Hartuirea la locul de munca. Tabu sau realitate cotidiana?

Romania a facut un pas important prin adoptarea Legii nr. 167/2020 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, precum si pentru completarea art. 6 din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse si de tratament intre femei si barbati, care a introdus in mod expres reglementarea hartuirii morale la locul de munca, completand prevederile privind hartuirea sexuala deja existente in Codul muncii si in Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse.

Totusi, aplicarea acestor dispozitii este neunitara, iar dovedirea faptelor este adesea dificila. Din acest motiv, subiectul ramane aflat intr-un proces de clarificare prin jurisprudenta.

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 167/2020, hartuirea morala la locul de munca este definita ca fiind ,,orice comportament care, prin caracterul sau sistematic, poate aduce atingere demnitatii sau integritatii psihice ori fizice a unui salariat, poate pune in pericol locul de munca al acestuia sau ii poate degrada climatul profesional``.

Legea include in aceasta categorie comportamente repetate de umilire, izolare, marginalizare sau intimidare, impunerea unor sarcini excesive sau inutile, evaluari injuste sau critici publice constante sau excluderea din activitati profesionale ori comunicarea deficitara.

Prin urmare, pentru a exista hartuire morala, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele elemente:

a. un comportament repetat si sistematic;

b. atingere adusa demnitatii sau sanatatii angajatului;

c. o legatura cu relatia de munca;

d. o intentie sau efect de creare a unui climat ostil.

In ceea ce priveste situatia Romaniei raportat la problema hartuirii la locul de munca, Agentia Nationala pentru Egalitate de Sanse intre Femei si Barbati redacteaza anual un Ghid practic privind hartuirea morala la locul de munca . In ghidul din mai 2025 este prevazut expres faptul ca ,,potrivit legislatiei in vigoare, angajatorul are obligatia de a introduce, in mod explicit, in regulamente interne, dispozitii cu privire la discriminare si la hartuirea morala la locul de muncarr.

Astfel, in functie de dispozitiile regasite la nivel intern, angajatii se pot orienta catre o solutie pentru rezolvarea acestei probleme. Pentru a asigura realizarea unei reglementari a hartuirii morale in cadrul Regulamentului intern al fiecarui angajator, ITM se ocupa de verificarea regulamentelor.

Prin urmare, in cazul in care sesizeaza ca aceste dispozitii lipsesc, ITM trebuie sa sesizeze aceste omisiuni atat biroului de resurse umane, cat si persoanelor de la conducerea companiei in vederea completarii.

In cazul in care problema nu se remediaza la nivel intern, angajatul are posibilitatea formularii unei plangeri oficiale, fie catre conducerea institutiei, fie catre CNCD sau instantei de judecata .

In practica, modalitatile de hartuire la locul de munca sunt variate, insa cel mai important aspect este detinerea unui probatoriu amplu, mai ales prin prisma faptului ca este acceptat orice mijloc de proba . Acest lucru a fost accentuat cu atat mai mult cu adoptarea Deciziei nr. 39/2024 prin care ICCJ a stabilit ca este admisibila inclusiv proba prin care salariatul solicita inregistrari ale convorbirilor telefonice in cadrul unui litigiu impotriva angajatorului.

Cu toate acestea, hartuirea se desfasoara de cele mai multe ori subtil, fara martori directi, iar salariatul ajunge sa se teama sa reclame situatiile la care este supus, de frica sa nu isi piarda locul de munca .

Din pricina acestor situatii, salariatii ajung in postura realizarii unor demisii constransi de presiuni, salariatul preferand sa renunte la contractul individual de munca .

In astfel de situatii, demisia se poate realiza in conditiile art. 81 alin (8) din Codul muncii, adica se poate realiza o concediere fara preaviz. In atare situatii este necesar ca la momentul concedierii sa se realizeze o motivare in care sa fie cuprinse motivele care au dus la concediere .

In urma acestei proceduri, persoanele aflate in situatiile descrise pot cere instantei de judecata daune morale pentru suferintele provocate.

Fata de toate acestea, persoanele care se confrunta cu astfel de situatii trebuie sa depaseasca barierele impuse de frica de a nu fi dat afara, respectul, demnitatea si siguranta la locul de munca nefiind optionale, ci fiind drepturi fundamentale, protejate de lege.