Repartizarea normei de munca si a timpului de lucru al medicilor. Dispozitii legale incidente

Aportul in munca al salariatilor reprezinta o conditie sine qua non desfasurarii oricarui tip de activitate prestata de un angajator, fie ca este vorba despre o persoana juridica de drept privat, fie despre o persoana juridica de drept public, cum este cazul unitatilor de sanatate publica aflate in subordinea Ministerului Sanatatii.

Implicarea salariatilor, prin munca prestata pentru si sub autoritatea angajatorului, reprezinta pilonul esential pentru functionarea si dezvoltarea unei societati prospere, iar din aceasta perspectiva, se impune ca angajatorii sa asigure si sa aplice criteriile de normare a muncii, astfel incat sa se fie respectate drepturile esentiale ale salariatilor, precum dreptul la repaus zilnic si saptamanal sau dreptul la sanatate si securitate in munca .

In temeiul art. 7 lit. d) din Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, in cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru ``adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca [...] in vederea [...] diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii``.

Potrivit dispozitiilor Codului muncii, norma de munca se elaboreaza de catre angajator, conform normativelor in vigoare, sau, in cazul in care nu exista normative in vigoare, norma de munca se elaboreaza de catre angajator dupa consultarea sindicatului reprezentativ ori, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor.

In situatia medicilor, liniile directoare privind norma de munca sunt stabilite prin ordinele emise de ministrul sanatatii si vizeaza atat norma de timp si de personal, cat si sfera de atributii/specificul activitatii salariatilor (in general, fiind vorba despre specialitati medicale diferite).

Conform Ordinului nr. 1224/2010 privind aprobarea normativelor de personal pentru asistenta medicala spitaliceasca, ce reprezinta cadrul normativ general in materie, s-a prevazut faptul ca numarul de posturi, pe categorii de personal, intre limita minima si maxima, se stabileste de managerul fiecarei unitati sanitare cu personalitate juridica, potrivit structurilor medicale aprobate, cu incadrarea in cheltuielile de personal aprobate ca limita maxima prin bugetul anual de venituri si cheltuieli .

Limita minima si maxima a normativelor de personal este prevazuta explicit in anexele Ordinului nr. 1224/2010 si se determina in functie de tipul de activitate medicala (specialitati medicale/utilizarea sau nu a aparaturii de laborator de inalta performanta/clasificarea pe tipuri de unitati sanitare - dispensare/cabinete etc.) si de criteriile specifice de normare (numar de posturi/unitate, numar de posturi/aparat/tura, 1post/numar de paturi etc.).

Prin exceptie de la limitele stabilite, unitatile sanitare publice pot utiliza un numar mai mic de posturi, pe perioade determinate, insa numai cu acordul organizatiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate, afiliate federatiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de munca la nivel de ramura sanitara.

De asemenea, in ipoteza inversa, in care numarul maxim de posturi stabilit prin lege nu este suficient, prin Metodologia de aplicare a normativului de personal, aprobata prin Ordinul nr. 1224/2010, s-a prevazut ca in situatia locurilor de munca ``unde activitatea se desfasoara fara intrerupere 24 ore din 24 (cum este, spre exemplu, cazul unitatilor de primire a urgentelor), iar criteriul de normare este numar de posturi/tura, in vederea asigurarii continuarii activitatii in zilele de repaus saptamanal, sarbatori legale si in celelalte zile in care, potrivit dispozitiilor legale, nu se lucreaza, precum si pe perioada concediului de odihna, in situatia in care personalul determinat conform criteriilor de normare se dovedeste a fi insuficient, se va putea determina un numar suplimentar de posturi, pentru fiecare loc de munca``.

Odata determinate si respectate criteriile de normare a muncii, un rol important il reprezinta si repartizarea timpului de munca, concretizand numarul de ore de lucru efective si repartizarea acestora in ture.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Regulamentul privind timpul de munca, organizarea si efectuarea garzilor in unitatile publice din sectorul sanitar, aprobat prin Ordinul nr. 870/2004, ``timpul normal de munca aferent contractului individual de munca de baza al medicilor incadrati in unitati publice din sectorul sanitar este de 7 ore in medie pe zi, respectiv de 35 de ore in medie pe saptamana``, iar conform art. 3 alin. (3) din acelasi Regulament, ``medicii sefi de sectie/laborator/serviciu medical au program de 7 ore zilnic``.

In anumite situatii particulare, determinate expres prin lege, timpul de munca poate fi mai mic de 7 ore/zi. Astfel, spre exemplu, in cazul medicilor care desfasoara activitate de radiologie-imagistica medicala, radioterapie, medicina nucleara, anatomie patologica, programul de lucru este, in medie, de 6 ore/zi, respectiv 30 de ore/saptamana.

Fata de faptul ca, potrivit art. 22 alin. (1) din Regulament, ``asigurarea continuitatii asistentei medicale este obligatorie pentru unitatile sanitare publice din sectorul sanitar``, fiind asigurata prin serviciul de garda, in cazul medicilor care s-au angajat in acest sens, la programul desfasurat in baza contractului individual de munca de baza se adauga si timpul de lucru necesar activitatii prestate in linia de garda.

Ca regula, conform Regulamentului privind timpul de munca, organizarea si efectuarea garzilor in unitatile publice din sectorul sanitar, garda se organizeaza intre ora de terminare a programului stabilit pentru activitatea curenta a medicilor din cursul diminetii si ora de incepere a programului de dimineata din ziua urmatoare.

In zilele de repaus saptamanal, zilele de sarbatori legale si in celelalte zile in care, potrivit reglementarilor legale, nu se lucreaza, garda incepe de dimineata si dureaza 24 de ore.

Cu toate acestea, dupa activitatea continua aferenta activitatii curente si activitatii intr-o linie de garda, medicul trebuie sa beneficieze de o perioada de repaus de 24 de ore.

Conform art. 5⁴ din Regulament, ``modul concret de organizare a activitatii, acordarea perioadei de repaus de 24 de ore, precum si completarea orelor aferente normei legale de munca se stabileste de seful fiecarei structuri medicale si se aproba de conducerea unitatii sanitare``.

Asadar, luand in considerare specificul activitatilor prestate de medici in general, gradul de responsabilitate si implicare, dar, mai ales, nivelul de stres si solicitare fizica, se impune in sarcina conducerii unitatilor sanitare publice de a se asigura ca toate dispozitiile legale privind normativele de munca si durata timpului de munca sunt respectate.

Criteriile de repartizare a timpului de lucru si cele de normare a muncii sunt deosebit de importante, fiind menite sa asigure, pe de o parte, respectarea drepturilor salariatilor si, pe de alta parte, sa garanteze si sa protejeze, in bune conditii, starea fizica si psihica a medicilor, in vederea acordarii corespunzatoare a serviciilor medicale.

Nerespectarea criteriilor de normare si stabilirea discretionara si disproportionata a timpului de lucru determina supraincarcarea medicilor cu un volum de munca extenuant si conduce la epuizarea fizica si psihica a acestora la locul de munca, problematica tot mai des intalnita in decursul ultimilor ani.