Afirmatii defaimatoare. Depasirea limitelor dreptului la libera exprimare. Despagubiri morale

In raport cu prevederile art. 30 din Constitutia Romaniei si art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care garanteaza libertatea de exprimare, angajarea raspunderii civile delictuale a paratului nu poate fi inlaturata in conditiile in care afirmatiile sale de natura sa lezeze imaginea si reputatia partii reclamante, facute in mod repetat la emisiuni televizate, nu au fost dovedite ca fiind veridice si nu au avut o baza suficienta in realitate, fiind doar simple opinii. In atare situatie, limitele dreptului la libera exprimare, prevazute de art. 10 paragraful 2 din Conventie, au fost depasite.

I.Circumstantele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare in judecata:

Prin cererea inregistrata la 7 iulie 2016 pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, reclamantul A., in contradictoriu cu paratul B., a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa se constate incalcarea dreptului la onoare, demnitate, viata privata, reputatie, imagine, drepturi nepatrimoniale apartinand reclamantului prin formularea unor afirmatii denigratoare, defaimatoare, mincinoase, ironice, batjocoritoare de catre parat.

A solicitat, de asemenea, sa se dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 451.150 lei (echivalentul a 100.000 euro la cursul BNR euro de 4,5115 lei) daune morale si obligarea paratului la publicarea hotararii judecatoresti, timp de doua luni, in fiecare numar din ziarul X., precum si la plata cheltuielilor de judecata .

In drept, au fost invocate prevederile: art. 1357-1359 Cod civil, art. 72-74 Cod civil, art. 253 Cod civil; art. 8 si art. 10 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 30 din Constitutia Romaniei si Rezolutia 1165 (1998) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei privind dreptul la respectarea vietii private adoptata de Adunarea parlamentara la 26 iunie 1998.

In motivarea actiunii reclamantul a sustinut ca incepand din luna august 2015, prin prezentarea pe posturile de televiziune a unor informatii mincinoase si calomniatoare, paratul a desfasurat o sustinuta campanie denigratoare la adresa mea ce i-a adus mari prejudicii de imagine, afectandu-i grav reputatia.

Astfel, reclamantul a aratat ca in data de 11.08.2015, la postul X. TV, in emisiunea ``(...)`` paratul a intervenit telefonic in timpul emisiunii si referindu-se la imprejurarea ca impotriva sa era in desfasurare o cercetare administrativa, chiar presedintele comisiei de cercetare fusese numit reclamantul.

S-a mai aratat in sustinerea actiunii ca la 30.09.2015, la postul Y. TV, in timpul emisiunii ``(...)``, intre parat si realizator s-a desfasurat urmatorul dialog in care paratul a desfasurat o campanie denigratoare, ca informatia a putut fi accesata imediat si in modalitatea Hypertext Transfer Protocol (HTTP), prin care a fost dat publicitatii urmatorul enunt: ``Fostul director (...) B. a lansat acuzatii grave la adresa actualului director al Directiei intretinere (...) al companiei, A. Invitat in cadrul emisiunii de la Y. TV, B. a dezvaluit modul in care banii din statia de taxare de la vama X. ajungeau in buzunarul lui A., prin intermediul unei fost angajate a agentiei. ``O anumita doamna, C. fosta angajata la agentia X., data afara fiindca a fost prinsa furand, si domnul A. si-o aduce aminte bine fiindca a insistat pe diverse cai sa nu fie data afara. Aceasta doamna, ca si celelalte dinainte, colectau bani de la agentia din X. si ii aducea banii domnului A. Chiar acum o luna doamna respectiva a fost vazuta pe holuri la (...) asteptandu-l``, a spus B. Fostul director al Z. a declarat ca este pregatit sa isi sustina declaratia cu probe/ in fata organelor de ancheta``.

De asemenea, reclamantul a mai sustinut ca la 6.10.2015, fiind invitat in studioul postului X. a TV, in emisiunea ``(...)``, tema ``Jaful de la (...)``, paratul a facut afirmatii calomniatoare, desfasurand o sustinuta campanie denigratoare la adresa lui.

Prin sentinta civila nr. 16186 din 8 decembrie 2016, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale invocata de parat si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti.

2. Hotararea pronuntata in prima instanta de tribunal:

Prin sentinta civila nr.1523 din 27 octombrie 2017, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a admis, in parte, actiunea reclamantului.

