Spania nu s-a conformat Directivei privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidentiale

Spania ar trebui sa fie obligata la plata unei penalitati cu titlu cominatoriu de 106,000 a�� pe zi de intarziere, pana la data la care se conformeaza Directivei privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidentiale

Comisia a initiat o procedura de constatare a neindeplinirii obligatiilor impotriva Spaniei pentru neadoptarea masurilor necesare in vederea transpunerii, pana la 21 martie 2016, a Directivei privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidentiale¹ .

Comisia solicita, de asemenea, Curtii sa impuna Spaniei plata unei penalitati cu titlu cominatoriu de 105,991.60 de euro pe zi de intarziere, incepand cu data pronuntarii hotararii Curtii prin care se constata incalcarea, pentru neindeplinirea obligatiei de a comunica masurile de transpunere a directivei.

Prezenta speta ofera Curtii ocazia de a pronunta pentru prima data o hotarare cu privire la articolul 260 alineatul (3) TFUE, introdus prin Tratatul de la Lisabona, care permite Comisiei sa sesizeze Curtea cu o procedura de constatare a neindeplinirii obligatiilor pentru motivul ca un stat membru ``nu si-a indeplinit obligatia de a comunica masurile de transpunere a unei directive adoptate in conformitate cu o procedura legislativa`` si sa solicite Curtii sa impuna, in acelasi timp, o sanctiune financiara statului membru respectiv.

In opinia prezentata avocatul general Evgeni Tanchev propune ca Curtea sa statueze ca Spania nu si-a indeplinit obligatia de comunicare si, in consecinta, sa impuna o penalitate cu titlu cominatoriu pe fiecare zi de intarziere. Aceasta prezinta, de asemenea, o interpretare larga a ``neindeplinirii obligatiei de comunicare`` de catre un stat membru a masurilor de transpunere, in temeiul articolului 260 alineatul (3) TFUE, in sensul ca include o transpunere incompleta sau incorecta.

Avocatul general observa ca Spania nu contesta faptul ca nu si-a indeplinit obligatia de a adopta masurile necesare pentru transpunerea directivei mentionate in legislatia sa nationala si de a comunica Comisiei respectivele masuri . Acesta propune, in consecinta, ca Curtea sa statueze ca primul motiv invocat de Comisie este intemeiat.

Avocatul general examineaza, in continuare, semnificatia ``neindeplinirii obligatiei de comunicare`` de catre un stat membru, in sensul articolului 260 alineatul (3) TFUE. In urma unei analize literale, istorice, teleologice si contextuale a prevederii respective, avocatul general concluzioneaza ca articolul 260 alineatul (3) TFUE trebuie interpretat in sensul ca include neindeplinirea de catre un stat membru a unei obligatii ``materiale`` de transpunere. Aceasta include, astfel, o neindeplinire totala a obligatiei de a comunica orice masura de transpunere, precum si o comunicare de catre un stat membru a masurilor care constituie o transpunere incompleta sau incorecta a directivei in cauza.

Avocatul general analizeaza in continuare evaluarea sanctiunii financiare in conformitate cu articolul 260 alineatul (3) TFUE. In special, avocatul general propune ca Comisia sa fie autorizata sa utilizeze aceeasi metoda de calcul a penalitatii cu titlu cominatoriu precum cele propuse pentru prevederi similare din TFUE. Acesta considera, de asemenea, ca Curtea poate impune atat o suma forfetara, cat si o penalitate cu titlu cominatoriu sau o sanctiune financiara care nu a fost propusa de Comisie in temeiul articolului 260 alienatul (3) TFUE, in limita plafonului referitor la cuantumul sanctiunii financiare prevazut in dispozitia mentionata. In opinia sa, plafonul mentionat se refera doar la cuantumul sanctiunii financiare si nu restrange puterea de apreciere a Curtii in ceea ce priveste tipul de sanctiune pecuniara care urmeaza a fi aplicat.

Cu privire la prezenta procedura, avocatul general considera ca impunerea unei penalitati cu titlu cominatoriu este adecvata ca masura de persuasiune si ca argumentele Spaniei, potrivit carora aceasta ar fi disproportionata, trebuie sa fie respinse. Acesta recomanda, de asemenea, ca Curtea sa utilizeze ca punct de plecare pentru durata neindeplinirii obligatiilor data de referinta mentionata in avizul motivat. Avand in vedere plafonul mentionat la articolul 260 alineatul (3) TFUE, avocatul general propune Curtii sa impuna o penalitate cu titlu cominatoriu pe zi de intarziere care echivaleaza cu valoarea totala a sumei propuse de Comisie.

Concluziile avocatului general in cauza C-569/17 Comisia Europeana/Regatul Spaniei

¹ Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidentiale si de modificare a Directivelor 2008/48/CE si 2013/36/UE si a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (denumita ``directiva privind creditul ipotecar``).