Un plan social poate sa prevada reducerea compensatiei de concediere pentru lucratorii care se apropie de varsta de pensionare

Planul social incheiat intre intreprinderea germana Baxter si comitetul sau de intreprindere prevede ca valoarea compensatiei de concediere a lucratorilor din motive economice depinde in special de vechimea lor in cadrul intreprinderii (metoda de calcul standard).

Acest plan poate sa prevada insa, pentru lucratorii in varsta de peste 54 de ani, ca valoarea compensatiei este calculata in functie de data de pensionare cea mai apropiata cu putinta (metoda alternativa). Compensatia care trebuie platita acestor lucratori este mai mica decat cuantumul care ar rezulta din aplicarea metodei standard, stiut fiind ca trebuie sa fie cel putin egala cu jumatate din aceasta din urma.

Domnului Odar, salariat al Baxter de mai bine de 30 de ani, i-a fost recunoscut un handicap grav. Intrucat raportul sau de munca cu intreprinderea a incetat, acesta a primit, in conformitate cu planul social, o compensatie de concediere .

Faptul de a avea peste 54 de ani a determinat plata unui cuantum mai mic decat cel pe care ar fi avut dreptul sa il pretinda daca nu ar fi depasit aceasta varsta. Metoda de calcul prevazuta de planul social in caz de concediere din motive economice constituie, asadar, o diferenta de tratament intemeiata in mod direct pe varsta.

Planul social prevede in plus ca, atunci cand lucratorul are posibilitatea de a primi o pensie pentru limita de varsta anticipata ca urmare a unui handicap, aceasta este data care este luata in considerare pentru calculul potrivit metodei alternative.

Apreciind ca acest calcul al compensatiei il dezavantajeaza pe motive de varsta si de handicap, domnul Odar a chemat in judecata Baxter la Arbeitsgericht MA�nchen (Tribunalul pentru Litigii de Munca din Munchen, Germania). Aceasta instanta a decis sa solicite Curtii de Justitie sa se pronunte cu privire la compatibilitatea, cu dreptul Uniunii¹ care interzice orice discriminare pe motive de varsta si de handicap, a eventualei inegalitati de tratament ce rezulta din planul social.

Prin hotararea Curtea constata ca interdictia, prevazuta de dreptul Uniunii, a oricarei discriminari pe motive de varsta nu se opune reglementarii cuprinse intra��un plan social, precum cel din speta, care diferentiaza calculul compensatiei de concediere in functie de varsta.

Astfel, un asemenea tratament diferentiat poate fi justificat de obiectivul de a acorda o compensatie pentru viitor, de a-i proteja pe lucratorii mai tineri si de sprijini reintegrarea lor profesionala, tinand insa seama de necesitatea unei repartizari corecte a mijloacelor financiare limitate destinate unui plan social. In plus, trebuie sa se considere drept legitim obiectivul de a evita ca de compensatia de concediere sa profite persoane care nu se afla in cautarea unui nou loc de munca, ci care vor primi un venit de substitutie sub forma unei pensii pentru limita de varsta.

Rezulta ca reglementarea, precum cea din speta, nu este vadit necorespunzatoare si nu depaseste ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele mentionate. In aceasta privinta, Curtea subliniaza ca planul social prevede reducerea cuantumului compensatiei de concediere, dar ca acest cuantum variaza in mod progresiv in functie de varsta si trebuie sa fie cel putin egal cu jumatate din cel obtinut prin aplicarea formulei standard. Curtea arata in plus ca reglementarea in cauza este fructul unui acord negociat intre reprezentantii angajatilor si cei ai angajatorilor,acestia exercitandu-si dreptul de negociere colectiva recunoscut ca drept fundamental. Faptul de a lasa astfel in grija partenerilor sociali definirea unui echilibru intre interesele lor corespunzatoare ofera o flexibilitate care nu este de neglijat, intrucat fiecare dintre parti poate, daca este cazul, sa denunte acordul .

Cu toate acestea, Curtea constata ca interdictia, prevazuta de dreptul Uniunii, a oricarei discriminari pe motive de handicap se opune reglementarii in cauza, intrucat aceasta ia in considerare, la momentul punerii in aplicare a metodei alternative, posibilitatea de a primi o pensie pentru limita de varsta anticipata ca urmare a unui handicap .

Prin urmare, acest tratament diferentiat intre lucratorii fara handicap si lucratorii care sufera de un handicap incalca atat riscul intampinat de persoane care sufera de un handicap grav - care se confrunta in general cu mai multe dificultati decat lucratorii fara handicap pentru a fi reintegrati pe piata fortei de munca, cat si faptul ca acest risc creste pe masura ce acestea se apropie de varsta de pensionare. Or, persoanele respective au nevoi specifice legate atat de protectia pe care o impune starea lor, cat si de necesitatea de a avea in vedere o eventuala agravare a acesteia. Astfel, trebuie sa se tina seama de riscul ca persoanele care sufera de un handicap grav sa fie expuse unor nevoi financiare care nu pot fi reduse, legate de handicapul lor si/sau ca, pe masura inaintarii in varsta, aceste nevoi financiare sa creasca.

Rezulta ca reglementarea in cauza, care are ca rezultat plata unei compensatii de concediere pentru motive economice catre un lucrator care sufera de un handicap grav intra��un cuantum inferior celui primit de un lucrator fara handicap, are ca efect o atingere excesiva adusa intereselor legitime ale lucratorilor care sufera de un handicap grav. Aceasta reglementare depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor de politica sociala pe care le urmareste.

1 : Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca (JO L 303, p. 16, Editie speciala, 05/vol. 6, p. 7).