A constatat incalcarea dreptului reclamantului la onoare, demnitate, reputatie, imagine, prin afirmatiile paratului.

A fost obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 10000 lei, reprezentand daune-morale.

S-a respins in rest cererea ca neintemeiata.

A fost obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 100 lei, reprezentand cheltuieli de judecata constand in taxa judiciara de timbru.

Impotriva acestei hotarari, paratul a declarat apel.

3. Hotararea pronuntata in apel de Curtea de Apel:

Prin decizia nr. 53 A din 18 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-parat impotriva sentintei civile nr.1523 din 27 octombrie 2017 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila.

4. Cererea de recurs:

Impotriva deciziei nr. 53 A/2019 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, paratul a declarat recurs, solicitand admiterea

recursului, casarea in tot a hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecata .

In sustinerea cererii de recurs au fost invocate dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ., sustinandu-se ca solutia pronuntata de instanta de apel este una vadit netemeinica si nelegala, fiind data cu incalcarea normelor ce reglementeaza raspunderea civila delictuala.

Astfel, s-a aratat ca instanta de apel nu a analizat motivul de apel, care are la baza faptul ca pe tot parcursului litigiului nu a fost demonstrata indeplinirea cumulativa a conditiilor raspunderii civile delictuale.

In ceea ce priveste proba elementelor raspunderii civile delictuale s-a aratat ca potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existenta elementelor raspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclama ceva in fata justitiei), fiind admisibil orice mijloc de proba, inclusiv proba cu martori, intrucat este vorba de dovedirea unor fapte juridice.

In acest sens, recurentul invedereaza ca in hotararea atacata nu se arata care sunt urmaririle negative ale presupuselor afirmatii defaimatoare, desi prin probatoriul pe care l-a administrat in cauza, considera ca a dovedit fara putinta de tagada ca toate afirmatiile sunt conforme realitatii si mai mult decat atat ca intimatul reclamant nu urmareste altceva decat o razbunare.

Se mai sustine ca instanta de fond si instanta de apel nu au avut in vedere faptul ca conflictul dintre reclamant si parat exista din anul 2011, cand acesta, in calitate de Director General al Z., in urma verificarilor intreprinse a dispus sa se ia masuri impotriva numitului A., aspect pe care acesta uita sa il precizeze in actiune .

Pentru a dovedi faptul ca intreaga actiune reprezinta in realitate un demers sicanatoriu, recurentul solicita a se retine ca in ceea ce priveste cercetarea lui, aceasta a fost un abuz, aspect sesizat si de instanta de judecata care in cadrul dosarului nr. x/3/2015 a constatat ca sanctiunea dispusa de comisia de cercetare disciplinara condusa chiar de reclamant este abuziva si pe cale de consecinta s-a constatat nulitatea acesteia.

De asemenea, recurentul considera ca prin raportul de control depus la dosar, se face dovada deplina a faptului ca afirmatiile au fost veridice, neavand nicio importanta, in analiza prezentului dosar, daca in urma acestui demers s-au luat sau nu masuri, fiind suficienta doar constatarea existentei acestora.

Un alt aspect invocat de reclamant, ce are la baza dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod pr.civ., se refera la faptul ca instanta de apel nu a avut in vedere dispozitiile Legii nr.571/2004, prin care persoanele care sesizeaza nereguli din cadrul institutiilor sunt denumite avertizori de integritate si sunt protejate, ca in prezenta cauza este fara putinta de tagada ca afirmatiile paratului nu au fost de natura sa atraga un impact negativ asupra reclamantului, ci au fost de natura sa sesizeze autoritatile competente asupra unor fapte ce se petrec in cadrul institutiei publice Z.

Recurentul a mai sustinut ca instanta de apel nu a avut in vedere principiul libertatii de exprimare, care face parte din drepturile si libertatile fundamentale ale omului, fiind stipulata in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in documente de baza ale dreptului international, precum si in art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, si in dreptul national al statelor democratice, si ca in Romania, libertatea de exprimare este reglementata de art. 30 din Constitutie .

Din perspectiva aspectelor invocate, si avand in vedere ca reclamantul nu a facut dovada indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale, recurentul solicita admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, instantei de apel.

