Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Calarasi - Sectia civila la data de 07.05.2018, sub numarul de dosar x, reclamantul C.D. a chemat in judecata pe parata S.C. S.M.S. a. Bucuresti, so licitand obligarea paratei la plata sporului de 15% din salariul de baza, conform Notificarii din 08.04.2016, articolul 1 din Contractul colectiv de munca, incepand cu data de 01.04. x17; la plata orelor lucrate suplimentar, peste programul normal de lucru, in zilele libere si sarbatori legale cu procentul de 100% din salariul de baza, conform art. 1 din Notificarea referitor la art. 4 lit. b) din Contractul colectiv de munca, incepand cu data de 17.08. x17; la plata salariului retroactiv, pe ultimii trei ani pentru neincadrarea in functia de agent de paza; la plata sporului de noapte pentru munca prestata pe timp de noapte cu procentul de 25% din salariul de baza; la eliberarea adeverintei cu sporuri acordate, conform legislatiei in vigoare si a Contractului colectiv de munca pentru perioada octombrie x17; anularea Actului aditional nr. 11/19.10.2016, inregistrat sub nr. 105/19.10.2016; obligarea paratei la plata diferentei de salariu constand in 1914 lei, reprezentand diferenta dintre salariul brut de la 1449 lei la 1275 lei, pentru perioada 01.10. x17 si a primelor de vacanta 2015- la zi; la plata drepturilor salariale privind concediul de odihna neefectuat 2015- 2017, 29 zile; la plata a trei salarii medii pe econ omie, conform art. 3 din Notificarea din 08.04.2016, privind modificarea Contractului colectiv de munca, precum si la plata cheltuielilor de judecata si a onorariului de avocat.
Prin incheierea pronuntata la data de 04.07.2018, instanta a dispus disjungerea capatului de cerere privind anularea Actului aditional nr. 11/19.10.2016, urmand ca acest capat de cerere sa fie solutionat in Dosarul nr. x, in timp ce toate celelalte capete de cerere ce vizeaza drepturile salariale au format un alt dosar, c u nr. x.
1.2. Solutia instantei de fond:
Prin incheierea de sedinta din data de 17.09.2019 pronuntata de Tribunalul Calarasi a fost amanata pronuntarea cauzei la data de 25.09.2019.
In considerentele acestei incheieri, s-a considerat ca pentru a se depune concluzii scrise la solicitarea aparatorului paratei s-a dispus amanarea pronuntarii.
Prin Sentinta civila nr. 613 din data de 25.09.2019 pronuntata de Tribunalul Calarasi a fost admisa in parte actiunea reclamantului C.D.in contradictor iu cu parata S.C. G. a. S. a. (f.Societatea S.M.S. a. ) ; a fost obligata parata la plata catre reclamant a urmatoarelor drepturi salariale: cuantum brut de 10. 749, 4 lei reprezentand contravaloare ore suplimentare efectuate in perioada mai 2015- august 2017; cuantum brut de 217 lei reprezentand prima vacanta aferenta anului 2017; cuantum brut 198 lei reprezentand indemnizatie concediu odihna aferent anului 2015; au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de reclamant cu privire la acordarea sporului de 15% pentru conditii deosebite, contravaloare ore lucrate in timpul noptii, compensatie disponibilizare, eliberare adeverinta de venituri, diferenta drepturi salariale si a fost a fost admisa cererea formulata de expert Ghiv eciu C., fiind stabilit onorariul definitiv pentru efectuarea expertizei tehnico-judiciare la suma de 1.000 lei.
Prin aceeasi sentinta, a fost ob ligata parata catre reclamant la plata sumei de 1. 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, precum si la plata catre expert G.C. a sumei de 600 lei diferenta de onorariu.
In considerentele hotararii s-a aratat ca, intre reclamantul C.D. si parata S.C. S.M.S. a. au existat relatii de munca, incepand cu data de 10.01.2012, dupa cum rezulta din Contractul individual de munca nr. 204/09.01.2012 incheiat pe durata nedeterminata.
Potrivit contractului mentionat, reclamantul a fost angajat in functia de paznic la depozitul din Ciulnita pentru un salariu de baza lunar brut de 725 lei, cu spor de vechime de 10%, spor de noapte de 25% si spor week- end, precum si o durata a concediului de odihna anual de 23 zile .
