Scrisoare de garantie bancara. Contract de garantie reala. Raporturi. Daune directe solicitate de garant pentru neexecutare. Stabilirea culpei contractuale

Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatorul a retinut ca intre parti s-a incheiat contractul de garantie reala nr. 13353.1/05.05.2004 avand ca obiect garantarea de catre reclamant a obligatiilor de plata asumate de SC C SRL, rezultata din scrisoarea de garantie bancara nr. 13353/05.05.2004 in suma de 61.843,10 USD.

Conform clauzei din contract garantia acordata de reclamant paratei o constituie suma de 61.843,10 USD, suma care urma a fi depusa in contul bancar nr. 620293 deschis la banca si indisponibilizat pe durata contractului. Prin clauza 2.1 din contract partile au prevazut ca "obligatiile de plata asumate cu titlu de garantie isi produc efectele juridice pana la data platii integrale a obligatiilor de plata ale debitorului rezultate din scrisoarea de garantie".

Prin scrisoarea de garantie bancara parata s-a angajat sa plateasca la cererea A orice suma pana la concurenta sumei de 61.183,10 USD in cazul in care SC C SRL nu isi indeplineste la scadenta obligatia de plata a debitului datorat. Judecatorul a mai retinut ca succesiv, in luna noiembrie 2004 si ianuarie 2005 reclamantul a solicitat paratei eliberarea sumei de 10.307 USD, respectiv a sumei de 20.614 USD din contul sau indisponibilizat, cu motivarea ca SC C SRL a achitat aceste sume catre beneficiarul garantiei.

Aceste prime doua cereri au fost respinse de parata, cu motivarea ca doar beneficiarul garantiei poate solicita diminuarea acesteia, solicitand totodata o confirmare din partea A cu privire la diminuarea garantiei.

Prin adresa nr. 1503/2005 A a confirmat platile facute de societate, dar anterior, la data de 03.03.2005, parata transferase deja suma de 20.614 USD din depozitul colateral in contul curent apartinand reclamantului.

Din acest considerent, judecatorul a apreciat ca neintemeiat primul capat din cererea reclamantului, referitor la obligarea paratei la transferarea sumei de 20.614 USD.

Cu privire la cererea reclamantului de obligare a paratei la plata prejudiciului moral si material cauzat prin neefectuarea transferului, judecatorul retine ca reclamantul si-a intemeiat cererea atat pe dispozitiile ce reglementeaza raspunderea civila delictuala, cat si pe cele care reglementeaza contractul de cont curent.

Judecatorul a apreciat, insa, ca de vreme ce intre parti s-a incheiat un contract de garantie reala, orice fapta a paratei constand in neexecutarea ori executarea necorespunzatoare a obligatiilor asumate poate angaja doar raspunderea contractuala, iar nu raspunderea delictuala. In ce priveste raspunderea contractuala, s-a apreciat ca neexecutarea de catre parata a obligatiei de a transfera suma din depozitul colateral in cel curent la data la care societatea si-a achitat unele rate, nu poate determina obligarea paratei la plata sumelor rezultate din fluctuatia cursului valutar, prezumandu-se ca partile si-au asumat la momentul incheierii contractului atat riscul deprecierii monedei nationale in raport cu moneda straina, cat si riscul deprecierii monedei straine in raport cu cea nationala.

Cu privire la prejudiciul material, judecatorul a retinut ca reclamantul nu a facut nici o dovada din care sa rezulte randamentul minim pe care reclamantul l-ar fi obtinut prin utilizarea libera a sumei retinute de parata. De asemenea, reclamantul nu a administrat nicio proba din care sa rezulte ca nevirarea sumei in contul curent i-ar fi produs un prejudiciu moral.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, solicitand admiterea apelului, schimbarea sentintei apelat in sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulata.

In motivarea cererii, apelantul a aratat ca in mod gresit instanta de fond a respins primul capat de cerere, actul prin care intimata face dovada ca a transferat suma solicitata fiind emis pro causa, nefiind facute dovezi cu privire la veridicitatea efectuarii transferului bancar la 03.03.2005, extrasul de cont purtand data de 17.03.2005. Se sustine ca instanta de fond a ignorat faptul ca in materie comerciala debitorul obligatiei de executat este de drept in intarziere prin simpla ajungere la termen, acest lucru realizandu-se de mai multe ori, prin notificarile efectuate prin executorul judecatoresc si prin cererile depuse la sediul intimatei.

