Numai statul de plata sau alt document justificativ in sensul art. 168 din Codul muncii are valoare probanta in materia achitarii drepturilor salariale

Prin Sentinta civila nr. 1111/16.02.2017 pronuntata in Dosarul nr. x, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIIi-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a admis in parte actiunea formulata de reclamanta P.M.E., in contradictoriu cu parata .

A obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 6858 lei, reprezentand cuantumul net al drepturilor salariale aferente lunilor decembrie 2012, ianuarie 2013, perioadei aprilie - octombrie 2013 si rest salariu pentru luna noiembrie 2012, ce va fi actualizat cu indicele de inflatie pana la data platii, precum si la plata dobanzii legale aferente drepturilor salariale, calculata de la data scadentei fiecarui drept salarial pana la data platii efective.

A respins cererile avand ca obiect plata sumei de x lei, reprezentand drepturile salariale cuvenite pentru lunile decembrie 2011, ianuarie - octombrie 2012 si februarie, martie si noiembrie 2013 si partial noiembrie 2012, actualizate, plata dobanzii legale aferente acestei sume, precum si plata daunelor morale in valoare de 10.000 lei, ca neintemeiate.

A obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata .

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut urmatoarele:

Intre parti au existat raporturi de munca, in baza contractului individual de munca inregistrat cu nr. 956/1.07.1996 (filele 7 - 9, volum II). La data de 7.11.2014, cu cererea inregistrata la parata cu nr. 161 (fila 163), reclamanta a solicitat incetarea contractului de munca incepand cu data de 11.11.2014, motivat de faptul ca nu i s-au platit salariile pe o perioada mai mare de un an, iar potrivit raspunsului paratei la interogatoriu (intrebarea nr. 2, filele 167 - 172), raporturile de munca au incetat prin Decizia nr. 199/10.12.2014, in baza art. 61 lit. a din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).

Expertul judiciar contabil B.M. a stabilit ca drepturile salariale cuvenite reclamantei pentru perioada decembrie 2011 - noiembrie 2013 sunt in cuantum de 18. 433 lei, din care reclamantei i s-a achitat suma de 4418 lei, determinata pe baza statelor de salarii, care poarta semnatura reclamantei si care se conciliaza cu registrul de casa . Prin raportul de expertiza (filele 178 - 186) s-a mai retinut ca salariile aferente lunilor mai si iunie 2012 nu au fost platite, statele de plata semnate neconciliindu-se cu registrul de casa . Restul sumei de 13. 366 lei expertul a considerat-o a fi datorata, justificat de lipsa de pe statele de plata a semnaturii salariatei.

In privinta statelor de salarii depuse in copie la dosar de catre parata (filele 83 - 136), prin raspunsul la interogatoriul administrat din oficiu (fila 173), reclamanta a tagaduit semnaturile aplicate in dreptul numelui sau pe unele dintre acestea. In urma verificarii acestora, prin raportul de expertiza criminalistica nr. 2/31.05.2016, intocmit de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Bucuresti (filele 15 - 30, volum III) s-a constatat ca nu se poate stabili daca semnaturile de pe statele de salarii din 31.01.2012, 30.04.2012, 31.05.2012, 30.06.2012, 31.08.2012, 28.02.2013, 31.03.2013 si 30.11.2013 au fost executate sau nu de catre reclamanta, motivele imposibilitatii atragerii unei concluzii certe fiind invocate si detaliate in cuprinsul expertizei.

In aceasta situatie, cata vreme nu s-a putut constata falsificarea semnaturii aplicate pe statele de salarii intocmite de parata pentru lunile ianuarie, aprilie, mai, iunie, august 2012 si februarie, martie si noiembrie 2013, in dreptul numelui reclamantei, aceste inscrisuri nu pot fi inlaturate din proces, fiind considerate a avea forta probatorie prevazuta de art. 273 din codul de procedura civila si de art. 168 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).

Potrivit art. 159 alin. 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), salariatul are dreptul la salariu, exprimat in bani, pentru munca prestata in baza contractului individual de munca, acesta platindu-se la data stabilita in contract, cel putin o data pe luna, conform art. 166 alin. 1. De asemenea, art. 168 alin. 1 prevede ca plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii.

