Principiul Precautiei in dreptul comunitar

Politica de mediu se bazeaza pe principiile precautiei si actiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursa, a daunelor provocate mediului si pe principiul a��poluatorul platestea��.
In fapt, daca celelalte principii figurau deja in Actul Unic European din 1986, principiul Precautiei nu a fost introdus in legislatia primara europeana decat prin tratatul de la Maastricht in 1992.
El reusise insa sa eclipseze celelalte doua principii inca inainte de consacrarea sa oficiala in dreptul european. Cauza este usor de inteles. In cursul deceniului precedent Europa cunoscuse doua catastrofe greu de imaginat cu cativa ani in urma, desi ele existau deja in germene: cea a sangelui contaminat si cea a vacii nebune.
In 1997, cartea verde a Comisiei Europene cu privire la principiile generale ale legislatiei alimentare din UE mentioneaza principiul Precautiei drept un principiu fundamental de actiune in caz de incertitudine stiintifica.
Doi ani mai tarziu, Consiliul, intr-o rezolutie din aprilie 1999, cere Comisiei a��sa se tina seama in viitor cu mai multa diligenta de principiul Precautiei indeosebi in domeniul protectiei sanatatii consumatorului si sa elaboreze liniile directoare pentru aplicarea cat mai corecta a principiuluia��. Se elaboreaza in acelasi timp un concept nou denumit a��de analiza a riscurilora��.
Comunicarea Comisiei din 2001 referitoare la principiul Precautiei3 se conformeaza acestei rezolutii. Ea arata ca principiul Precautiei trebuie aplicat in toate domeniile pentru cvasi-totalitatea situatiilor de criza .

Totodata, Comisia stabileste situatiile specifice in care acest principiu se aplica:
a�� in cazul in care datele stiintifice sunt insuficiente, neconcludente sau incerte; sau
a�� in cazul in care o evaluare stiintifica preliminara arata ca pot exista efecte periculoase asupra mediului, oamenilor, animalelor sau sanatatii plantelor.
De asemenea, Comunicarea stabileste trei reguli ce trebuie urmate pentru a fi respectat principiul1:
a�� evaluare stiintifica realizata de o autoritate independenta pentru a se determina gradul de incertitudine stiintifica;
a�� evaluarea riscurilor potentiale si a consecintelor inactiunii;
a�� participarea, in conditii de maxima transparenta, a tuturor partilor interesate in studiul masurilor posibile.
In virtutea unei obligatii morale, autoritatile publice trebuie sa faca o evaluare completa privind identificarea pericolului si caracterizarea lui.
In sfarsit, nu trebuie sa uitam rezolutia cu privire la principiul Precautiei adoptata de Consiliul European de la Nisa, care recomanda statelor membre sa-l traduca in fapte .
Evident insa ca aceste rezolutii, recomandari si comunicari nu constituie dispozitii obligatorii de drept . Ele fac parte din asa-numitul a��soft lawa��, si pana in prezent masurile care sa le puna in practica se lasa asteptate.
Mai productiva este jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene (citata in continuare CJCE) care se situeaza pe pozitii net favorabile principiului Precautiei, pe care-l invoca in mai multe cazuri .
Astfel, aratand ca cea mai plauzibila explicatie a bolii Creutzfeld-Jacob este encephalopatia bovina spongiforma si invocand principiul Precautiei, CJCE confirma o hotarare a Comisiei care interzicea exportul carnii de vaca.
CJCE justifica decizia pe temeiul art. 174 din TCE: a��pentru ca politica de protectie a sanatatii, bazata pe principiul Precautiei este esentiala.

(P) Raftul de carti de mediu