Prin acte aditionale succesive, cuantumul salariului de baza brut lunar a fost majorat, insa prin Actul aditional nr. 11/19.10.2016 la Contractul individual de munca nr. 204/09.01.2012, ce poarta semnatura reclamantului si a reprezentantului legal al societatii angajatoare, ``se modifica elementul J: salarizare al contractului de munca si va avea urmatoarele prevederi: salariul de baza lunar brut se va modifica de la 1. 449 lei la 1.275 lei pentru o perioada de un an, cuprinsa intre 01.10.2016 - 30.09.2017``, celelalte elemente ramanand neschimbate.
Raporturile de munca dintre parti au incetat la data de 15.11.2017, prin Decizia nr. 39/09.11.2017 de concediere disciplinara emisa de parata.
Prin cererea depusa la dosar la data de 25.09.2018, reclamantul a precizat ca solicita sporul de noapte pentru perioada mai x17.
La data de 03.05.2019, parata si-a schimbat denumirea in G. a. S. a. , fiind anexat in dovedire Certificatul de inmatriculare .nr. x/2019.
La cererea partilor, in cauza, a fost efectuata o expertiza contabila, al carei raport de afla la dosar, in vederea stabilirii cuantumului drepturilor salariale cuvenite reclamantului si neacordate de parata angajatoare. La efectuarea acestei expertize a asistat si un expert parte desemnat de parata angajatoare, care si-a exprimat punctul de vedere cu privire la fiecare obiectiv al expertizei.
Referitor la capatul de cerere privind ``obligarea paratei la plata sporului de 15% din salariul de baza, conform Notificarii din 08.04.2016, articolul 1 din Contractul colectiv de munca, incepand cu data de 01.04. x17``, instanta a retinut ca prin Notificarea cu privire la minuta de informare, incheiata la data de 08.04.2016 si primita de reclamant la data de 15.04.2016, se arata ca avand in vedere Contractul colectiv de munca la nivelul societatii pentru anul 2016 se modifica, incepand cu data de 01.04.2016, litera J - Salariul, cu adaugarea punctului 4, astfel: ``4. Sporurile ce se acorda in conditiile prezentului contract sunt urmatoarele: a. - 15% din salariul de baza pentru activitatea desfasurata in locurile de munca cu conditii deosebite, grele, penibile sau periculoase, in functie de timpul efectiv lucrat in aceste conditii, pe baza determinarilor facute de organele in drept impreuna cu patronatula€¦``.
Instanta a constatat ca aceasta informare nu a fost urmata de intocmirea unui act aditional la contractul individual de munca al reclamantului, care sa stabileasca in favoarea salariatului sporul mentionat, iar in Contractul colectiv de munca la nivel de unitate intocmit la 28.04.2017 si inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti sub nr. 169/09.05.2017, acest spor de conditii deosebite nu mai este prevazut.
In plus, din notificare s-a retinut ca acordarea acestui spor este conditionata de ``determinarile facute de organele in drept impreuna cu patronatul``, ori parata a sustinut, si reclamantul nu a contestat, faptul ca societatea nu a procedat la efectuarea procedurii speciale prevazuta de legislatia adoptata in materia incadrarii in conditii deosebite dupa anul 2001 in vederea expertizarii locurilor de munca pentru care ar fi trebuit acordat sporul de 15% prevazut in notificare .
In aceasta situatie, instanta a apreciat ca devin aplicabile dispozitiile Deciziei nr. 12/23 mai 2016 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece Recursul in Interesul Legii, publicata in Monitorul Oficial nr. 904/10 noiembrie 2016, prin care se stabileste ca:
``I. In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, raportate la art. 2 alin. (2), art. 3, 4, 11, 12, 15, 16 si 18 din Hotararea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv art. 1 - 4, art. 7 - 9, art. 13 alin. (4) si art. 13^1 din Hotararea Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reinnoire a avizelor de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, cu modificarile si completarile ulterioare, nu este deschisa calea unei actiuni in constatare de drept comun a conditiilor deosebite de munca in care angajatii si-au desfasurat activitatea dupa data de 1 aprilie 2001 si nici a actiunii in obligare a angajatorilor la incadrarea locurilor de munca in aceste conditii, atunci cand acestia din urma nu au obtinut sau, dupa caz, nu au reinnoit avizele pentru incadrarea locurilor de munca in aceste conditii .