II. Solutia si considerentele Inaltei Curti de Casatie si Justitie:

Examinand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate, si a dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct.8 Cod pr. civ invocate de recurent, Inalta Curte constata ca recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

In ceea ce priveste motivul de recurs prevazut de art. 488 alin.(1) pct. 8 Cod pr.civ., hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, invocat de recurent, Inalta Curte retine ca ipotezele circumscrise acestui motiv se refera la situatiile in care instanta aplica un act normativ care nu este incident in cauza, da eficienta unei norme generale in conditiile existentei unei norme speciale aplicabile, da o interpretare gresita textului de lege aplicabil in cauza.

Or, examinarea criticilor din cererea de recurs raportat la obiectul dedus judecatii ce vizeaza raspunderea civila delictuala, nu releva ca instanta de apel ar fi incalcat sau aplicat gresit vreo norma de drept material in conditiile in care au fost analizate conditiile cumulative pentru antrenarea raspunderii civile delictuale in raport de starea de fapt conturata in cauza.

Pe cale de consecinta, constatand existenta faptei ilicite (afirmatii defaimatoare la adresa reclamantului), a prejudiciului (afectarea onoarei, demnitatii reclamantului) stabilind legatura de cauzalitate dintre fapta, prejudiciu si culpa paratului, Inalta Curte retine ca instanta de apel constatand indeplinirea cumulativa a conditiilor raspunderii civile delictuale a paratului a facut o legala interpretare si aplicare a normelor de drept material incidente in speta.

Este real ca in apel paratul a depus intr-o copie necertificata un Raport al Corpului de control - Ministerul Transporturilor din 27.10.2015, ce contine concluzii privind verificarile de ordin tematic in activitatea Z., insa aceste consemnari, cum bine a retinut si instanta de apel, nu sunt de natura sa aduca lamuriri concrete care sa constituie un suport real/ veridic in ceea ce priveste afirmatiile aduse de parat reclamantului.

Or, in conditiile in care afirmatiile paratului nu au avut un minim probatoriu in sprijinul lor, Inalta Curte constata ca in mod legal instanta de apel a retinut ca nu poate fi inlaturata raspunderea civila delictuala din perspectiva dispozitiilor Legii nr.571/2004.

Inalta Curte retine ca angajarea raspunderii civile delictuale nu poate fi inlaturata raportat la art. 30 din Constitutia Romaniei si art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care garanteaza libertatea de exprimare, deoarece potrivit art. 30 alin. (6) din Constitutie, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea si onoarea unei persoane, iar paratul, asa cum bine a retinut instanta de apel si de fond, a depasit limitele dreptului la libera exprimare, prevazute de art. 10 paragraful 2 din Conventie, afectand reputatia si demnitatea reclamantului, in conditiile in care afirmatiile paratului facute la emisiuni televizate, au fost rapid raspandite, ele fiind doar simple opinii, idei, fara a avea o baza suficienta in realitate si fara a fi dovedita veridicitatea lor.

Nefondate sunt si sustinerile recurentului in sensul ca instanta de apel nu a avut in vedere principiul libertatii de exprimare, in conditiile in care instanta de apel a retinut in mod corect ca libertatea de exprimare nu trebuie sa lezeze imaginea si onoarea unei persoane, ca intreaga reglementare invocata, si jurisprudenta C.E.D.O. conturata in aceasta materie a mentionat necesitatea ca cel, care informeaza, raspandeste idei, opinii, face afirmatii sa aiba o suficienta baza factuala si sa nu fie exprimate simple opinii fara nici un suport in realitate, indreptate in contra unei persoane, si care ar vatama acea persoana, in demnitatea ori imaginea sa in familie, societate, profesie, etc.

Or, din aceasta perspectiva, in raport de atitudinea paratului care a participat in mod repetat la emisiuni televizate in cadrul carora a facut afirmatii de natura sa lezeze imaginea si onoarea reclamantului, Inalta Curte retine ca nici una din afirmatii nu se circumscrie principiului libertatii de exprimare cata vreme afirmatiile paratului nu au fost dovedite ca fiind veridice, fiind simple opinii/ idei.

Fata de cele expuse, Inalta Curte retine ca instanta de apel a facut o legala si corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor art.1357-1359 Cod civil privind raspunderea civila delictuala, si cum nici una din sustinerile recurentului nu se circumscrie dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ., recursul declarat de paratul B. impotriva deciziei civile nr. 53 A din 18 ianuarie 2019 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, a fost respins, ca nefondat, in temeiul art. 496 alin. (1) C.pr.civ.