Contractul individual de munca pe durata determinata

In ceea ce priveste durata contractului individual de munca, trebuie spus ca, in dreptul roman al muncii, regula, o constituie incheierea contractelor individuale de munca pe durata nedeterminata, ceea ce reprezinta o garantie a stabilitatii in munca .

Art. 12 (1) alin.2 din Codul muncii, precum si alte acte normative prevad, ca o exceptie, posibilitatea incheierii de contracte individuale de munca pe durata determinata .
Situatiile de exceptie retinute de Codul muncii in art. 81 sunt urmatoarele:
a) inlocuirea unui salariat in cazul suspendarii contractului sau de munca, cu exceptia situatiei in care acel salariat participa la greva;
b) cresterea temporara a activitatii unitatii;
c) desfasurarea unor activitati cu caracter sezonier;
d) in situatia in care este incheiat in temeiul unor dispozitii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fara loc de munca;
e) in alte cazuri prevazute expres de legi speciale.
Contractul individual de munca pe durata determinata se poate incheia numai in forma scrisa, cu precizarea expresa a duratei pentru care se incheie si nu poate depasi 18 luni art. 80 alin. 2.
Atunci cand contractul este incheiat pentru a inlocui un salariat al carui contract de munca este suspendat, durata contractului va expira la momentul incetarii motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de munca al salariatului titular.
Salariatul incadrat cu contract individual de munca pe durata determinata poate fi supus unei perioade de proba cuprinsa intre 5 si 45 de zile in functie de durata contractului.
Contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelugit si dupa expirarea temenului initial, cu acordul scris al partilor, numai inauntrul termenului de 18 luni si de cel mult doua ori consecutiv (art. 80 alin. (3)).
Interpretarea rationala a textului mentionat, corelata cu normele si principiile dreptului comun, duce la urmatoarele concluzii.
Astfel, de regula, durata respectiva se precizeaza prin indicarea unei date exacte a incetarii contractului, ori prin incheierea acestuia pentru executarea unei lucrari determinate (de pilda, edificarea unei constructii).
Exceptional, prin fixarea unui termen incert (ca moment al producerii unui eveniment viitor, care se va produce cu siguranta, fara insa a se putea cunoaste data exacta; dies certus est, an et incertus quando) .
Doua dintre situatiile prevazute de art. 81 – cresterea temporara a activitatii angajatorului si situatia in care contractul este incheiat in temeiul unor dispozitii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fara loc de munca – sunt reglementari pozitive, expresii certe ale cerintelor unei economii de piata .
Ipoteza favorizarii temporarea unor categorii de persoane fara loc de munca se refera cu precadere la anumite localitati sau zone (chiar defavorizate) in care, de regula, au avut loc concedieri colective .
Daca contractul individual de munca pe perioada determinata nu se incheie in forma scrisa, se prezuma, conform art. 16 alin. (2) din codul muncii, ca a fost incheiat pe o durata nedeterminata.
Rezulta ca, lipsa formei scrise nu duce la prezumtia neincheierii unui contract de munca ori a existentei acestuia pe durata determinata, ci, dimpotriva, a unui contract de munca incheiat pe durata nedeterminata.
Codul muncii nu se refera, expres, la consecintele incheierii unui astfel de contract, in alte situatii decat cele de exceptie in care acest lucru, potrivit legii este permis .
S-a exprimat parerea ca, in acest caz, trebuie sa se faca aplicarea art. 53 din Cod, care reglementeaza nulitatea contractului individual de munca .
Cu alte cuvinte, daca contractul individual de munca pe perioada determinata este incheiat contra legem va fi lovit de nulitate absoluta, dar partiala.
Efectul va fi inlocuirea de drept a clauzei care consacra durata determinata a contractului cu clauza – regula in materia contractelor individuale de munca, si anume, durata lor nedeterminata .