Instanta a gresit in ce priveste respingerea celui de-al doilea capat de cerere, motivarea fiind contradictorie prin aceea ca retine conduita culpabila a intimatei in nevirarea sumei, pentru ca ulterior sa se afirme ca exista prezumtia de asumare a riscului de depreciere a monedei nationale ori a celei straine, desi din nici unul din actele dosarului nu rezulta o asemenea situatie. In plus, sumele trebuiau transferate in USD, aceasta fiind singura moneda in care s-a desfasurat tranzactia. Se apreciaza ca instanta de fond a retinut corect ca fidejusiunea nu poate intrece datoria debitorului si nici nu poate fi facuta sub conditii mai oneroase, dispozitiile art. 1.654 alin. 1 C. civ. fiind perfect aplicabile.

Instanta de fond a ignorat probele referitoare la lichidarea unui depozit pentru efectuarea unor plati, pentru dovedirea randamentului minim pe care l-ar fi avut in masura in care ar fi dispus de suma indisponibilizata si nevirata de intimata. In ce priveste daunele morale solicitate, la acordarea acestora trebuie avute in vedere doar culpa autorului si gravitatea prejudiciului, fara a fi nevoie de alte probe, solutia instantei de fond fiind criticabila si sub acest aspect.

Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca neintemeiat, cu urmatoarele consideratii: in ce priveste prima critica, arata ca a facut dovada virarii sumei pretinse de apelant anterior datei depunerii cereri de chemare in judecata la instanta; cu privire la celelalte critici formulate de apelant, se arata ca nu s-a probat de catre acesta nicio incalcare a vreunei dispozitii contractuale cuprinsa in contractul de garantie reala, daunele interese directe solicitate de catre acesta neputand avea izvorul decat in acest contract, cu atat mai mult cu cat apelantul a depus o suma in USD, transferarea sumelor in contul curent fiind facuta in aceeasi moneda; in ce priveste randamentul minim pe care l-ar fi obtinut apelantul prin utilizarea libera a sumei in USD si daunele morale, se sustine ca instanta de fond a apreciat corect asupra nedovediri acestor pretentii.

Apelantul a administrat proba cu inscrisuri, Curtea apreciind ca nu este utila cauzei efectuarea unei expertize contabile ca obiectivul de a verifica corectitudinea calculelor in ce priveste daunele directe solicitate.

Intimata a declarat ca nu are alte probe de administrat in aceasta faza procesuala.

Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate si de apararile invocate, Curtea apreciaza ca apelul nu este fondat.

Astfel, in mod corect a retinut instanta de fond ca fiind netemeinic primul capat de cerere referitor la obligarea intimatei parate la transferarea sumei de 20.614 USD din contul de depozit in contul curent, fata de dovezile prezentate cu privire la efectuarea acestui transfer la data de 03.03.2005.

Nu pot fi retinute criticile apelantului cu privire la inscrierea pro causa a datei efectuarii transferului ca fiind 03.03.2005, prin raportare la data eliberarii extrasului de cont . In acest sens se retine ca extrasul de cont reprezinta dovada editata a tuturor operatiunilor (creditari/debitari) inregistrate pe contul unui beneficiar .

Deci, extrasul de cont reprezinta, in fapt o oglinda a operatiilor executate asupra contului, intr-o perioada solicitata.

In consecinta, in conditiile in care in extrasul de cont prezentat de intimata apare ca fiind creditat contul curent al apelantului la data de 03.03.2005 cu suma de 20.614 USD, aceasta reprezinta dovada concreta a efectuarii transferului la acea data, nefiind posibila, din punct de vedere electronic si al sistemului de operare pe unitatea centrala, o modificare a datei efectuarii operatiei asupra contului.

Din aceasta perspectiva nu are relevanta inexistenta unei note contabile, o asemenea nota fiind necesara doar in masura in care societatea intimata nu ar fi beneficiat de un sistem integrat de operare a platilor, cu atat mai mult cu cat plata era efectuata din cont in cont in cadrul aceleiasi sucursale.

Consideratiile apelantului cu privire la punerea de drept in intarziere a debitorului obligatiei, nu pot fi avute in vedere in raport de primul capat de cerere, acesta vizand strict obligarea intimatei parate la transferarea sumei de bani, obligatie indeplinita de aceasta din urma, asa cum s-a retinut.

In ce priveste celelalte pretentii ale apelantului, este necesar a se stabili daca exista o culpa a intimatei in perioada scursa de la data notificarii ori depuneri de catre apelant a cererii de restituire a sumei de 20.614 USD pana la efectuarea propriu-zisa a transferului in contul curent. In raport de actele dosarului, Curtea apreciaza ca o asemenea culpa a intimatei nu a fost probata si nu exista.