II. In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 20 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) si art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind incadrarea unor locuri de munca in conditii speciale, raportate la prevederile art. 2 - 6, art. 9, 13 si 16 din Hotararea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia si criteriile de incadrare a persoanelor in locuri de munca in conditii speciale, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, in ceea ce priveste conditiile speciale, acest tip de actiuni nu sunt deschise, atunci cand nu sunt intrunite conditiile cumulative privind inscrierea activitatii si a unitatii angajatoare in anexele nr. 1 si 2 la Legea nr. 226/2006 si, respectiv, in anexele nr. 2 si 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare.``
Prin urmare, instanta a constatat ca notificarea emisa de parata la data de 08.04.2016 si invocata de reclamant in sustinerea pretentiilor sale nu este suficienta pentru acordarea unui spor de 15% pentru desfasurarea activitatii in conditii deosebite, nefiind in competenta instantei dreptul de a prelua atributiile organelor specializate ale statutului in vederea avizarii locurilor de munca ce se incadreaza in conditii deosebite/speciale de munca .
Pentru considerentele expuse, a fost respinsa solicitarea reclamantului de acordare a unui spor de 15% din salariul de baza, aferent perioadei 01.04. x17.
Referitor la capatul de cerere formulat de reclamant cu privire la ``obligarea paratei la plata orelor lucrate suplimentar, peste programul normal de lucru, in zilele libere si sarbatori legale cu procentul de 100% din salariul de baza, conform art. 1/Notificarea referitor la art. 4, lit. b) din Contractul colectiv de munca, incepand cu data de 17.08. x15``, s-a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 120 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro): ``(1) Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara.
(2) Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident .``
art. 121 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) dispune: ``(1) La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz.
(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita potrivit prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz, este interzisa, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident .``
Potrivit dispozitiilor art. 122 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro): ``(1) Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia.
(2) In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru.``
Prevederile art. 123 alin. (1) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) sunt in sensul ca ``in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia. ``
Prin contractul individual de munca insusit de parti se prevede la litera J pct. 3 ca ``orele suplimentare prestate in afara programului normal de lucru sau in zilele in care nu se lucreaza ori in zilele de sarbatori legale se compenseaza cu ore libere platite sau se platesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv aplicabile sau Legi i 53/2003``.
Prin Notificarea cu privire la minuta de informare din data de 08.04.2016, se arata ca avand in vedere Contractul colectiv de munca la nivelul societatii pentru anul 2016 se modifica, incepand cu data de 01.04.2016, litera J - Salariul, cu adaugarea punctului 4, astfel: ``4. Sporurile ce se acorda in conditiile prezentului contract sunt urmatoarele:
. b) 100% din salariul de baza pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de lucru si lucrul in zilele libere si sarbatori legale (cu exceptia schimbului normal de lucru), daca acestea nu au fost recuperate prin acordare de timp liber aferent.``
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate intocmit la 28.04.2017 si inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti sub nr. 169/09.05.2017, prevede la art. 36 pct. 13 ca ``sporurile ce se acorda, in conditiile prezentului contract, sunt urmatoarele:
a) 75% din salariul de baza pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de lucru si lucrul in zilele libere si sarbatori legale, cu exceptia schimbului normal de lucru, daca acestea nu au fost recuperate prin acordarea de timp liber aferent. Orele lucrate suplimentar, peste programul normal de lucru se vor efectua numai la solicitarea in scris a angajatorului si in urma acceptarii in scris de catre salariati``.
Prin raportul de expertiza contabila anexat la dosar, expertul desemnat in cauza a aratat ca in perioada 2015- 2017 reclamantul a prestat un numar de 440 ore suplimentar, fara a beneficia de timp liber platit si fara a fi retribuit in mod corespunzator, cu spor de 100% in anii 2015 si 2016 si de 75% in anul 2017, contravaloarea acestora ridicandu-se la suma bruta de 10. 749, 4 lei.
Fata de cele expuse, instanta a apreciat ca reclamantului i se cuvine sporul pentru orele lucrate suplimentar in perioada 2015- 2017, astfel ca a admis acest petit.
Referitor la capatul de cerere formulat de reclamant cu privire la ``obligarea paratei la plata salariului retroactiv, pe ultimii trei ani pentru neincadrarea in functia de agent de paza``, s-a retinut ca prin Actul aditional nr. 8/12.01.2015 la Contractul individual de munca nr. 204/09.01.2012, insusit de parti prin semnatura, s-au modificat doua elemente ale contractului, cel referitor la salariu (majorat de la 1027 lei la 1170 lei) si la functia detinuta, respectiv reclamantul va avea functia de agent de interventie paza si ordine, incepand cu data de 01.01.2015.
