Raspunderea unei institutii publice de sanatate, in calitate de prestator de servicii, nu intra in domeniul de aplicare al Directivei cu privire la raspunderea pentru produsele cu defect

Directiva cu privire la raspunderea pentru produsele cu defect¹ stabileste un principiu de raspundere obiectiva, potrivit caruia producatorul este raspunzator pentru prejudiciul cauzat de un defect al produsului sau. Atunci cand nu poate fi identificat producatorul produsului, orice furnizor este considerat drept producator, cu exceptia cazului in care acesta comunica persoanei prejudiciate, in termen util, identitatea producatorului sau a persoanei care i-a furnizat produsul. In ceea ce priveste produsele importate in Uniune, importatorul este raspunzator in acelasi mod ca producatorul.

Regimul raspunderii civile instituit prin directiva raspunde obiectivului de a asigura o concurenta nedenaturata intre operatorii economici, de a facilita libera circulatie a marfurilor si de a evita grade diferite de protectie a consumatorilor.

Pe de alta parte, directiva nu aduce atingere drepturilor pe care persoana prejudiciata le poate exercita in temeiul normelor privind raspunderea contractuala sau extracontractuala sau pe baza unui regim special de raspundere existent la data notificarii directivei.

In dreptul francez, raspunderea institutiilor publice de sanatate fata de pacientii lor este reglementata, in special, de un principiu jurisprudential stabilit de Conseil da��Etat (Franta), potrivit caruia o institutie publica spitaliceasca trebuie sa repare, chiar in absenta unei culpe imputabile acesteia, prejudiciile suferite de un pacient din cauza functionarii defectuoase a unui echipament sau a unui produs utilizat in cadrul ingrijirilor acordate.

In speta, domnul Dutrueux, in varsta de 13 ani la data faptelor, a suferit arsuri in cursul unei interventii chirurgicale efectuate in 2000 la Centre hospitalier universitaire (CHU) de Besancon (Franta). Aceste arsuri au fost cauzate de o saltea electrica pe care domnul Dutrueux a fost asezat si care prezenta defectiuni la sistemul de reglare a temperaturii. CHU de Besancon a fost obligat la repararea prejudiciilor astfel produse si la plata catre persoana prejudiciata a sumei de 9 000 de euro si catre Caisse primaire da��assurance maladie (CPAM) du Jura a sumei de aproximativ 5 970 de euro. CHU a declarat recurs la Conseil da��Etat sustinand ca din directiva, astfel cum a fost transpusa in dreptul francez, reiese ca in masura in care producatorul saltelei poate fi identificat in mod corespunzator, acesta trebuie considerat singurul raspunzator.

Conseil d`Etat, sesizat in ultima instanta cu acest litigiu, intreaba Curtea de Justitie cu privire la interpretarea directivei, si anume daca sistemul francez privind raspunderea obiectiva a institutiilor publice spitalicesti poate coexista cu regimul de raspundere a producatorului instituit de aceasta directiva.

Prin hotararea pronuntata astazi, Curtea aminteste ca directiva nu acopera decat raspunderea producatorului sau, daca este cazul, pe aceea a importatorului ori a furnizorului produsului cu defect. Directiva nu are vocatia de a armoniza in mod exhaustiv domeniul raspunderii pentru produsele cu defect care nu intra in domeniul de aplicare al acesteia.

Prin urmare, raspunderea care poate sa incumbe unui utilizator care, precum CHU de Besancon, foloseste in cadrul unei prestari de servicii de ingrijire acordata unui pacient un produs sau un echipament pe care il achizitionase in prealabil, precum o saltea electrica, nu intra in domeniul de aplicare al directivei. Astfel, un asemenea utilizator nu poate fi considerat participant la lantul de productie si de comercializare a produsului in cauza si nici nu poate fi calificat furnizor al produsului respectiv.

Pe de alta parte, simpla coexistenta a regimul de raspundere a producatorului instituit prin directiva cu un regim national care prevede raspunderea obiectiva a prestatorului de servicii nu este de natura sa aduca atingere nici eficacitatii regimului de raspundere a producatorului, nici obiectivelor urmarite de legiuitorul Uniunii prin intermediul acestui din urma regim .

In aceasta privinta, Curtea precizeaza totusi ca raspunderea prestatorului de servicii nu trebuie sa aduca atingere regimului stabilit prin directiva. Astfel, aplicarea normelor nationale nu poate sa aduca atingere efectului util al directivei. De asemenea, trebuie sa se garanteze posibilitatea de a se pune in discutie raspunderea producatorului atunci cand sunt intrunite conditiile unei asemenea raspunderi. Prin urmare, prestatorul de servicii trebuie sa poata sa dispuna de un mecanism juridic, precum cel al unei actiuni in garantie prevazute de dreptul francez, care sa permita punerea in discutie a raspunderii producatorului.

In sfarsit, continua Curtea, eventuala raspundere obiectiva a prestatorului de servicii, susceptibila sa se adauge raspunderii producatorului astfel cum rezulta din directiva, este de natura sa contribuie la o consolidare a protectiei consumatorilor.

In consecinta, Curtea conluzioneaza ca raspunderea unui prestator de servicii care utilizeaza, in cadrul unei prestari de servicii, precum ingrijirile acordate in cadrul unui spital, echipamente sau produse cu defect al caror producator nu este si cauzeaza, prin aceasta, prejudicii beneficiarului prestatiei nu intra in domeniul de aplicare al directivei. Prin urmare, directiva nu se opune ca un stat membru sa instituie un regim care prevede raspunderea unui asemenea prestator pentru prejudiciile astfel cauzate, chiar in absenta oricarei culpe imputabile acestuia, cu conditia sa i se garanteze persoanei prejudiciate si/sau prestatorului mentionat posibilitatea de a pune in discutie raspunderea producatorului in temeiul directivei.

Hotararea in cauza C-495/10 Centre hospitalier universitaire de Besancon/Thomas Dutrueux, Caisse primaire d`assurance maladie du Jura

1 Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege si a actelor administrative ale statelor membre cu privire la raspunderea pentru produsele cu defect (JO L 210, p. 29, Editie speciala, 15/vol. 1, p. 183).