Apreciind ca semnatura aplicata pe statele de salarii aferente lunilor ianuarie, aprilie si august 2012 si februarie, martie si noiembrie 2013 apartine reclamantei, cata vreme nu s-a dovedit ca este falsa (total drepturi salariale 5065 lei), precum si inlaturand concluziile expertului judiciar contabil, care nu a luat in calcul salariile pentru mai si iunie 2012 ca fiind platite, cu motivarea ca acestea nu se conciliaza cu registrul de casa, desi statele erau semnate de reclamanta, astfel ca inscrisurile respective au forta probanta potrivit art. 168 alin. 1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) (1482 lei), avand in vedere si dispozitiile de plata din data de 30.12.2013 (filele 77 si 78), care poarta semnatura reclamantei, din care rezulta incasarea de catre aceasta a sumei totale de 5020 lei, reprezentand ``diferenta salarii`` (si anume pentru lunile decembrie 2011, februarie, martie, iulie, septembrie si octombrie 2012, 4468 lei, si partial noiembrie 2012, 552 lei), instanta a retinut ca s-a facut dovada platii sumei totale de x lei, reprezentand drepturile salariale cuvenite pentru lunile decembrie 2011, ianuarie - octombrie 2012 si februarie, martie si noiembrie 2013 si partial noiembrie 2012, astfel incat cererea in pretentii cu acest obiect, precum si cererile accesorii acestora, nu se justifica.

In privinta restului sumei, in cuantum de 6858 lei, reprezentand cuantumul net al drepturilor salariale aferente lunilor decembrie 2012, ianuarie 2013, perioadei aprilie - octombrie 2013 (741 lei x 9 luni = 6669 lei) si rest salariu pentru luna noiembrie 2012 (189 lei), instanta a facut aplicarea dispozitiilor legale mentionate, constatand ca nu exista dovada platii, si a stabilit in sarcina paratei obligatia achitarii drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestata in aceasta perioada, in cuantum actualizat cu indicele de inflatie pana la data platii, precum si la plata dobanzii legale aferente drepturilor salariale, calculata de la data scadentei fiecarui drept salarial pana la data platii efective, in baza art. 166 alin. 4 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) si art. 1535 din codul civil.

Cererea in pretentii cu titlu de daune morale nu este intemeiata, reclamanta nedovedind sustinerile sale referitoare la deteriorarea starii de sanatate, la contractarea de imprumuturi pentru acoperirea cheltuielilor de intretinere. Cum nu se poate retine nici existenta unei legaturi de cauzalitate intre aceste probleme cu care s-ar fi putut confrunta reclamanta si neexecutarea obligatiei fostului angajator de plata a salariilor, avand in vedere si faptul ca unele dintre aceste salarii au fost achitate la termenul de scadenta, nu sunt indeplinite conditiile legale pentru atragerea raspunderii patrimoniale a paratei, in vederea repararii unor prejudicii morale.

Intrucat parata s-a aflat partial in culpa procesuala, in baza art. 451 si art. 453 cod procedura civila, aceasta a fost obligata la plata unei parti din cheltuielile de judecata suportate cu prilejul solutionarii cererii de chemare in judecata, proportional cu cererile admise, cuantumul total, de 2600 lei, constand in onorariile expertilor, rezultand din chitantele depuse la filele 87 volum II, 197 volum II si 3 volum III.

Impotriva acestei solutii au formulat apel in termen legal si motivat, partile .

Prin apelul declarat, reclamanta P.M.E.solicita admiterea apelului cu consecinta anularii in parte a hotararii contestate si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.

Criticile sale se indreapta impotriva modului in care prima instanta a inteles sa valorifice rezultatele expertizelor judiciare efectuate in cauza, inlaturand in mod nejustificat singura teza probatorie pertinenta si concludenta existenta la dosar.

In mod nejustificat prima instanta a pronuntat o solutie gresita care nu se bazeaza/fundamenteaza pe probele administrate in cauza, cu atat mai mult cu cat, in cuprinsul considerentelor hotararii nu a aratat alte probe care sa combata concluziile materialului documentar intocmit de experti.

Totodata, retinerile instantei sunt contradictorii, din probele administrate neputand rezulta concluzia din solutia pronuntata.

In acest sens, expertul judiciar contabil a stabilit ca drepturile salariale cuvenite reclamantei pentru perioada decembrie 2011 - noiembrie 2013 sunt in cuantum de 18. 433 lei, din care reclamantei i s-a achitat suma de 4418 lei, determinata pe baza statelor de salarii, care poarta semnatura reclamantei si care se conciliaza cu registrul de casa, aspect care nu este contrazis de instanta si fata de care aceasta nu a opus nici o dovada.