Aceasta functie a fost mentinuta pana la desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, reclamantul fiind retribuit de la data de 01.01.2015 pentru munca depusa ca agent de interventie, dupa cum rezulta si din fluturasii de salariu anexati la dosar.
Cum nu exista alte probe din care sa rezulte ca reclamantul nu ar fi fost platit corespunzator pentru munca prestata, instanta a respins acest capat de cerere formulat de reclamant, ca neintemeiat.
Referitor la capatul de cerere formulat de reclamant cu privire la ``obligarea paratei la plata sporului de noapte pentru munca prestata pe timp de noapte cu procentul de 25% din salariul de baza``, instanta a retinut ca potrivit art. 125 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) ``(1) Munca prestata intre orele 22, 00 - 6, 00 este considerata munca de noapte.
(2) Salariatul de noapte reprezinta, dupa caz:
a) salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru;
b) salariatul care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.``
art. 126 prevede ca ``Salariatii de noapte beneficiaza:
a) fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza;
b) fie de un spor pentru munca prestata in timpul noptii de 25% din salariul de baza, daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.``
Prin actele aditionale la contractul individual de munca al reclamantului, semnate de parti in perioada 2015- 2017 s-a stabilit ca salariatul are dreptul la un spor de 25% din salariul de baza pentru lucrul in timpul noptii, spor ce se regaseste si in Contractul colectiv de munca la nivel de unitate intocmit la 28.04.2017 si inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti sub nr. 169/09.05.2017, la art. 27 pct. 4.
Prin rapo rtul de expertiza contabila anexat la dosar, expertul desemnat in cauza a aratat ca in perioada 2015- 2017 reclamantul a prestat un numar de 1964 de ore de noapte, fiind platite in mod corespunzator de societatea parata, motiv pentru care a fost respinsa pretentia reclamantului referitoare la plata sporului pentru ore lucrate in timpul noptii.
Referitor la capatul de cerere formulat de reclamant cu privire la ``obligarea paratei la eliberarea adeverintei cu sporurile acordate, conform legislatiei in vigoare si a Contractului colectiv de munca pentru perioada octombrie x17``, instanta a retinut ca potrivit art. 40 pct. 2 lit. h) din Legea 53/2003 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), ``angajatorului ii revin, in principal, urmatoarele obligatii: h) sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului;``
Parata a depus la dosar adeverinta emisa pentru reclamant in anul 2017, cu nr. 42, ce atesta calitatea de salariat si drepturile salariale ale acestuia la societatea parata.
Cum reclamantul nu a contestat continutul acestor adeverinte, ci faptul ca nu i s-ar fi eliberat adeverinta solicitata, fata de dovezile ce il contrazic aflate la dosar, instanta a respins acest petit.
Referitor la capatul de cerere formulat de reclamant privitor la ``obligarea paratei la plata diferentei de salariu de la 1449 lei la 1275 lei pentru perioada 01.10. x17``, instanta a retinut ca actiunea reclamantului prin care acesta contesta valabilitatea Actului aditional nr. 11/19.10.2016 la Contractul individual de munca nr. 204/09.01.2012, prin care s-a modificat salariul de baza lunar brut de la 1. 449 lei la valoarea de 1.275 lei, pentru o perioada de un an, cuprinsa intre 01.10. x17, a fost respinsa prin hotarare judecatoreasca definitiva, astfel ca acesta nu este indreptatit la aceasta diferenta de salariu pretinsa.
Referitor la obligarea paratei la ``plata primelor de vacanta pentru perioada 2015 la zi``, s-a retinut ca nici contractul individual de munca al reclamantului si nici Contractul colectiv de munca la nivel de unitate intocmit la 28.04.2017 si inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti sub nr. 169/09.05.2017 nu prevad dreptul la prima de vacanta in favoarea salariatilor, insa prin raportul de expertiza contabila anexat la dosar, expertul desemnat in cauza a aratat ca in Contractul colectiv de munca pentru anii 2015 si 2016 figureaza dreptul salariatilor la o prima de vacanta in cuantum de 650 lei. Cum aceasta prima nu mai este prevazuta prin Contractul colectiv de munca pentru anul 2017, care a intrat in vigoare in luna mai 2017, a rezultat ca reclamantul este indreptatit la plata sumei corespunzatoare perioadei ianuarie-aprilie 2017, respectiv la suma de 217 lei.
Instanta si-a insusi acest argument al expertului contabil si a obligat parata la plata catre reclamant la suma de 217 lei cu titlu de prima de vacanta, retinand faptul ca potrivit art. 40 alin. (2) lit. c) din Lega 53/2003 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), angajatorul are obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca .
