Contractul de renta viagera (Art. 2.242 - 2.253 - Noul Cod Civil)

Art. 2.242. Notiunea. (1) Prin contractul de renta viagera o parte, numita debirentier, se obliga sa efectueze in folosul unei anumite persoane, numita credirentier, prestatii periodice, constand in sume de bani sau alte bunuri fungibile.
(2) Renta viagera se constituie pe durata vietii credirentierului daca partile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata vietii debirentierului sau a unei terte persoane determinate.
Art. 2.243. Modurile de constituire. (1) Renta viagera poate fi constituita cu titlu oneros, in schimbul unui capital de orice natura, sau cu titlu gratuit si este supusa, sub rezerva dispozitiilor capitolului de fata, regulilor proprii ale actului juridic de constituire.
(2) Atunci cand renta viagera este stipulata in favoarea unui tert, chiar daca acesta o primeste cu titlu gratuit, contractul nu este supus formei prevazute pentru donatie .
Art. 2.244. Constituirea pe durata vietii mai multor persoane . Renta viagera poate fi constituita pe durata vietii mai multor persoane, urmand ca, in acest caz, in lipsa de stipulatie contrara, obligatia de plata a rentei sa inceteze la data la care decedeaza ultima dintre aceste persoane .
Art. 2.245. Constituirea in favoarea mai multor persoane . Daca nu s-a convenit altfel, obligatia de plata a rentei viagere este indivizibila in privinta credirentierilor. Art. 2.243-2.249
Art. 2.246. Constituirea pe durata vietii unui tert deja decedat. Este lovit de nulitate absoluta contractul care stipuleaza o renta constituita pe durata vietii unui tert care era decedat in ziua incheierii contractului.
Art. 2.247. Constituirea pe durata vietii unei persoane afectate de o boala letala. Nu produce, de asemenea, niciun efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o renta pe durata vietii unei persoane care, la data incheierii contractului, suferea de o boala din cauza careia a murit in interval de cel mult 30 de zile de la aceasta data .
Art. 2.248. Plata ratelor de renta. (1) In lipsa de stipulatie contrara, ratele de renta se platesc trimestrial in avans si indexate in functie de rata inflatiei.
(2) Atunci cand credirentierul decedeaza inainte de expirarea perioadei pentru care renta s-a platit in avans, debirentierul nu poate cere restituirea sumei platite aferente perioadei in care creditorul nu a mai fost in viata.
Art. 2.249. Garantia legala. (1) Pentru garantarea obligatiei de plata a rentei constituite cu titlu oneros, prevederile art. 1.723 se aplica in mod corespunzator.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), in vederea inscrierii ipotecii legale nu este necesara declararea valorii creantei garantate.
Art. 2.250. Executarea silita a ratelor. (1) In caz de neindeplinire a obligatiei de plata a ratelor scadente, credirentierul poate cere sechestrul si vanzarea bunurilor debirentierului, pana la concurenta unei sume suficiente spre a asigura plata rentei pentru viitor.
(2) Aceasta suma se stabileste, in conditiile legii, pe baza unei expertize intocmite in conformitate cu metodologia de calcul aplicabila in cazul asigurarilor de viata, tinandu-se seama, printre altele, de ratele deja incasate de credirentier, de varsta si de starea acestuia. Cheltuielile expertizei sunt suportate de debirentier.
(3) Dupa ce a fost obtinuta in urma vanzarii bunurilor debirentierului, suma se consemneaza la o institutie de credit si va fi platita credirentierului cu respectarea cuantumului si scadentelor convenite prin contractul de renta viagera.
(4) Daca debirentierul intra in lichidare, credirentierul isi poate realiza dreptul la renta inscriind in tabloul creditorilor o creanta al carei cuantum se determina potrivit alin. (2).
Art. 2.251. Rezolutiunea contractului la cererea credirentierului. (1) Creditorul unei rente viagere constituite cu titlu oneros poate cere rezolutiunea contractului daca debirentierul nu depune garantia promisa in vederea executarii obligatiei sale ori o diminueaza.
(2) Credirentierul are dreptul la rezolutiune pentru neexecutarea fara justificare a obligatiei de plata a rentei de catre debirentier.
(3) In lipsa unei stipulatii contrare, rezolutiunea nu confera debirentierului dreptul de a obtine restituirea ratelor de renta deja platite.
Art. 2.252. Irevocabilitatea contractului. (1) Debirentierul nu se poate libera de plata rentei oferind restituirea capitalului si renuntand la restituirea ratelor platite.
(2) Debirentierul este tinut la plata rentei pana la decesul persoanei pe durata vietii careia a fost constituita renta, oricat de impovaratoare ar putea deveni prestarea acesteia.
Art. 2.253. Insesizabilitatea rentei. Numai renta viagera cu titlu gratuit poate fi declarata insesizabila prin contract . Chiar si in acest caz, stipulatia nu isi produce efectele decat in limita valorii rentei care este necesara credirentierului pentru asigurarea intretinerii. Dispozitiile art. 2.257 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.

Note si Comentarii!

Contractul de intretinere si de renta viagera. Practica judiciara. Reglementarea din Noul Cod civil de Luminita Cristina Stoica

Lucrarea cuprinde jurisprudenta relevanta in materia contractului de intretinere si a contractului de renta viagera, in paralel cu reglementarea din Noul Cod civil aplicabila incepand cu data de 1 octombrie 2011.

Sunt analizate probleme de actualitate ce vizeaza natura juridica si delimitarea fata de alte contracte, conditiile de validitate, executarea obligatiilor, transformarea intretinerii in renta, completate cu comentarii ce evidentiaza modificarile aduse de Noul Cod civil in domeniu, cum ar fi: reglementarea expresa a contractului de intretinere, care devine, astfel, contract numit; posibilitatea incheierii contractului de intretinere, respectiv de renta viagera si cu titlu gratuit; determinarea unor cauze exprese de nulitate pentru ambele conventii; posibilitatea stabilirii unei durate limitate pentru prestarea intretinerii; cerinta formei autentice a contractului de intretinere; intinderea obligatiei de intretinere; irevocabilitatea contractului de intretinere si a celui de renta viagera; stabilirea expresa a sanctiunii rezolutiunii pentru neexecutarea fara justificare a obligatiilor in cazul ambelor conventii; reglementarea unui caz special de revocare a contractului de intretinere.

Avand in vedere vidurile legislative existente in aceasta materie, tinand seama de aplicarea uneori neuniforma in practica judiciara a dispozitiilor legale, aceste modificari erau nu doar oportune, ci chiar necesare. Prezenta lucrare poate constitui astfel, pentru profesionistii dreptului, un instrument de lucru pragmatic si eficient, ce contribuie la o aplicare mai consecventa a legii.