Pentru a ajunge la aceasta concluzie trebuie analizat ansamblu relatiilor dintre parti.

Astfel, se retine ca o terta entitate, S.C. C S.R.L., a adjudecat unele bunuri in cadrul unei executari silite organizate de A. Pentru garantarea platii ratelor reprezentand pretul adjudecarii, A a solicitat societatii prezentarea unei scrisori de garantie bancara, scrisoare emisa de intimata.

In garantarea acestei scrisori, intimata a solicitat, iar apelantul a fost de acord cu incheierea unui contract de garantie reala, contractul fiind incheiat pe aceeasi suma pentru care a fost emisa si scrisoarea de garantie bancara.

Se cuvine subliniat ca atat in scrisoare de garantie bancara, cat si in contractul de garantie reala nu sunt cuprinse prevederi cu privire la reducerea garantiei pe masura achitarii ratelor conform procesului verbal de adjudecare. In consecinta, solicitarea initiala a apelantului cu privire la creditarea contului sau curent cu suma corespunzatoare ratelor achitate de S.C. C S.R.L. in respectarea graficului de esalonare de plati nu poate fi apreciata ca o punere in intarziere a intimatei pentru a putea fi acordate daunele directe.

Intr-un mers normal al raporturilor comercial-bancare complexe stabilite intre toate partile, era necesar ca beneficiarul scrisorii de garantie sa se adreseze direct emitentului scrisorii de garantie bancara in vedere diminuarii valorii acestei scrisori, abia ulterior banca fiind indreptatita sa reduca, in mod corespunzator, si valoarea garantiei reale constituite de apelant.

In acest context, atasarea la solicitarea depusa de apelant a adresei emise de A cu privire la plata unor rate si reducerea corespunzatoare a scrisorii de garantie nu poate avea efectul invocat de apelant.

Se are in vedere ca raporturile in cadrul scrisorii de garantie, pana la scadenta inscrisa in scrisoare de acordare a garantiei, sunt stabilite exclusiv intre beneficiarul garantiei si emitentul acesteia.

Or, in speta, beneficiarul garantiei - A. nu s-a adresat direct intimatei cu acceptul sau de reducere a valorii scrisorii de garantie, eliberand, doar, la solicitarea societatii a unui inscris in acest sens. Fata de relatia directa dintre beneficiar si emitentul scrisorii de garantie, in mod corect a procedat intimata solicitand explicit si prin adresa directa ca A. sa confirme reducerea valorii garantiei constituite.

Din aceste considerente, Curtea apreciaza ca nu poate fi retinuta o culpa a intimatei in nevirarea sumei solicitata de apelant ca urmare a cererii directe depuse la sediul bancii, or in urma notificarii expediate prin executorul judecatoresc.

Totodata, Curtea retine ca instanta de fond a apreciat corect ca raspunderea intimatei nu poate fi angajata decat pe taram contractual, in stricta raportare da dispozitiile contractului de reglementeaza raporturile dintre parti.

In acest context, se retine ca apelantul nu a facut dovada ca intimata ar fi incalcat vreuna din prevederile contractuale cuprinse in contractul de garantie reala. Este corecta aprecierea apelantului cu privire la imposibilitatea derogarii contractual de la prevederile art. 1654 C. pr. civ.

Dar aceasta prevedere nu poate fi aplicata in abstract, ci raportat la situatia concreta.

In speta, asa cum s-a aratat deja, beneficiarul scrisorii de garantie a intarziat in expedierea raspunsului la solicitarea intimatei cu privire la reducerea valorii scrisorii de garantie .

Or, in lipsa solicitarii exprese a beneficiarului scrisorii de garantie de reducere a valorii acestei scrisori, nu se poate retine o obligatie, chiar intemeiata pe dispozitiile art. 1.654 C. civ., de reducere a valorii garantiei constituite prin contractul incheiat cu apelantul.

Fata de considerentele expuse, Curtea apreciaza ca fiind nefondate si criticile formulate de apelant cu privire la neacordarea sumelor pretinse cu titlu de daune interese directe. Nu poate fi retinuta critica apelantului cu privire la pretinsa contradictorialitate din considerentele sentintei instantei de fond .

Judecatorul a enuntat doar obligatia legala, abstracta a intimatei parate in sensul reducerii corespunzatoare a garantiei, dar nu a consemnat expres ca era nascuta in sarcina intimatei aceasta obligatie si data la care ar fi luat nastere.

In consecinta, vazand si prevederile art. 296 C. pr. civ. Curtea a respins apelul ca neintemeiat.