Referitor la capatul de cerere formulat de reclamant cu privire la ``obligarea paratei la plata concediului de odihna neefectuat``, s-a retinut ca potrivit art. 150 alin. (1) din Legea 53/2003 Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), ``Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca .``
Prin raportul de expertiza contabila anexat la dosar, expertul desemnat in cauza a aratat ca in perioada 2015- 2017 reclamantul ar fi avut dreptul la 65 zile de concediu de odihna, dar a fost platit de catre societatea parata doar pentru 62 de zile, suma bruta cuvenita reclamantului pentru aceste 3 zile fiind de 198 lei.
Expertul parte desemnat de parata a contestat numarul de 60 de zile de concediu de odihna la care ar fi fost indreptatit reclamantul, retinut de catre expertul judiciar desemnat de instanta, sustinand ca pentru anul 2015 avea dreptul la 16 zile, in anul 2016- 24 zile si in anul 2017- 20 de zile .
In acord cu expertul judiciar, si instanta a considerat insa ca reclamantul era indreptatit la 62 de zile de concediu de odihna, prin raportare la cele 23 de zile de concediu odihna prevazute in contractul sau individual de munca, astfel ca i se cuvine si contravaloarea indemnizatiei neachitate pentru cele 3 zile, fiind admis acest petit al reclamantului si obligata parata la plata sumei de 198 lei cu titlu de contravaloare indemnizatie concediu odihna.
Referitor la capatul de cerere formulat de reclamant cu privire la ``obligarea paratei la plata a trei salarii medii pe economie, conform art. 3 din Notificarea din 08.04.2016, privind modificarea Contractului colectiv de munca, din care au fost achitate doar doua salarii medii pe economie``, s-a retinut ca prin Notificarea cu privire la minuta de informare din data de 08.04.2016 se prevede la art. 3 modificarea literei L, in sensul ca: ``f-La desfacerea contractului individual de munca, daca aceasta este din motive neimputabile salariatului, unitatea va acorda acestuia si o compensatie echivalenta cu:
1. - 1 salariu mediu pe economie net pentru salariatii cu o vechime in cadrul S.M.S. a. mai mica de 5 ani;
2. - 3 salarii medii pe economie net pentru salariatii cu o vechime in cadrul S.M.S. a. mai mare de 5 ani.``
Prin Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, inregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti sub nr. 169/09.05.2017, nu se mai prevede insa acest drept pentru salariati, art. 20 pct. 7, stipuland ca ``salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiaza de masuri active de combatere a somajului si pot beneficia de compensatii in conditiile prevazute de lege si de prezentul Contract colectiv de munca, astfel:
a) 2 (doua) salarii medii brute pe economie pentru salariatii ce au o vechime mai mare de 3 (trei) ani in cadrul S.C. S.M.S. a. ``
Cum acest contract colectiv este aplicabil la data incetarii raporturilor de munca ale reclamantului cu societatea parata si retinand ca reclamantul a fost concediat, ca urmare a aplicarii unei sanctiuni disciplinare, a reiesit ca reclamantul nu este indreptatit la o compensatie echivalenta cu 3 salarii medii brute pe economie, asa cum pretinde, astfel ca cererea sa a fost respinsa.
Fata de considerentele expuse, instanta a admis in parte cererea reclamantului C.D. si a dispus in sensul celor din dispozitivul prezentei hotarari.
In privinta temeiniciei cererii expertului G.C.de majorare a cuantumului onorariului pentru expertiza de la 800 lei la 1.000, instanta a retinut ca aceasta a depus la dosar un decont al cheltuielilor ocazionate de efectuarea expertizei si in stransa legatura cu aceasta, astfel cum se prevede in art. 22 din O.G. nr. 2/2000, motiv pentru care a admis cererea de majorare a onorariului cu suma de 200 lei, apreciind ca suma de 800 lei stabilita de instanta nu este indestulatoare, in raport de complexitatea cauzei si criteriile stabilite de art. 23 din O.G. nr. 2/2000.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, a obligat parata catre reclamant la plata sumei de 1. 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat (vezi www.MCP-Avocati.ro) (900 lei) conform chitantei de la dosar si partea din onorariul de expertiza achitat in cursul procesului de reclamant (400 lei), conform chitantei CEC Bank atasate la dosar.
