Costurile de expediere a unor marfuri nu trebuie sa fie imputate consumatorului care se retracteaza din contractul incheiat la distanta

Directiva privind protectia consumatorilor cu privire la contractele la distanta prevede ca un consumator se poate retracta dintr-un contract incheiat la distanta intr-un termen de cel putin sapte zile lucratoare, fara penalitati si fara indicarea vreunui motiv. In cazul in care consumatorul isi exercita dreptul de retractare, furnizorul trebuie sa ii ramburseze gratis sumele platite. Singurele cheltuieli care pot fi imputate consumatorului datorita exercitarii dreptului de retractare sunt costurile directe ale returnarii bunurilor.

Potrivit conditiilor generale de vanzare ale societatii Heinrich Heine, o intreprindere de vanzare prin corespondenta, consumatorul suporta suma de 4,95 euro, cu titlu de costuri de expediere. Aceasta suma nu se ramburseaza de catre furnizor nici chiar in cazul in care consumatorul isi exercita dreptul de retractare. Verbraucherzentrale Nordrhein Westfalen, o asociatie de consumatori de drept german, a formulat impotriva Heinrich Heine o actiune in incetare a acestei practici, intrucat apreciaza ca, in cazul retractarii, costurile de expediere nu trebuie sa fie imputate consumatorului. Potrivit Bundesgerichtshof (Curtea Federala de Justitie, Germania), care trebuie sa solutioneze litigiul in ultima instanta, dreptul german nu confera in mod explicit consumatorului niciun drept de rambursare a costurilor de expediere a marfurilor comandate. Cu toate acestea, avand indoieli cu privire la compatibilitatea cu directiva mentionata a facturarii costurilor de expediere a marfurilor in sarcina consumatorului chiar si in cazul in care acesta si-a exercitat dreptul de retractare, Bundesgerichtshof a solicitat Curtii de Justitie sa interpreteze directiva.

In hotararea pronuntata, Curtea constata ca directiva se opune unei reglementari nationale care permite furnizorului, intr-un contract incheiat la distanta, sa impute consumatorului costurile de expediere a marfurilor, in cazul in care acesta din urma isi exercita dreptul de retractare.

Obiectivul dispozitiilor directivei referitoare la consecintele juridice ale retractarii este in mod clar de a nu descuraja consumatorul sa isi exercite dreptul de retractare. Prin urmare, ar fi contrar obiectivului mentionat ca aceste dispozitii sa fie interpretate in sensul ca ar autoriza statele membre sa permita punerea in sarcina acestui consumator a costurilor de expediere in cazul retractarii. Pe de alta parte, faptul de a imputa consumatorului costurile de expediere, in plus fata de costurile directe de returnare a bunurilor, ar fi de natura sa puna in discutie repartizarea echilibrata a riscurilor intre partile la contractele incheiate la distanta, prin faptul ca ar determina ca totalitatea obligatiilor legate de transportul marfurilor sa fie suportate de catre consumator .

MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.