Obiectul contractului de locatiune (inchiriere)

Obiectul contractului de locatiune este lucrul inchiriat. Lucrul inchiriat – total sau partial - poate fi un lucru mobil sau imobil, astfel Codul civil, in art. 1416 si urmatorul, vizeaza locatiunea de imobile.

„Intrucat aceste dispozitii reprezinta aplicatii ale dreptului comun in materie, ele guverneaza si locatiunea de lucruri mobile, cu exceptia dispozitiilor speciale referitoare la proba contractului, raspunderea pentru incendiu si opozabilitatea contractului de locatiune fata de dobanditorul imobilului” (Prof. Dr. Francisc Deak – „ Tratat de drept civil – Contracte speciale ”, Editura Actami, Bucuresti, 1999).

Deasemenea, lucrul inchiriat poate fi un bun corporal sau incorporal (de exemplu dreptul de proprietate industriala), dar in toate cazurile cu conditia sa nu se distruga sau sa nu se consume prin folosinta conform destinatiei dupa natura obiectului sau conform destinatiei stabilita prin acordul partilor.

Rezulta ca obiectul locatiunii il formeaza lucruri nefungibile (individual determinate) dupa natura lor sau dupa vointa partilor. Un lucru viitor poate forma obiectul contractului, cu exceptia bunurilor dintr-o mostenire nedeschisa (art. 965 C. civil). In caz de nerealizare a lucrului viitor se va angaja raspunderea locatorului potrivit regulilor generale.
Bunurile din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale pot fi inchiriate numai in conditiile legii speciale (art. 135 alin. 5 din Constitutie si art. 12 alin. 6 si art.14 – 16 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia), iar dreptul de servitute nu poate forma obiectul contractului decat impreuna cu imobilul de care este atasat (art. 576 C. civil). Tot astfel, bunurile coproprietate fortata nu pot fi inchiriate decat odata cu bunul principal de existenta caruia depinde si coproprietatea fortata.

Nici nuda proprietate nu poate forma obiectul contractului de locatiune, titularul ei neputand asigura locatorului folosinta bunului care formeaza obiectul dreptului sau.

Evident, locatiunea nu poate avea ca obiect o persoana . Daca se inchiriaza un lucru cu personalul de deservire (de exemplu, un autovehicul cu sofer), contractul este mixt: locatiune in privinta lucrului si prestare de servicii in privinta personalului de deservire.
Lucrurile cu regim special pot fi inchiriate numai in conditiile legii speciale (de exemplu, armele numai „catre persoane .... in drept sa le detina”).

PRETUL pe care locatorul il plateste in schimbul folosintei lucrului se numeste chirie. Chiria se fixeaza in raport cu durata contractului, fie global, fie pe unitati de timp (ziua, luna, anul etc) si se plateste la termenele stipulate, de regula in mod succesiv.
"Chiria trebuie sa fie determinata in momentul incheierii contractului. Dar ea poate fi determinabila, de exemplu lasata la aprecierea unui tert (ales de catre parti sau de persoana desemnata de parti) sau sa reprezinte un procent din beneficiul realizat de locatar (variabil)" Prof. Dr. Francisc Deak – „ Tratat de drept civil – Contracte speciale ”, Editura Actami, Bucuresti, 1999.

Sub sanctiunea nulitatii, chiria trebuie sa fie sincera si serioasa. Daca chiria a fost prevazuta fictiv sau lucrul a fost inchiriat in schimbul unei sume derizorii, contractul nu mai este o locatiune ci un comodat, daca conditiile acestui contract au fost indeplinite si lucrul a fost predat.
Pretul se fixeaza, de regula in bani . Regulile locatiunii sunt aplicabile si in cazul in care folosinta unui lucru se transmite in schimbul folosintei unui alt lucru.
De asemenea, chiria se poate fixa sub forma unei alte prestatii (de exemplu cota – parte din fructe sau prestari servicii).