Ca urmare a caderii in pretentii si a admiterii cererii expertului, instanta a obligat parata la plata catre expert G.C. a sumei de 600 lei diferenta de onorariu, din care 400 lei partea ce onorariu neachitata ce a fost stabilita in sarcina paratei prin incheierea din data de 21.05.2019 si 200 lei rezultata din majorarea de onorariu admisa prin prezenta hotarare .
Calea de atac formulata:
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, parata G. agribussines S. a. (f.S.M_) la data de 06.11.2019, fiind inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIi-a pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale la data de 11.11.2019, in Dosarul nr. x.
Prin cererea de apel, formulata de apelanta-parata G. agribussines S. a. (f.S.M_), s-a solicitat admiterea apelului si casarea sentintei civile atacate si, in consecinta, respingerea actiunii asa cum a fost formulata, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata .
Totodata, s-a solicitat admiterea apelului si in ceea ce priveste incheierea de sedinta din data de 17.09.2019, in sensul anularii raportului de expertiza contabila si refacerea acestuia.
In motivarea apelului, apelanta-parata a aratat ca, reclamantul a formulat cererea de chemare in judecata dupa incetarea contractului individual de munca munca nr. 204 din 09.01.2012 prin decizia de concediere disciplinara nr. 39/09.11.2017.
Arata ca reclamantul a solicitat prin actiunea formulata ca societatea sa fie obligata la plata sporului de 15% din salariul de baza, conform Notificarii din 08.04.2016, articolul 1 din Contractul colectiv de munca, incepand cu data de 01.04. x18; obligarea la plata orelor lucrate suplimentar, peste programul normal de lucru, in zilele libere si sarbatori legale cu procentul de 100% din salariul de baza, conform art. l din Notificarea referitor la art. 4 lit. b) din Contractul colectiv de munca, incepand cu data de 01.05. x18; obligarea la plata sporului de noapte pentru munca prestata pe timp de noapte cu procentul de 25% din salariul de baza; obligarea la eliberarea adeverintei cu sporuri acordate, conform legislatiei in vigoare si a Contractului colectiv de munca pentru perioada octombrie 2012- la zi; anularea Actului aditional nr. 25/19.10.2016 inregistrat sub nr. 101/19.10.2016; obligarea la plata diferentei de salariu constand in 2340 lei, reprezentand diferenta dintre salariul brut de la 1629 lei la 1434 lei, pentru perioada 01.10. x17 si a primelor de vacanta din 2015 la zi; obligarea la plata concediului de odihna neefectuat; obligarea la plata a trei salarii medii pe economie, conform art. 3 din Notificarea din 08.04.2016, privind modificarea Contractului colectiv de munca, din care au fost achitate doar doua salarii medii pe economie .
In cauza a fost administrata proba cu expertiza tehnica contabila.
Mentioneaza ca prin raportul de expertiza contabila efectuat in cauza s-a stabilit ca reclamantului i se cuvine suma in cuantum brut de 13. 667, 57 lei reprezentand contravaloare suplimentare efectuate in perioada mai 2015- martie 2018, suma de 217 lei reprezentand prima de vacanta aferenta anului 2017.
Totodata, s-a concluzionat ca celelalte drepturi solicitate i-au fost acordate in conformitate cu contractul individual de munca si Contractul colectiv de munca pe unitate .
Precizeaza ca a formulat obiectiuni la raportul de expertiza in ceea ce priveste suma ce i se cuvine reclamantului pentru timpul suplimentar efectiv lucrat si spor ore suplimentare.
A aratat faptul ca prin obiectivul formulat a solicitat ca la stabilirea orelor suplimentare de platit sa se tina cont si de prevederile art. 36, pct. 13, lit. d) din Contractul colectiv de munca pe anul 2017- 2018.
Pentru a se vedea daca reclamantul a beneficiat de acest spor, conform art. 36, pct. 13, lit. d), a fost intocmita de catre societate anexa nr. F.1 in care au fost prezentate toate drepturile salariale primite in perioada 01.05. x18 din care rezulta ca reclamantul a primit acest drept aflat pe coloana 12- 13 din anexa si in aceasta situatie orele prestate in zilele respective au fost platite.
Pentru a se observa daca reclamantul a prestat ore suplimentare in zilele de sambata si duminica, a fost intocmita, de asemenea, de catre societate anexa nr. F.2./2017 si F.2/2018 din care rezulta ca reclamantul a prestat urmatoarele ore suplimentare in 2017 un numar de 388 ore si 18 ore in 201 8.