Tinand cont de concluziile raportului, sumele stabilite de expert ca fiind datorate salariatei, respectiv 13. 366 lei, sunt obiective si justificate de lipsa de pe statele de plata a semnaturii reclamantei, luand in considerare coroborarea inscrisurilor cu rezultatele expertizei grafologice efectuate in speta de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Bucuresti (filele 15- 30, volum III).

In mod corect prima instanta concluzioneaza ca aceste inscrisuri nu pot fi inlaturate din proces, fiind considerate a avea forta probatorie prevazuta de art. 273 din codul de procedura civila si de art. 168 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), insa modalitatea in care interpreteaza forta probatorie nu poate contraveni interesului reclamantei.

Astfel, ipoteza normei legale amintite presupune aplicarea legii in sens pozitiv, recunoasterea inscrisului care i se opune nefiind acceptata, deoarece niciodata nu a recunoscut semnaturile in vreun fel sau ca ar fi fost intocmite de angajator, cata vreme nu a primit sumele de bani in discutie si nici nu au fost operate in registrele speciale intocmite in acest scop.

Prima instanta concluzioneaza in mod gresit ca ``semnatura aplicata pe statele de salarii aferente lunilor ianuarie, aprilie si august 2012 si februarie, martie si noiembrie 2013 apartine reclamantei (..) ``, ipoteza dispozitiilor art. 168 ind.1 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) amintite de judecator referindu-se la o teza probatorie concludenta si fara echivoc, ceea ce nu este cazul in speta.

Prima instanta trebuia sa aiba in vedere ca reclamanta a lucrat pentru angajator in toate perioadele pentru care a solicitat plata salariului, fapt dovedit si netagaduit/recunoscut chiar de catre parata.

Or, incertitudinea apartinatorului semnaturilor de pe statele in discutie nu-i poate fi imputata, din coroborarea probelor reiesind ca a prestat o munca care nu a fost retribuita conform contractului, iar angajatorul nu a putut face dovada contrara cu inscrisuri sau in alt mod, obligatia legala a probei revenindu-i in exclusivitate.

Criticile se indreapta si impotriva modului in care instanta a incuviintat cuantumul cheltuielilor de judecata, avand in vedere ca parata a cazut in pretentii, fiind dovedite prin chitantele depuse la dosarul cauzei, compuse din plata expertizelor si onorariul de avocat (vezi www.MCP-Avocati.ro) fata de care instanta nu motiveaza eventuala cenzurare a cuantumului solicitat prin documentele justificative.

Aprecierea muncii prestate de avocat (vezi www.MCP-Avocati.ro) in cauza nu se face prin prisma acordarii in intregime a pretentiilor deduse judecatii, demersurile procesuale ale acestuia si volumul de munca ramanand neschimbat.

In aceste conditii solicita si acordarea integrala a sumelor ce constituie cheltuieli de judecata, astfel cum au fost probate prin chitantele depuse la dosar.

Pe baza acestor considerente, solicita admiterea apelului si modificarea in parte a hotararii apelate in sensul obligarii paratei la plata drepturilor salariale in integralitate.

Prin apelul declarat, parata . a. arata, in esenta, urmatoarele:

Prin hotararea apelata, instanta de fond a admis in parte actiunea reclamantei P.M_- E. si a obliga parata la plata sumei de 6858 lei reprezentand drepturi salariale aferente lunilor decembrie 2012, ianuarie 2013, aprilie-octombrie 2013, partial noiembrie 2012.

In cauza au fost administrate urmatoarele probe: inscrisuri, interogatoriul reclamantei, expertiza criminalistica grafoscopica si expertiza contabila.

Desi instanta de fond a admis doar in parte actiunea reclamantei, considera ca actiunea trebuia respinsa in intregime.

Instanta de fond nu a analizat aspectele pe care le-a invocat in ``Notele de sedinta`` depuse pentru termenul din 22.10.2016 si care erau relevante pentru solutionarea cauzei. Astfel, a aratat ca la data de 22.03.2014 a decedat dl. G.V., fostul administrator si actionar majoritar al H.C.Sa. Anterior decesului, acesta a avut o lunga perioada in care nu s-a putut ocupa de activitatea societatii datorita problemelor medicale, aspect pe care l-a dovedit cu acte depuse la dosar.

