Prima pagină » Articole juridice » Dreptul muncii. Contractul de Munca » Nelegalitatea primei pentru viteza excesiva

Nelegalitatea primei pentru viteza excesiva

Publicat: 29 Nov 2010 4233 citiri Sursa: Av. Costel Gilca Secţiunea: Dreptul muncii. Contractul de Munca

Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Salariul cuprinde o parte variabila, care, uneori, il determina pe angajat sa-si asume o serie de riscuri pentru a obtine o majorare salariala. Angajatul poate sesiza instanta despre aceste metode ilicite de salarizare, in vederea sanctionarii angajatorului pentru punerea in pericol a salariatului.

Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.

Persoana care cumpara frecvent produsele sau serviciile unei firme, sau dintr-un magazin, consumator obisnuit al unui local.

Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.

Intr-o speta dedusa judecatii instantei de casatie franceze, angajatii soferi ai unei firme de transport de marfa sesizeaza instanta, reprosand angajatorului ca ii pune in pericol in mod deliberat.
Salariatii arata ca prima de eficacitate, inclusa in partea variabila a salariului, este calculata in functie de numarul de bonuri platite de clienti, realizate peste un numar determinat.
De aceea, salariatii estimeaza ca aceasta prima este ilicita si le pune in pericol securitatea pentru ca ii determina sa circule cu viteza excesiva si sa depaseasca timpul de munca si sa nu respecte timpii de rulare autorizati.
Angajatorul se apara pretinyand ca nu este ilegala prevederea unei prime calculata in functie de numarul de bonuri platite de clienti, atunci cand acest numar este independent de timpul de munca si de timpii de condus. Angajatorul arata, de asemenea, ca atribuirea anumitor bonuri are in vedere si timpul de asteptare al soferului la client si ca nu poate fi vorba despre o incitare a soferilor la adoptarea unei conduite imprudente.
Instanta franceza a constatat ca modul de remunerare in funcsie de bonuri, luand in calcul distantele parcurse si timpul de livrare incita salariatul sa circule cu viteza excesiva, sa depaseasca timpul de munca si timpii de rulare permisi de lege.
In consecinta, judecatorii au statuat ca acest mod de remunerare este de natura a periclita securitatea angajatilor.
Legea franceza prevede ca remuneratia este fixata, in principiu, in mod liber de catre angajator, cu respectarea limitelor minime legale si conventionale. Este vorba, in toate ipotezele, despre salariul de baza pe care angajatorul trebuie sa-l plateasca lunar angajatului, in schimbul muncii prestate.
Salariul poate cuprinde insa si o parte variabila, sub rezerva stabilirii unor modalitati de calcul determinate si bazata pe elemente obiective, nediscriminatorii.