Avand in vedere solicitarea obiectivului de a se scadea orele suplimentare platite, in baza art. 36, pct. 13, lit. d), se deduce faptul ca din drepturile aferente orelor suplimentare stabilite de expert pe cele lucrate sambata si duminica in 2017 si 2018.
Din analiza anexei 2 intocmita de catre expert a rezultat, in mod gresit, ca pentru anul 2017 s-a stabilit 257 ore suplimentare de plata cu valoarea de 4.039, 23 lei si in 2018 - 18 ore suplimentare cu valoarea de 374, 22 lei.
Facand o comparatie intre orele stabilite de expert ca fiind datorate la plata, dar fara a se avea in vedere prevederile art. 36 pct. 13, lit. d) din Contractul colectiv de munca, cu numarul de ore lucrate de reclamant, rezulta ca pentru anii 2017 si 2018 societatea parata nu datoreaza ore suplimentare din obligatia de plata de 12. 630, 30 lei stabilita de expert .
Conform dispozitiilor art. 122 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia.
De asemenea, arata ca pentru munca efectuata in zilele de sarbatori legale (art. 142 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), angajatorul este obligat sa acorde zile libere in urmatoarele 30 de zile calendaristice. In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.
Astfel, ca si in cazul celorlalte pretentii formulate de catre reclamant ce au rezultat a fi neintemeiate, solicita sa se constate faptul ca numarul orelor prestate in zilele libere si sarbatori legale de catre reclamant au fost recuperate si/sau platite.
Totodata, solicita sa se constate ca si suma de 217 lei reprezentand prima de vacanta aferenta anului 2017 nu este datorata.
Conform prevederilor contractului colectiv de munca, prima de vacanta se acorda inainte de plecarea in concediu ori pana la data intrarii in vigoare a Contractului colectiv de munca pe anii 2017/2018, insa reclamantul nu a luat concediu, iar prin Contractul colectiv de munca pe 2017 nu se mai acorda in aceasta situatie pe anul 2017, reclamantul nemaiavand dreptul la suma de 217 lei stabilita de expert .
Asa cum a aratat prin intampinarea formulata la cererea de chemare in judecata si conform documentelor depuse, societatea a achitat toate aceste drepturi salariale, conform fluturasului atasat, constituind anexa nr. 5 la intampinare.
Asadar, considera ca societatea nu are de achitat suma de 217 lei, reprezentand plata concediului de odihna neefectuat aferent anului 2017.
Mai mult decat atat, sustine ca nu este prevazuta suma de 198 lei ca fiind indemnizatie pentru concediul neefectuat aferent anului 2015 si nici acesta suma nu este datorata.
Apreciaza ca instanta de fond, in mod gresit, la momentul analizarii cererii reclamantului cu privire la ``obligarea paratei la plata a trei salarii medii pe economie, conform art. 3 din Notificarea din 08.04.2016, privind modificarea Contractului colectiv de munca`` nu a avut in vedere situatia reclamantului, respectiv faptul ca acesta a fost concediat disciplinar, iar sumele compensatorii se acorda in situatia concedierii pentru motive ce nu tin de persoana salariatului.
Avand in vedere faptul ca reclamantul a fost concediat disciplinar, considera ca solicitarea acestuia nu are temei, iar instanta de fond nu a avut in vedere acest aspect.
Pentru aceste considerente, solicita admiterea apelului, schimbarea in parte a sentintei apelate si, rejudecand cauza, respingerea actiunii asa cum a fost formulata de reclamantul C.D.
Pozitia procesuala a partii adverse:
Prin intampinarea formulata la data de 17.12.2019, intimatul-reclamant a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta-parata si mentinerea sentintei civile atacate, cu obligarea apelantei-parate la plata cheltuielilor de judecata, reprezentand onorariul de avocat.
Alte aspecte de procedura:
In apel nu au fost administrate probe noi.
Analiza instantei de apel:
La termenul de judecata din data de 12.06.2020, Curtea de apel a luat in discutie exceptia de tardivitate a declararii apelului, exceptie pe care o va admite pentru urmatoarele considerente:
Cererea de apel, a fost depusa prin posta in data de 04.11.2019, iar hotararea atacata a fost comunicata apelantului-parat in data de 03.10.2019, aspecte ce rezulta din mentiunile de pe plicul prin care s-a transmis apelul catre Tribunalul Calarasi (fila 9 dosar apel), respectiv a dovezii de inmanare a Sentintei civile nr. 613/2019 (fila 221 dosar prima instanta).