La data de 14.05.2014, succesoarea in drepturi a fostului actionar a cesionat actiunile actualilor actionari care au inceput activitatea de redresare a societatii.

Reclamanta P.M_- E.detinea din anul 1995 functia de contabil si, la mai putin de o luna de la preluarea societatii de catre actualii actionari, a intrat in concediu medical si nu s-a mai prezentat la serviciu pana la data incetarii contractului individual de munca, respectiv 10.12.2014. Conform fisei postului, printre altele, reclamanta avea urmatoarele atributii:

``asigura efectuarea tuturor incasarilor si platilor prin casieria centrala de la unitati urmarind incasarea zilnica a numerarului, efectuarea drepturilor si a tuturor platilor in numerar . Intocmeste dispozitiile de incasare si de plata pentru operatiunile derulate prin casierie; tine evidenta operatiunilor derulate prin casieria unitatii; intocmeste notele contabile privind salariile, CAs-ul, retinerile, garantiile, impozitul pe salarii, ajutorul de somaj, pensie suplimentara, etc; asigura inregistrarea corecta si la timp a inregistrarilor in contabilitatea analitica si sintetica (.), etc``.

De altfel, faptul ca reclamanta a depus la dosar unele inscrisuri olografe pe care le indica a fi ``modalitati de plata a salariilor`` (filele 29- 49), nu face decat sa confirme ca atributiile sale de serviciu erau cele mentionate in fisa postului.

Pe de alta parte, prevalandu-se practic de propria culpa, reclamanta a solicitat drepturi salariale pretinse a fi restante, in contextul in care aceasta avea, potrivit fisei postului, obligatia de a ``tine evidenta operatiunilor derulate prin casieria unitatii`` si ``intocmeste notele contabile privind salariile``, aceste atributii presupunand si obligatia legala de a inregistra in contabilitate toate platile in numerar referitoare la salarii.

De asemenea, reclamanta, in calitatea sa de contabil al societatii, nu a facut dovada efectuarii vreunui demers legal prin care sa aduca la cunostinta conducerii prevederile legale incidente in materia contabilitatii, care prevad reguli extrem de stricte de evidentiere a oricaror sume de bani ce se rulau la nivelul societatii.

Mai mult decat atat, prin adresa de la filele 20- 21, neinregistrata la angajator, reclamanta recunoaste faptul ca la nivelul societatii, cu concursul sau, maniera de plata a unor parti de salarii era una cu totul inedita, anume ``pe biletele``.

In raspunsul la intrebarile nr. 9 si 10 din interogatoriu, reclamanta sustine ca S.I., contabila sefa, era cea care facea plata salariilor fara a se emite fluturasi de salariu si tinea evidenta pe biletele de hartie .

De asemenea, raspunzand la intrebarea nr. 11 reclamanta sustine ca S.I. a convins-o sa lucreze fara a fi platita timp de 25 de luni.

Desi a solicitat in mai multe randuri administrarea probei testimoniale pe acest aspect (fila 174), instanta de fond i-a respins cererea prin care solicita audierea in calitate de martor a numitelor S.I. si C.S.

Conform art. 272 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa. In speta de fata insa, angajatorul a fost pus in situatia unei probatio diabolica in conditiile in care reclamanta, prin neindeplinirea obligatiilor prevazute in fisa postului, a fost cea care nu a respectat prevederile legale referitoare la plata si incasarea propriului salariu .

Solicita a se observa ca reclamanta este o persoana cu o indelungata activitate profesionala, care a indeplinit o functie ce necesita cunostinte specifice in domeniul contabilitatii, astfel incat sustinerea sa, potrivit careia a lucrat 2 ani de zile fara sa-si primeasca drepturile salariale, nu este plauzibila.

Asa cum a aratat in notele de sedinta depuse la dosar la data de 20.10.2016, analizand statele de plata din perioada precedenta perioadei pentru care reclamanta solicita drepturile salariale restante, se observa ca si unele dintre aceste state sunt nesemnate de catre reclamanta. Cu toate acestea, reclamanta nu a solicitat si drepturile salariale aferente acelei perioade .

Din motivarea hotararii apelate, rezulta ca toate aceste aspecte nu au fost analizate de instanta de fond la pronuntarea hotararii.

