Eroare de fapt in penal. Conditii

Incidenta prevederilor art. 51 alin. (1) C. pen. referitoare la eroarea de fapt - potrivit carora nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, cand faptuitorul, in momentul savarsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei - este exclusa in caz de indoiala, de cunoastere nesigura, deoarece in acest caz faptuitorul accepta posibilitatea producerii rezultatul faptei si, deci, fapta este savarsita cu intentie indirecta.

Prin urmare, fapta de a introduce in tara droguri de risc, fara drept, prevazuta in art. 3 din Legea 143/2000 nu este savarsita in conditiile erorii de fapt, daca faptuitorul, exercitandu-si functia si avand experienta in domeniul transportului international, a introdus in tara colete cu droguri primite spre transport fara a verifica continutul acestora, intrucat cunoasterea nesigura a continutului coletelor implica acceptarea de catre faptuitor a posibilitatii de a primi spre transport si de a introduce in tara substante interzise, cum sunt drogurile.

***

Prin sentinta penala nr. 390 din 21 septembrie 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatii C.V. si T.I., cetateni ai Republicii Moldova, pentru savarsirea infractiunii prevazute in art. 3 alin. (1) din Legea 143/2000 .

Instanta a retinut ca inculpatii lucrau la data savarsirii faptelor ca soferi la o firma de transport din Republica Moldova si efectuau, in mod regulat, curse de transport de colete si persoane pe ruta Spania - Republica Moldova si retur, firma avand in Republica Moldova un punct de lucru unde un angajat primea colete de la diferite persoane pentru a le transporta in Spania, contra cost. Acest angajat, martorul T.V., verifica continutul fiecarui colet pentru a nu contine substante sau obiecte interzise, dupa care nota intr-un caiet numele destinatarului si incasa contravaloarea transportului coletului, iar coletele erau incarcate in microbuzul condus, pe rand, de cei doi inculpati, pentru a fi transportate in Spania.

La 2 martie 2005, inculpatii au plecat catre Spania, unde au predat coletele destinatarilor si au primit, de la diverse persoane, alte 128 de colete pentru a fi transportate in Republica Moldova. In Spania, inculpatii nu au mai respectat aceleasi reguli cu privire la verificarea coletelor, ci doar le-au cantarit, au incasat contravaloarea transportului si au trecut in caiet numele si numarul de telefon al destinatarilor.

La 9 martie 2005, inculpatii au ajuns la punctul de trecere a frontierei Nadlac, unde au declarat ca nu transporta arme sau droguri si, ulterior, au ajuns la punctul de trecere a frontierei Albita, unde au declarat, de asemenea, ca nu transporta arme sau droguri. La controlul autovehiculului s-a descoperit in cabina, intre scaune, un colet in care se aflau 7 calupuri de culoare brun-cafenie, substanta ce a reactionat pozitiv la hasis, iar sub bancheta din dreapta fata, inca 12 calupuri identice cu primele.

Inculpatii au declarat ca au primit pachetul ce continea aceste calupuri in Spania, de la o persoana necunoscuta, pentru a-l preda la Chisinau numitului D.P., persoana pe care nu o cunosc, iar inculpatul C.V. a declarat ca toate cele 19 calupuri s-au aflat in coletul nr. 64 si ca a ascuns 12 calupuri, deoarece i-a fost frica in momentul cand a auzit de la vamesi ca in primele calupuri se aflau droguri.

Greutatea totala a celor 19 calupuri a fost de 4,936 kg, iar in urma analizei tehnico-stiintifice s-a constatat ca substanta era rezina de cannabis, substanta inscrisa in tabelul anexa nr. III al Legii nr. 143/2000.

Prin decizia penala nr. 38 din 14 februarie 2006, Curtea de Apel Iasi a respins apelurile inculpatilor.

Recursul declarat de inculpatul C.V., prin care a solicitat, in principal, achitarea in temeiul art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., intrucat s-a aflat in eroare de fapt, nu este fondat.

Sustinerea in sensul ca inculpatul a savarsit fapta in conditiile erorii de fapt nu este intemeiata.
Potrivit art. 51 alin. (1) C. pen., nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, cand faptuitorul, in momentul savarsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei .

Pentru a fi incidenta aceasta cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei, trebuie sa existe eroare, iar nu indoiala, adica o cunoastere nesigura, deoarece, in acest caz, savarsirea faptei implica acceptarea de catre faptuitor a rezultatului faptei sale, rezultat pe care el il concepe ca posibil sau ca probabil.

Or, in cauza, inculpatul cunostea procedura ce se aplica in Republica Moldova la primirea coletelor, dupa cum - in virtutea functiei si experientei in transportul international de coletarie si persoane - cunostea reglementarile in materia armelor si drogurilor.

In conditiile neverificarii continutului coletelor, inculpatul a acceptat o cunoastere nesigura, ceea ce a implicat acceptarea posibilitatii de a primi spre transport bunuri sau substante interzise, cu toate consecintele juridice ale acesteia.

In consecinta, recursul inculpatului a fost respins.