Potrivit dispozitiilor art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011, termenul de apel este de 10 zile de la data comunicarii hotararii.
Curtea constata ca termenul procedural de 10 zile pentru promovarea caii de atac a apelului, calculat pe zile libere, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 Cod procedura civila, s-a implinit in data de 14.10.2019, motiv pentru care apelul declarat in data de 04.11.2019 este formulat cu nesocotirea termenului legal.
Pentru aceste considerente, cu aplicarea art. 480 alin. (1) si art. 185 alin. (1) teza a Ii-a Cod procedura civila, Curtea va r espinge apelul ca tardiv formulat, iar in temeiul art. 453 din Codul de procedura civila, va obliga apelanta la plata sumei de 500 lei catre intimatul reclamant, cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat, dovedit cu chitanta aflata la fila 34 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-parata G. agribussines S. a. (f.S.M_), inregistrata la registrul comertului sub nr. Jx, CUI RO x, cont bancar RO59RNCBx001 deschis la Banca Comerciala Romana - Sector 4, cu sediul in municipiul Bucuresti, 24, corp A, Modulele M2, M3, M4 si M5, etajul 10, sectorul 2, impotriva incheierii de sedinta din data de 17.09.2019 cat si a Sentintei civile nr. 613 din data de 25.09.2019 pronuntata de Tribunalul Calarasi - Sectia civila, in Dosarul nr. x, in contradictoriu cu intimatul-reclamant C.D., cu domiciliul in .Noua, judetul Calarasi, ca tardiv formulat.
Obliga apelanta la plata sumei de 500 lei catre intimatul reclamant, cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.
Definitiva.
Pronuntata azi, 11.09.2020, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.
Refuzul angajatorului de a-i elibera adeverinta fostului salariat timp de 2 ani Pronuntaţă de: Decizia civila nr. 132/15.03.2018 a Curtii de Apel Galati
Timpul de lucru; munca suplimentara; sarcina probei privind timpul de munca al salariatului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Litigii de munca si asigurari sociale, Decizia nr. 355/15.09.2020
Necomunicarea efectiva a convocarii la cercetarea disciplinara. Incalcarea dreptului la aparare a salariatului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bacau - Decizia civila nr. 481 din data de 14 Iunie 2019
Concedierea salariatului pe durata concediului medical. Anulare decizie de concediere. Pronuntaţă de: Curtea de Apel BACAU - Decizia nr. 481/14.06.2019
Absentele nemotivate constituie o singura abatere disciplinara cu caracter continuu Pronuntaţă de: Tribunalul Braila - Sentinta civila nr. 490/2019
Lipsa prestarii efective a muncii poate atrage sanctionarea disciplinara a salariatului pentru absente nemotivate Pronuntaţă de: Tribunalul BRAILA – Sentinta civila nr. 490/12.06.2019
Mentinerea deciziei de sanctionare disciplinara. Disciplina muncii este o conditie obiectiva necesara si indispensabila desfasurarii activitatii angajatorului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Brasov - Decizia civila nr. 135/2019
Trimiterea unei cereri de incetare a contractului de munca prin acord nu justifica absentele de la locul de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Brasov - Decizia civila nr. 619 din data de 14 mai 2019
Neplata orelor suplimentare. Incalcarea art. 159 din Codul muncii si a contractului individual de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Constanta - Sentinta civila 257/2020
Contestare proces-verbal de control emis de ITM. Masura emisa cu nerespectarea dispozitiilor contractului colectiv de munca Pronuntaţă de: Tribunalul Constanta - Sentinta civila nr. 920 din data de 10 Iunie 2019
Angajatorii au obligatia de a permite salariatilor verificarea sistemului de masurare a duratei timpului de lucru zilnic Sursa: Curtea de Justitie a Uniunii Europene
Dreptul la deconectare al salariatului in era digitala. Reglementare Sursa: avocat Emilia Alexandra Ioana | MCP Cabinet avocati
Evitati abuzurile! Informati-va despre suspendarea, modificarea si incetarea contractului individual de munca! Sursa: av. Emilia Alexandra Ioana
Recuperarea timpului de deplasare prin ore suplimentare Sursa: MCP Cabinet avocati
Modificarea functiei la revenirea din concediul de crestere a copilului Sursa: MCP Cabinet avocati
Deplasarile in interes de serviciu. Timpul de munca Sursa: MCP Cabinet avocati
Calculul valorii unei ore suplimentare. Aplicarea sporului de 75 la suta Sursa: MCP Cabinet avocati