Fata de cele mai sus aratate, pe baza probatoriului ce va fi administrat in fata instantei de apel, solicita admiterea apelului si sa modificarea sentintei apelate in sensul respingerii actiunii, ca neintemeiata.

Cercetand apelurile declarate, Curtea le constata nefondate.

Se retine, cat priveste apelul reclamantei, ca in mod corect si motivat instanta nu si-a insusit neconditionat aprecierea expertului. Dincolo de verificarea statelor de plata si calculul sumelor cuvenite, problema probei achitarii salariilor ramane una de drept, la latitudinea exclusiva a instantei de judecata, tinuta sa o solutioneze pe baza interpretarii normelor legale aplicabile, interpretare care, de asemenea, ii apartine.

Din acest punct de vedere, se confirma ca existenta statelor de plata semnate este suficienta pentru a satisface conditiile de proba prevazute de art. 168 (1) Cod procedura civila, independent de modul de intocmire a registrului de casa, in speta relevanta fiind chestiunea incasarii sumelor de catre salariat, suficient dovedita prin asumarea faptului prin semnatura, iar nu legalitatea tinerii contabilitatii.

Cat priveste inlaturarea relevantei probante a statelor de plata pentru care nu s-a putut stabili apartenenta semnaturii, Curtea invedereaza ca in litera si spiritul art. 168 (1) raportat la art. 272 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), este obligatia angajatorului de a face dovada platii drepturilor salariale, in principal, prin producerea statelor de plata semnate. Lui nu-i revine si obligatia de a proba ca semnatura apartine salariatului, solicitand in mod activ verificarea scriptelor, eventual prin administrarea probei cu expertiza grafoscopica, ci acesta din urma, daca contesta semnatura, este tinut sa dovedeasca ca nu-i apartine. Cum in speta, pentru statele de salarii aferente lunilor ianuarie, aprilie si august 2012, respectiv februarie, martie si noiembrie 2013, nu s-a inlaturat prezumtia de autenticitate prin dovada falsului ce revenea reclamantei care l-a invocat, in mod legal si temeinic, Tribunalul le-a valorificat ca dovezi de plata a drepturilor salariale pentru lunile mentionate. Desigur ca incertitudinea cu privire la autorul semnaturilor nu este imputabila reclamantei, dar in egala masura, nu se poate plasa vreo vina nici in sarcina angajatorului, el nefiind presupus a fi falsificat semnatura, ci precum s-a mai spus, falsul trebuie dovedit de cel care il invoca, in caz contrar, ca si in dreptul comun, incertitudinea profita debitorului.

In fine, cu privire la criticile indreptate impotriva cuantumului cheltuielilor de judecata, Curtea invedereaza ca acesta, sanctionat de prima instanta, este numai cel pus in sarcina partii care a pierdut si care nu poate fi condamnata la suportarea de consecinte disproportionate in raport cu masura in care a cazut in pretentii. Aceasta nu produce nicio subevaluare a muncii avocatului si nici efectul reducerii onorariului pe care acesta l-a incasat, potrivit conventiei de asistenta incheiate cu clientul sau, ci proportionalizeaza numai gradul in care paratul este tinut a raspunde pentru cheltuielile pe care partea le-a facut cu procesul, dupa masura in care l-a castigat, o valoare de peste 10% din valoarea pretentiilor admise fiind rezonabila si suficienta pentru aplicarea eficace a prevederilor art. 453(2) Cod procedura civila.

Pentru argumentele expuse, privite per a contrario, nefondat este si apelul paratei.

Sunt asadar irelevante si de inlaturat ca atare motivele apelului referitoare la faptul ca dupa preluarea societatii de catre actualii actionari, reclamanta a intrat in concediu medical si nu s-a mai prezentat la serviciu pana la data incetarii contractului individual de munca, respectiv 10.12.2014, de vreme ce obiectul actiunii sanctionat de prima instanta priveste plata drepturilor salariale aferente unor luni situate in intervalul noiembrie 2012- octombrie 2013.

