Combaterea hartuirii morale si a hartuirii sexuale la locul de munca, in spatiile publice si in viata politica

Pana la 55 % dintre femei au fost hartuite sexual in UE, iar una din zece femei a fost victima a hartuirii sexuale sau a urmaririi obsesive prin utilizarea noilor tehnologii. In ciuda faptului ca violenta si hartuirea sexuala reprezinta o incalcare flagranta a egalitatii de gen, contravenind, prin urmare, uneia dintre valorile fundamentale ale UE si unei vaste legislatii internationale, care dateaza de mai multe decenii, acestea sunt foarte reale si reprezinta o problema persistenta in aproape toate tarile din lume.

In UE, legile adoptate pentru a combate violenta si hartuirea sunt variate, reflectand diferentele sociale, culturale, juridice si administrative dintre statele membre - in special in ceea ce priveste sanatatea si siguranta la locul de munca . Majoritatea statelor membre abordeaza actele de violenta si de hartuire in cadrul legislatiei privind egalitatea de tratament sau al dreptului general al muncii, si mai putin prin legi specifice referitoare la siguranta si sanatatea la locul de munca (legislatia SSM). Aceste diferente se reflecta si in definitiile diferite ale hartuirii sexuale, violentei si hartuirii morale. Pentru initiativele de la nivelul UE, este esential sa se ajunga la o definitie comuna a violentei impotriva femeilor si sa fie analizate cauzele si consecintele acesteia.

Hartuirea sexuala este definita in legislatia UE ca situatia in care se manifesta ``un comportament nedorit cu conotatie sexuala, cu manifestari fizice, verbale sau nonverbale, avand ca obiect sau ca efect atingerea demnitatii unei persoane si, in special, crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator``; De asemenea, Directiva privind drepturile victimelor defineste violenta de gen ca o incalcare a libertatilor fundamentale ale victimei si include violenta sexuala (violul, agresiunea sexuala si hartuirea).

Hartuirea sexuala si morala sunt fenomene care implica victime si agresori din toate categoriile de varsta, nivel de educatie si statut socioeconomic. Aceste tipuri de hartuire isi au originea in stereotipurile de gen si in sexism, inclusiv in discursurile sexiste de incitare la ura, care pot da nastere unor noi forme de violenta demoralizatoare, care afecteaza nu doar victimele, ci si familiile lor.

Diferentele dintre statele membre in definirea hartuirii si violentei sexuale si in conceperea legislatiei referitoare la aceasta influenteaza decizia de a considera sau nu un caz ca o incalcare a demnitatii unei persoane si, implicit, se reflecta asupra raportarii cazurilor de violenta si hartuire . De exemplu, femeile nu sunt intotdeauna constiente de faptul ca ceea ce li se intampla constituie hartuire sexuala sau morala si, in consecinta, nu vor semnala cazul . In plus, numeroase victime ale violentei si hartuirii nu initiaza actiuni in justitie din cauza sanselor limitate de reusita sau a riscului de represalii. Insuficienta semnalarilor este, prin urmare, o problema comuna in intreaga lume, inclusiv in UE.

Printre principalele motive pentru recunoasterea scazuta a problemei hartuirii sexuale si morale la nivel national se numara insuficienta cunoastere a ceea ce constituie un act hartuire sexuala, numarul redus al instrumentelor/metodelor adecvate pentru evaluarea si tratarea acestei probleme, prioritatea scazuta acordata de catre guverne si organizatii, dovezile stiintifice limitate si raritatea reglementarilor specifice referitoare la aceasta chestiune.

Adesea, la locul de munca, hartuirea sexuala si cea morala pot fi amplificate de probleme cum ar fi structura de lucru a companiei sau organizatiei, incompetenta conducerii, vulnerabilitatea sociala a tintei, un mediu negativ sau ostil ori o cultura care accepta sau recompenseaza, chiar si neintentionat, hartuirea.

In viata politica, violenta impotriva femeilor este adesea folosita pentru a le descuraja sa fie sau sa devina active in politica . La nivel mondial, au fost lansate mai multe campanii de combatere a violentei impotriva femeilor in politica, ca de pilda #NotTheCost. Stereotipul ca femeile nu sunt facute pentru politica conduce la descurajare, iar atitudinile de acest tip impiedica multe femei sa se implice in politica . Cei care raspandesc astfel de idei provin deopotriva din randul adversarilor politici, al cetatenilor nemultumiti sau uneori din randul unor personalitati dominante cu autoritate, cum ar fi liderii religiosi sau chiar membri ai familiei.

Cu toate ca este larg raspandita in spatiile publice, hartuirea sexuala este adesea nesemnalata si nu exista cercetari sau o legislatie corespunzatoare in aceasta privinta. Se poate intampla in transportul public, pe strada, in baruri si restaurante. Acest tip de hartuire se produce si pe forumuri online, intrucat extinderea accesului la noile tehnologii a creat si mai multe posibilitati de hartuire si de violenta, la toate nivelurile si in toate sectoarele societatii, si a oferit agresorilor ocazii de a actiona in impunitate, datorita anonimatului online.

Hartuirea sexuala si hartuirea morala pot avea efecte negative de durata asupra victimelor, printre care implicatii profunde asupra sanatatii psihologice (anxietate si teama) si fizice (contuzii, rani sau chiar moartea). Consecintele la nivel individual ale hartuirii la locul de munca pot merge de la episoade de stres minor pana la concedii medicale pe termen lung, iar uneori chiar pana la sinucidere. In plus, violenta nu are un impact doar asupra victimei, ci si asupra familiei sale. Femeile victime ale violentei de gen si copiii lor au adesea nevoie de sprijin si protectie speciale, din cauza riscului ridicat de repetare a agresiunii si violentei.

Dupa cum se arata intr-un Raport al Parlamentului European, este imperios necesara o mai buna cunoastere, de exemplu prin colectarea unor date relevante, defalcate si comparabile, precum si o mai buna intelegere a riscurilor si consecintelor violentei si hartuirii la locul de munca, in spatiile publice si in viata politica, pentru a gasi modalitati de a le contracara.

Este, de asemenea, necesara o clarificare a termenilor, definitiilor si clasificarilor utilizate in legatura cu diferite tipuri de violenta sexuala si de gen.