuviintat adoptatia minorei T.G., nascuta la 29 iulie 1994, de catre actualul sot al mamei, S.W.

Cererea a fost solutionata fara citarea partilor.
Instanta a retinut ca, prin sentinta mentionata, s-a pronuntat adoptia minorului, consimtamantul tatalui I.G. fiind inlocuit, potrivit legii germane, iar hotararea a ramas definitiva la 10 decembrie 1998, odata cu comunicarea acesteia adoptatorului. Cum in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.30 din Legea nr.105/1992, potrivit carora conditiile de fond cerute pentru adoptie sunt stabilite de legea nationala a adoptatorului si respectiv legea domiciliului comun, cererea se incadreaza in
dispozitiile art.167 si urm.din Legea 105/1992 .

Prin decizia civila nr.90 din 20 iunie 2000, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis apelul declarat de paratul G.I. si, in consecinta, a schimbat sentinta in sensul ca a respins cererea .

Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:
La dosarul instanteide fond s-au depus doua sentinte cu acelasi numar, 71-XVI-1/97, din care una se refera la consimtamantul tatalui G.I., iar cea de a doua la adoptia minorei, prima fiind data la 11 noiembrie 1997, cealalta la 1 decembrie 2000.

Ceea ce s-a recunoscut prin hotararea atacata cu apel, se refera la inlocuirea consimtamantului, si nu la adoptie.
Pe tot parcursul procesului de adoptie, paratul nu a fost citat la domiciliul sau, intimata si adoptatorul fie neindicand domiciliul apelantului din Romania, fie indicand un alt domiciliu decat cel real.

In aceste conditii, arata instanta de apel, fata de cerintele art.167 din Legea 105/1992, nu se poate sustine caracterul definitiv al hotararii straine si deci aceasta nu se poate recunoaste.

Recursul declarat de intimata S.C. nu este intemeiat.
Astfel, in ce priveste fondul, instanta de apel a retinut corect faptul ca, in cauza exista doua hotarari straine, prima avand ca obiect suplinirea consimtamantului paratului G.I. la adoptie, data in 11.XI.1997, cea de a doua, referitoare la adoptie, pronuntata insa la 1 decembrie 1998, intrata in vigoare la 10 decembrie 1998, ambele in acelasi dosar al Judecatoriei Aachen.

Asa fiind, si cum actiunea a vizat in mod expres sentinta din 11 noiembrie 1997, instanta s-a pronuntat in legatura cu cererea formulata astfel, in mod corect, respingand cererea de recunoastere a acestei sentinte, care prin ea insasi nu privea statutul civil al persoanei fizice adoptate, nefiind deci susceptibila de a putea fi recunoscuta pe teritoriul Romaniei conform art.166 si urm. din Legea nr.105/1992.

Sub un alt aspect, invocat in recurs, cu privire la caracterul definitiv al hotararii, este de retinut ca instanta de apel s-a raportat in considerentele hotararii date, la prevederile art.167 alin.2 si 3 din Legea nr.105/1992, ce reglementeaza printre altele caracterul definitiv al hotararii straine, decurgand din omisiunea citarii persoanei care nu a participat la proces si din cerinta ca, atunci cand hotararea a fost pronuntata in lipsa partii care a pierdut procesul, trebuie sa se constate ca i-a fost inmanata in timp util citatia pentru termenul de dezbateri in fond, ca si actul de sesizare a instantei, si ca i s-a dat posibilitatea de a se apara.

Or, din acest punct de vedere, cu privire la hotararea din 11 noiembrie 1997, din actele dosarului rezulta ca domiciliul paratului nu a fost indicat, sau acesta a fost citat la o alta adresa decat cea reala.

Cum cerintele amintite, sunt prevazute imperativ de textul de lege mentionat, instanta de apel nu putea concluziona decat in sensul ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art.167 din Legea 105/1992, pentru recunoasterea hotararii straine din 11 noiembrie 1997 pronuntata de Judecatoria Aachen in dosarul nr.71-XVI-1/97.