De asemenea, sunt neconcludente atributiile reclamantei conform fisei postului, dat fiind ca plata salariilor se dovedeste, precum s-a mai spus, in conditiile de proba stricte ale art. 168 (1) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), iar nu pe baza de prezumtii extrase din pozitia salariatului in cadrul societatii ori din alte fapte cu semnificatie echivoca pentru obiectul procesului de fata, cum ar fi acela ca exista state de plata tot nesemnate pentru luni pe care reclamanta nu le-a dedus prezentei judecati. Cata vreme obiectul procesului si al probatiunii nu tine de modul in care si-ar fi indeplinit sarcinile de serviciu, pretinsa culpa in realizarea acestora nu are consecinte pe planul drepturilor salariale cuvenite, cat priveste proba platii lor. Cu alte cuvinte, daca numai inscrisurile de proba ar fi fost intocmite contrar fisei postului ori nu ar fi fost produse deloc, insa plata s-ar fi facut cu posibilitatea de a o dovedi prin alte mijloace, ar fi fost pertinente motivele angajatorului. Insa, astfel cum s-a afirmat si repetat, numai statul de plata sau alt document justificativ in sensul art. 168(1) are valoare probanta in materia achitarii drepturilor salariale. De altfel, nu constituie o teza a prezentei cauze (oricum nedovedita), imprejurarea ca reclamanta si-ar fi insusit banii de salariu la care avea acces in virtutea postului, fara intocmirea documentelor contabile, in absenta unei dovezi certe in acest sens, ipoteza fiind o simpla presupunere, careia legea nu-i confera nicio valoare juridica.

Cat priveste probatio diabolica, aceasta nu se poate invoca in raport cu cerintele de proba pe care le fixeaza legea, fiind nu numai posibil, dar inevitabila, ad probationem, exhibarea documentelor justificative care atesta plata salariilor: state de plata semnate, extrase de cont . Indiferent cui ar apartine culpa neintocmirii lor, angajatorul nu se poate exonera invocand neindeplinirea atributiilor propriilor salariati, ci isi asuma riscul muncii lor si este tinut direct raspunzator pentru aceasta fata de altii. De asemenea, cata vreme, conform art. 40 alin. (1) lit. d) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), angajatorul are exercitiul controlului asupra modului de realizare a sarcinilor de serviciu, el nu se poate prevala de neindeplinirea ori indeplinirea lor defectuoasa nici in contra salariatului raspunzator, pentru a fi scutit de sarcina probei platii drepturilor salariale in conditiile stricte ale legii. Ipoteza ramane insa teoretica in speta, pentru ca, astfel cum s-a mai zis, nu a rezultat, pe baza unor probe admisibile, ca plata propriu-zisa s-ar fi facut si numai inscrisurile liberatorii nu ar fi fost intocmite. In acest context, reiteram, proba cu martori este inadmisibila, atat din perspectiva dispozitiilor exprese ale art. 168(1) din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), care consacra statul semnat sau alt document justificativ opozabil salariatului pe care-l protejeaza, drept mijloc exclusiv de dovada a platii drepturilor salariale, cat si potrivit prevederilor art. 309 alin. (2) Cod procedura civila, care nu permite dovada cu martori a unui act juridic cu martori (prezumtii), daca valoarea obiectului sau depaseste 250 lei, in afara unei exceptii care nu se verifica in speta (dovada in contra unui profesionist, a oricarui act juridic, indiferent de valoarea lui, daca a fost facut de acesta in exercitiul activitatii sale profesionale, in afara de cazul in care legea speciala cere proba scrisa).

Rezulta, conform celor expuse, ca apelurile declarate, analizate dupa criticile formulate, sunt deopotriva nefondate si de respins, in aplicarea prevederilor art. 480 (1) Cod procedura civila. Fata de solutia data apelului reclamantei, va fi respinsa cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecata avansate in apel, avand in vedere ca nu se poate specula asupra masurii in care acestea au fost afectate formularii apararilor fata de apelul paratei, respectiv declararii si sustinerii propriei cai de atac, respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de catre apelanta-reclamanta P.M.E., identificata cu CNP: x si cu domiciliul ales pentru comunicare acte procedura la Cabinet avocat (vezi www.MCP-Avocati.ro) a. C., situat in Municipiul Bucuresti, sector 1, respectiv de catre apelanta-parata, inregistrata la Registrul Oficiul Comertului sub nr. Jx, CUI x si cu sediul aflat in Municipiul Bucuresti, Calea V., nr. 29, sector 1, impotriva Sentintei civile nr. 1111/16.02.2017, pronuntate de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIIi-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in Dosarul nr. x.

Respinge cererea reclamantei-apelante de acordare a cheltuielilor de judecata in apel.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 23 februarie 2018.